104 matches
-
cursul istoriei literaturilor sacrul și profanul, scrisul și oralitatea, autonomia și heteronomia ș.a.m.d. Opțiunile fundamentale ale lui M. sunt nominaliste, literale și culturale. Mai exact, autorul se ocupă exclusiv de realitatea termenilor care acoperă sfera literaturii, demonstrează că literalitatea predetermină originar literaritatea și insistă emfatic asupra legăturii genetice dintre literatură și cultură: aceasta din urmă impunându-se drept valoare primordială care investește câmpul literei. În acest fel se reduc la justele proporții o serie de rupturi dramatice ce au
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
p. 58) Se știe că un text există ca atare în măsura în care e citit. Actuala eră tehnologică a produs schimbări esențiale în receptarea textului (literar sau nu) și, implicit, în elaborarea lui. Efectul pervers este următorul: cititorul se trezește prizonier al literalității textului (ce e scris e scris!). Presa nu numai că încurajează acest fenomen, dar îl și trăiește la modul cel mai concret, reglându-și dinamica și procedeele în funcție de publicul-țintă. 1.3. Ambalajul informației 1.3.1. Stil și subiectivitate Să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și fertila tradiție patristică, respingând, implicit, Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. „Părinții n-au resimțit nevoia să Învețe ebraica (exceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.). Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont În traducerea voastră de această diferență
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ea este bună atunci când nu pare o traducere” (e de-ajuns să citești Faust În traducerea poetului nostru pentru a Înțelege modul În care este pus În practică acest mod de a traduce). Cea de-a doua, extrem de sensibilă la literalitatea operei de tradus, Încearcă din răsputeri să redea În limba proprie străinătatea expresiei celeilalte limbi. Acest de mod de a traduce, pus pe picioare de romanticii germani (Goethe, Voss, frații Schlegel, Hölderlin), este o constituire de sine printr-o confruntare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
deloc potrivit. Discordanța față de maniera obișnuită de a gândi este vizibilă. Din punct de vedere logic, afirmația filozofului este fără sens. Cu toate acestea, înțelesul celor spuse, dacă există, urmează a fi căutat într-un alt plan decât cel al literalității imediate. Urechea este izbită de ceva ciudat, însă, de această dată, nu mai ascultă o voce falsă, ci mai curând una care se sustrage înțelegerii de primă instanță. Lipsa de sens a unor idei este frecvent denunțată, dar greu de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deloc potrivit. Discordanța față de maniera obișnuită de a gândi este vizibilă. Din punct de vedere logic, afirmația filozofului este fără sens. Cu toate acestea, înțelesul celor spuse, dacă există, urmează a fi căutat într-un alt plan decât cel al literalității imediate. Urechea este izbită de ceva ciudat, însă, de această dată, nu mai ascultă o voce falsă, ci mai curând una care se sustrage înțelegerii de primă instanță. Lipsa de sens a unor idei este frecvent denunțată, dar greu de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71). Make love not war! am putea spune, azi... Lumea avangardistă e răsturnată „obscen”, ca în „Răsturnica“ lui Ion Barbu. Materialismul iconoclast, refuzul transcendenței simbolice (printre efectele extreme: literalitatea pură), al tradiției „opresive” și al dictatului prejudecăților dominante, deconstruirea burlesc-sfidătoare a întregului Weltanschauung conservator sînt cîteva dintre „mizele” acestui tip de proză teribilistă sau, după caz, autentic neconformistă. Caracterul hibrid al acestor proze avangardiste este subliniat prin interpolarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc, Editura pentru Literatură, 1969, este, în linii mari, o sinteză a principalelor opinii critice formulate pînă în acel moment. Pornind de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de astă dată ecuația care se impune este „poezie = gen liric”. Din toate aceste definiții „canonice” ale conceptului discutat, transpare cu claritate faptul că, fără excepție, limbajul poetic a fost asimilat în mod restrictiv cu un spațiu al motivării, al literalității, lirismului și antiprozei, al conotației și obscurității semantice; în aceste condiții, modelul propus de Gheorghe Crăciun este cu atât mai util cu cât lărgește sfera conceptului și înlătură frontiere artificial create și impuse. Ipoteza de la care pornesc considerațiile sale este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a vorbit, în