282 matches
-
de tonalitate, expresie și ponderea ficțiunii. Totuși, o întrebare se impune: 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? Fără îndoială că, de la Aristotel încoace, ficțiunea, dincolo de toate controversele pe care conceptul le-a iscat, reprezintă, în esență, condiția literarității unui text prin faptul că "propune publicului ei acea plăcere dezinteresată care poartă (...) marca judecății estetice"39. Aceeași funcție îi este atribuită și lirismului care contrabalansează, de fapt, definiția aceleiași literarități, impunându-se ca un criteriu determinant ce, în planul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care conceptul le-a iscat, reprezintă, în esență, condiția literarității unui text prin faptul că "propune publicului ei acea plăcere dezinteresată care poartă (...) marca judecății estetice"39. Aceeași funcție îi este atribuită și lirismului care contrabalansează, de fapt, definiția aceleiași literarități, impunându-se ca un criteriu determinant ce, în planul receptării, corespunde evident emoției estetice. Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în câmpul literar doar a "texte(lor) a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care poartă (...) marca judecății estetice"39. Aceeași funcție îi este atribuită și lirismului care contrabalansează, de fapt, definiția aceleiași literarități, impunându-se ca un criteriu determinant ce, în planul receptării, corespunde evident emoției estetice. Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în câmpul literar doar a "texte(lor) a priori marcate de pecetea generică, sau mai degrabă arhigenetică, a ficționalității și/sau a poeticității", în detrimentul celor foarte multe și variate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ficționalității și/sau a poeticității", în detrimentul celor foarte multe și variate care alcătuiesc "literatura neficțională în proză", adică "istoria, elocvența, eseul, autobiografia" etc. Această concluzie îl îndreptățește să recurgă la "poetica condiționalistă", adică la o abordare intuitivă și instinctuală a literarității întemeiată conform unei deschise, dinamice și subiective "judecăți de gust". Principiul genettian al acestei perspective este exprimat astfel: "Consider ca fiind literar orice text care provoacă în mine o satisfacție estetică"40. Așadar, teoreticianul revendică omologarea literară a unor texte
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dominantă nu era de ordin estetic, ci, de exemplu, didactic sau polemic" tocmai datorită faptului că ele, în timp, au depășit finalitatea pragmatică și și-au impus calitățile estetice. Evident că publicistica polemică a scriitorilor îndeplinește, din această perspectivă, condiția literarității. Totuși, dată fiind diversitatea perspectivelor și, implicit, a punctelor de vedere asupra criteriilor de stabilire a literarității textelor de frontieră, vom pleca de la cele două convenții teoretice la care subscrie, pe considerente teoretice, dar și empirice, Paul Cornea: expresivitatea și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în timp, au depășit finalitatea pragmatică și și-au impus calitățile estetice. Evident că publicistica polemică a scriitorilor îndeplinește, din această perspectivă, condiția literarității. Totuși, dată fiind diversitatea perspectivelor și, implicit, a punctelor de vedere asupra criteriilor de stabilire a literarității textelor de frontieră, vom pleca de la cele două convenții teoretice la care subscrie, pe considerente teoretice, dar și empirice, Paul Cornea: expresivitatea și ficționalitatea (el insistând asupra termenului de fictivizare, pe care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bazată pe date istorice și statistice, concrete), "materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"; un eclectism structural ce corespunde, în planul pragmatic al comunicării, unei retorici a persuasiunii. De altfel, pledoaria autoarei se focalizează pe ideea literarității demersului publicistic al unui Eminescu, nemutilat ideologic, care, înainte de orice, trebuie "lăsat să redevină scriitor"42. La fel, gazetăria polemică argheziană, recitită astăzi fără prejudecățile "poeticilor esențialiste" (dacă e să recurgem din nou la terminologia lui Genette), este, mai întâi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și destinderea, delectarea, orientându-se spre cititorul-arbitru sau, în formularea lui Charles Darmon, "estetica glumei se înscrie într-o configurație de cenzură și autocenzură unde nondicibilul descrie un spațiu de joc nedefinit între scriitor și lectorii săi virtuali"52. Stabilirea literarității polemicii publicistice, dar și a altor texte de frontieră (jurnal, reportaj, documentar etc.) cade, astăzi, se pare, în sarcina neo-retoricii ale cărei reguli, după cum observă cu temei Paul Cornea, tind mai degrabă să integreze "non-literarul în literar mult mai mult
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cel pamfletar), anecdota, ca scenă epică, reprezintă un procedeu narativ predilect. Fiind o povestire în povestire ea produce o breșă ficțională în narațiunea factuală, pe care Arghezi a numit-o "invenție personală activă", ca o condiție sine qua non a literarității textului polemic și pamfletar. Într-o altă confruntare deschisă și susținută, după ce-și justifică fără echivoc atitudinea prin enunțul performativ: "Cer scuze cititorilor mei că o dată mai mult sînt adus să scot reaua credință a domnului Banu, în relief
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care alegoria și hiperbola stau la baza structurii de rezistență. Între nonfictiv și nonliterar a fost pus adeseori un injust semn de egalitate. Sita cu ochiuri prea mărunte a cernut "balastul" și a reținut doar acele texte care întrunesc condițiile literarității, plecând de la însuși criteriul propus de Arghezi: invenția personală activă. Expertiza unui corpus de texte argheziene complet ignorate până astăzi, precum și reevaluarea critică a celor clasate de critica anilor 80, presupune atât asumarea demersurilor exegetice asupra pamfletului publicistic, într-o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dublând la nevoie "violența interioară", și arghezian materializarea (pre)dispoziției polemice într-un demers ludic gratuit a cărui miză fundamentală e arta99. Distincția criticului este întemeiată, însă insuficient exploatată, de vreme ce decupează doar piesele care, în virtutea unei optici comune, întrunesc condițiile literarității: ficțiunea alegorică și poeticitatea. De altfel, propensiunea lirică apare ca o dominantă a literaturii noastre interbelice, alături de pamflet, fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu, el însuși polemist de vocație: "El (lirismul, n.n.) orientează universalitatea genurilor și alcătuiește punctul de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aria interpretării, pentru că, de data asta, armătura teoretică privește fenomenologia discursului critic în ansamblu, iar când ia în vizor discursul cel pamfletar, prin departajare de cel polemic și satiric, în special, mută perspectiva într-un plan interdisciplinar, fără a compromite literaritatea, ca esență a viziunii critice. Cu toate astea, demersul atinge epidermic statutul și problematica polemicii argheziene pe care le circumscrie universului pamfletar în genere. Altfel spus, vizează aceeași țintă, însă cu mijloace diferite. Și de această dată polemicul este integrat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altul decât cel ad hominem), grație autocontrolului când e vorba de ton sau atitudine. Această menținere a pamfletului ironic în limitele polemicii urbane nu duce la deliteraturizarea textului, cum s-ar crede, atâta timp cât ficțiunea nu mai reprezintă unicul indiciu al literarității. Ni se pare incitantă, la Arghezi, tocmai depistarea elementelor de natură estetică într-un tip de discurs construit în limitele comprehensibilului (un discurs accesibil, adaptat la rigorile publicistice) și ale evenimențialului (un discurs marcat conjunctural, dependent de un pretext real
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să cred că o citiți, veți fi aflat, ca un bărbat de știință documentară cum am onoarea să vă cunosc..." [s.n.] Dacă scrisoarea deschisă argheziană nu a suscitat deloc interesul exegeților e pentru că, probabil, nu i se recunosc defel atributele literarității. Încetând să ne întrebăm unde se termină proza ideilor și unde începe intenția artistică (la modul în care o face Mircea Anghelescu, în prefață la I. Heliade Rădulescu, Versuri și proză 156), am încercat să privim textul scrisorii deschise ca
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Parpală precizează întemeiat că "în literatură, nu este vorba despre un efect practic, deoarece discursul nu este real, ci ficțional. Deși emițătorul multiplică, spre exemplu, imperativele, el nu va da un ordin co-locutorului său, ci va marca, prin funcția fatică, literaritatea enunțului"175. Se poate remarca, la Arghezi, pregnanța unui cuplu de acte ilocuționare complementare, de tipul reproș-solicitare imperativă. În Despre scriitori, primului termen îi corespunde, în plan emoțional, un sadism al denunțării publice, o jubilație a flagelării în momentul deconspirării
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la un consens, dat fiind că proza publicistică argheziană, se știe, reprezintă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută să încânte, deci să-și seducă lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță vie, demolatoare, abreactivă, fie substituind realului-conjunctural un scenariu ilar, grotesc, absurd în maniera lui Mateiu Caragiale, ambii naturi lirice și fundamental pamfletare în opinia avizată a lui Alexandru George 222