legătură cu modelul poetic propus de el în Le parti pris des choses (De partea lucrurilor, cum inspirat s-a tradus), despre un veritabil „realism poetic” (Picon). Însă ceea ce devine mai semnificativ, până la urmă, este tocmai modul în care „literalitatea” se convertește treptat în opusul său: în „fabulă” și în „ficțiune”. Vom încerca să explicăm pe larg în cele ce urmează modul de funcționare al acestui mecanism în doi timpi (de altfel tentative în acest sens au mai existat, și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această asumată (jucată?) literalitate. Pe scurt, tocmai onestitatea descriptivă cu care este înfățișat obiectul îl situează, în ultimă instanță, la granița dintre două teritorii: lumea scrisă și lumea nescrisă. Din această cauză, despre portocala din fragmentul abia citat putem spune, împrumutând o formulare foarte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu "reprezentarea realului", "intenționalitatea auctorială" etc., textul devine în a doua jumătate a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă" (expresie) a unei scriituri. Semioticienii în general (Lotman, Barthes) și textualiștii în particular (Kristeva, Solles, Baudry) accentează "literalitate" și "jocul" textului și intertextului . TIP Categorie abstractă ce subîntinde multitinea actualizărilor discursive (de pildă conjuncția coordonatoare "și" actualizată de n ori într-o pagină de text). Opoziția tip/ocurență apare la Peirce sub forma type/token, iar la Pike
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și cuprinzând lucrările tipărite ale numitului poet: și așa și pentru toți ceilalți"278. Trimiterea la carte înțeleasă ca obiect propriu-zis delimitează fără drept de apel sfera discuției. Jocul pe care-l putem practica astăzi, îndreptățiți de text să considerăm literalitatea obiectuală a volumelor drept o premisă a literarității lor, nu este gratuit. Cum vom vedea ulterior, referirile la conținutul volumelor vor dezvolta ideea ca pe un bun câștigat. O dată cu Jonathan Swift își pierde din soliditate, chiar în rândurile scriitorilor practicanți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de sugestie și expresivitate, adresânduse imaginației și sensibilității lectorului; atributele definitorii sunt: - ficționalitatea - trăsătură esențială a textului artistic, care nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat, în raport mimetic sau nonmimetic cu lumea fizică, cu universul uman; - literalitatea - caracteristică indusă prin funcția predominant poetică a comunicării artistice, prin finalitățile estetice - constă în degrevarea limbajului de scopurile pragmatice și constituirea nivelurilor multiple de semnificare; se manifestă ca reunire a nivelului expresiei cu cel al semnificațiilor, generând un sistem de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ea este organizată ca structură textuală complexă, cu straturi multiple de semnificare. Sintagma opera literară denumește și totalitatea creațiilor artistice ale unui scriitor. Caracteristicile operei literare Funcția definitorie a textului literar este funcția poetică/funcția stilistică. Aceasta conferă textului atributul literalității, constând în capacitatea limbajului artistic de a sem nifica altceva decât limbajul comun, uzual. Ficționalitatea este o altă caracteristică esențială a creației artistice. Astfel, textul literar nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat. Acesta poate imita realitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
imaginația au într-adevăr un important cuvânt de spus nu doar în astfel de formulări, ci și în construirea efectivă a identității și a alterității online (vezi Hamman, 1996Ă. Metafora tehnică a trecerii prin ferestrele calculatorului s-a transformat în literalitatea psihologică a traversării prin numeroasele aspecte ale eului. Așadar, identitatea real-fizică și-a pierdut statutul ontologic singular și coerent în favoarea construirii identităților virtuale în aparență fără substanțialitate existențială. Această metaforă a ferestrei computerului utilizată în reconfigurarea identității umane la interfață
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inutil. Esența „imaterială” umană (mintea ca „adevărata” natură a omuluiă ar putea fi extrasă din concretizarea sa material-organică și ar putea exista independent de corpul biologic. Astfel, din perspectiva lui Moravec, metafora carteziană a minții disociate de trup poate deveni literalitate prin „transmigrarea” minții umane într-un software al computerului și apoi într-un corp „postbiologic”. Scenariul existenței umanului ca informație imaterială, abstractă într-un program computațional nu poate fi decât unul al destrupării. Procesul de descarnare a umanului ar atrage