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a oprit asupra gazetăriei, de producțiile pamfletare în care ficțiunea, "invenția personală activă" privită de însuși autorul Biletelor de papagal ca o condiție esențială a literarității -, este elementul esențial al discursului, ignorând cu obstinație texte polemice valoroase care, deși sunt marcate de conjunctural, poartă, în orice situație, amprenta inconfundabilă a stilului arghezian. Atunci când temperatura violenței scade, iar pamfletarul se mișcă în spațiul organizat și normat al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
își reconsideră adversarul, pe de o parte, atribuindu-i un statut de egalitate în dispută, iar, pe de altă parte, sugerându-i, prin accentul prescriptiv al enunțului, modul dezirabil de acțiune. În loc de concluzii Avem convingerea că a vorbi, astăzi, de literaritatea textelor de frontieră (Silvian Iosifescu) implică, necesarmente, o focalizare asupra receptorului, pentru că discursul jurnalistic, literar sau nu, este, implicit sau explicit, adresat. Felul în care destinatarul percepe, înțelege și reconstruiește sensul enunțului, angajând, în toate aceste etape, un întreg arsenal
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
autorul sintetizează concluziile lui Jakobson, M. Riffaterre, pe de o parte, iar pe de altă parte, cele ale lui C.J. Van Rees, însă recurge și la un experiment seminarial care-i oferă rezultate concludente în sprijinul tezei sale privind stabilirea literarității. Una dintre concluzii ar fi următoarea: "Evaluarea pragmatică reglementează, așadar, utilizarea convențiilor literarității (dominante și implicite), în funcție de contextul socio-cultural, de situația enunțiativă și de particularitățile fiecărui subiect" (p. 56). 42 Monica Spiridon, Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București, 2003
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de altă parte, cele ale lui C.J. Van Rees, însă recurge și la un experiment seminarial care-i oferă rezultate concludente în sprijinul tezei sale privind stabilirea literarității. Una dintre concluzii ar fi următoarea: "Evaluarea pragmatică reglementează, așadar, utilizarea convențiilor literarității (dominante și implicite), în funcție de contextul socio-cultural, de situația enunțiativă și de particularitățile fiecărui subiect" (p. 56). 42 Monica Spiridon, Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București, 2003. 43 Laurent Jenny, op. cit., p. 22. 44 Gérard Genette, op. cit., p. 96. 45
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu riscă să devină o rețetă facilă de analiză a textului literar. Problemele dezbătute în Semiostilistica sunt în continuarea celor din alte cărți ale autoarei: Istoria stilisticii românești (1998), extinse la domeniul romanic în Romanitate și istorie, Epistemă clasică și literaritate (1993). Ca metodă de analiză a textului, semiostilistica se situează în prelungirea cercetării stilistice. Este o "stilistica rediviva", singura modalitate prin care stilistica poate rămâne o disciplină modernă, fiind, în opinia autoarei, singura disciplină capabilă să ofere o viziune integratoare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poetic, "Mai am un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu, Vianu), că poezia eminesciană a făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de antroponomastică, toponomastică, semantică lingvistică, etno-, antropo-, sociolingvistică sau logică 154. Concepția este a unui nume propriu cu valoare de "element focalizant", de ""spațiu" al fuziunii funcțiilor semiotice, de acumulare și concentrare a sensului, cu consecințe în amplificarea exponențială a literarității discursului"155. Rolului contextului în remotivarea numelui propriu au consacrat studii ample Mariana Istrate (Numele propriu în textul narativ) și Mihai Ignat (Onomastica în romanul românesc). Mariana Istrate pledează pentru o poetică a numelui propriu din text, vizând relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în proza românească, o formă narativă marcată de complexul genezei târzii, orgolios și programatic compensată între războaie, când se consacră și modelele genului. Evidentă deja în primul volum, înzestrarea criticului de a demonta cu precizie și finețe de ceasornicar mecanismele literarității devine dominantă în Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii (1976), carte de referință în poetica românească. Ea urmărește în principiu două direcții. Mai întâi, lupta lui Caragiale cu retorismul romantic: demontarea și denudarea procedeelor uzate, compromise, care confirmă așteptările comode
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]