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de sugestie și expresivitate, adresânduse imaginației și sensibilității lectorului; atributele definitorii sunt: - ficționalitatea - trăsătură esențială a textului artistic, care nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat, în raport mimetic sau nonmimetic cu lumea fizică, cu universul uman; - literalitatea - caracteristică indusă prin funcția predominant poetică a comunicării artistice, prin finalitățile estetice - constă în degrevarea limbajului de scopurile pragmatice și constituirea nivelurilor multiple de semnificare; se manifestă ca reunire a nivelului expresiei cu cel al semnificațiilor, generând un sistem de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ea este organizată ca structură textuală complexă, cu straturi multiple de semnificare. Sintagma opera literară denumește și totalitatea creațiilor artistice ale unui scriitor. Caracteristicile operei literare Funcția definitorie a textului literar este funcția poetică/funcția stilistică. Aceasta conferă textului atributul literalității, constând în capacitatea limbajului artistic de a sem nifica altceva decât limbajul comun, uzual. Ficționalitatea este o altă caracteristică esențială a creației artistice. Astfel, textul literar nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat. Acesta poate imita realitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
decodate... “textul modern, scriptibil, acel text-producție a cărui generare continuă În actul lecturii, prezent perpetuu asupra căruia nu se poate așeza În nici un caz definitivul, este textul care se transformă În propriul sau referent, care se povestește pe sine, invocîndu-și literalitatea sau chiar generarea” (Cristina Hăulică) Iată un astfel de text-generator „și apa unde-au fost căzut / În cercuri se rotește/ Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. și din adînc necunoscut / un mîndru tînar crește” Știm de la romantici: clarul apei povestește ceva
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ofere cititorului impresia unor versuri scrise, la origine, în limba țintă (Zibaldone 2134). Aceste afirmații de o modernitate incontestabila amintesc opiniile lui Humboldt despre fidelitatea față de limbă și cultură în care și pentru care se realizează traducerea, anunțând teoria non literalității, enunțata de Cauer și susținută de Nida, Firth, si Koller.465 Pentru a apropia poeziile vechi de cititorii din secolul trecut Quasimodo nu a limitat reforma la nivelul lexicului, ci a modificat în totalitate sistemul metric. A refuzat să forțeze
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
implicat În activitatea de crecetare dezvoltare În totalul populației ocupate sau la un milion populație, numărul de patente naționale sau internaționale elaborate și numărul publicațiilor științifice la un milion populație. Fondul resurselor umane destinate activității inovaționale este măsurat prin: rata literalității populației În populația totală, nivelul Înrolării În școala secundară ca % În grupa de vîrstă respectivă, nivelul Înrolării terțiare ca % În grupa de vîrstă respectivă. Acestea sunt unicele date valabile pentru determinarea și măsurarea abilităților inovaționale, care indică diferențele existente În
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
the text is a mere play of differences and displacements“. Ca simbol, textul capătă viață și trebuie, așadar, asumat în infinitatea scriiturii sale. Alegoria, după cum spuneam mai sus, „nesocotește“ textul în sensul său literal. Simbolul procedează tocmai prin radicalizarea acestei literalități: ea nu se raportează la o alteritate sem nificantă, ci conține alteritatea ca auto-diferențiere sau, cu termenii lui Derrida, ca diferanță. Infinitatea revelației poate locui litera textului doar dacă aceasta își depășește propria situare istorică. Plecând de la aceste repere, poate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sens tocmai în interiorul cuvântului, în felul în care știe să numească lucrul, în „densitatea“ revelației pe care o exprimă. Mistica iudaică, la rându-i, contribuie la conturarea figurii traducătorului în textul lui Benjamin. Este vorba, în principal, tot de afirmarea literalității ca principiu al limbii. Mai târziu, aceasta va corespunde materialismului istoric în descrierea expe rienței urbane. Steiner se referă la acest aspect: „In German Hasidism it is the word rather than the alphabetic sign whose hidden sense and unaltered preservation
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]