282 matches
-
maiorului, el relatează modul în care un fapt de viață devine literatură. Dar și drumul în sens contrar este posibil. Observarea realității poate dobândi semnificații noi, dacă este făcută prin ochii experienței literare. Spre deosebire de cetățeanul obișnuit, prozatorul are ochi pentru literaritatea vieții și, această calitate face ca, pentru el, chiar și experiențele cele mai dezgustătoare sau înspăimântătoare, să devină suportabile. "O priveam însă ca pe o ficțiune căzută, printr-un accident, în imaterialitatea ce caracteriza ficțiunile și materializată grotesc, ca o
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
sine. Cîțiva critici literari germani afirmau în termeni favorabili că Richard Wagner este un scriitor cu "temă" într-o perioadă în care destui scriitori par a duce lipsă de teme. Aș adăuga și constatarea, poate mai puțin măgulitoare din perspectiva "literarității" dar productivă în plan reflexiv - că din cînd în cînd Wagner uzează cu abilitate și de "teze". în cazul de față, teza ar fi demonstarea mitului occidental al multiculturalității, pornind de la povestea de dragoste a două ființe finalmente "incompatibile". Demistificarea
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
noastre, mă conving de talentul de prozator al autorului. Cezar Paul-Bădescu știe să profite de ceea ce i s-a oferit (inclusiv de pumnii și palmele vieții), obținând nu puține efecte artistice. Deși pledează pentru transparența textului, pentru micșorarea dozei de literaritate administrate lectorului, el reușește să facă, indiscutabil, literatură autentică din toate aceste mizerii, deviații și nebunii etajate. Scena dinspre final, din cabinetul medicului dentist, e aproape un climax artistic al acestui roman pe care îl începusem cu mefiență. Cu o
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
Daniel Cristea-Enache Un roman foarte original, aproape straniu e Luminare (Coborârea în text), compus cu toate dexteritățile textualismului, dar și cu o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și scrisă. Ingeniozitatea scenariului narativ constă în chiar simplitatea lui. Prozatorul alege un spațiu urban prin care a
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
prezentîndu-le, la modul superlativ, meritele, printre care figurează mai întotdeauna și valoarea (deosebită) în plan literar. Dar lemnozitatea limbajului, turnura pur comercială fac ca rareori să nu fie perceptibilă gratuitatea susținerii. Nu așa stau lucrurile cu prefața "romanului sportiv". Reliefarea literarității lui se face într-un mod care lasă să se întrevadă existența cu adevărat a unei intenții în acest sens, fără ca prin aceasta cititorii de foiletoane și cei îndrăgostiți de sport să fie deziluzionați (și îndepărtați). Probă dificilă de echilibristică
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
rizomatice, cvasi-biologice, senzoriale și afective, în acord cu complexitatea vieții. Scrierile lui M. H. Simionescu sunt, în fine, dovezi ale modului în care sistemul îndrumării de partid, al cenzurii și al comandamentelor ideologice poate fi ros de la rădăcină din perspectiva literarității rizomatice.
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
și sunt indiferente la axiologie." (260). Fără atitudine și valori nu e mai rău decât cu iluzia acestora? În realitate, metoda adecvată, articulată cu suplețe, nu doar presupune, dar chiar impune criteriul critic și pe cel axiologic. În continuarea extinderii literarității, greu de spus cât de realist și cât de iluzoriu, E. Negrici, scepticul hermeneut (crezând că nici o interpretare nu află Sensul ultim al operei, 158) propune un salvator, așadar optimist, comparatism literar, "întemeiat pe concordanțe, nu numai pe înrâuriri" (163
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
chiar, în Formele liricii portugheze (1985) că: "studiul nostru s-a ferit în măsura posibilului de parazitismul istoriei literare. Datele istoriei literare sunt furnizate cu zgârcenie, numai în măsura în care devin indispensabile pentru înțelegerea stilistică a textului". Criticul pune așadar accentul pe literaritate căutând să înregistreze și să interpreteze, prin grilă stilistic-textualistă, intimitatea operei literare, în ceea ce are aceasta mai particular, mai specific. Ieșirea din aporiile istorismului este întrevăzută de critic prin apelul la stilistica diacronică (o soluție de compromis metodologic, oarecum, între
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
a structurii limbii. Discursul ficțional al lui Shakespeare este, de fapt, subiectul investigației. „Literatura este arta limbajului" spune, undeva, Genette. Precizarea lui Jakobson, însă, mi se pare în sensul celor pe care le voi discuta mai departe și anume că literaritatea definită ca fiind „ceea ce face dintr-un mesaj verbal o operă de artă" mă interesează cel mai tare în structura spectacolului. Ideea regizorului mi se pare fantastică! Pe scurt. Teatru-n teatru, adică scenele cu meșteșugarii care pregătesc un spectacol
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
să-l urmărești pe autor construind acea metafizică a coborîrii inițiatice în subteranele gotice din castelul lui Montresor (protagonist și narator), un proces parabolic care combină elemente creștine și masonice deopotrivă. Cu cît încerci să te apropii mai mult de literaritatea dialogului celor două personaje dominante (Montresor și Fortunato), cu atît îl înțelegi mai puțin, iar, acceptînd exactitatea descrierilor detaliate ale locului narațiunii - făcute de către Montresor -, sfîrșești prin a-ți reprezenta posibilele implicații absconse din ce în ce mai confuz. În această ambiguitate generală - deliberată
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
aici (ca peste tot în analiza dramaturgiei), dar numai după limpezirea scenariului teoretic mai larg. Un plus de informație aplicată temperează elanul intuitiv al lui O. Șuluțiu (citat inaugural în Spiritul și litera). Comparatismul, la Nicolae Manolescu, nu mai vizează literaritatea, ci teatralitatea: Problema este astăzi dacă nu cumva tocmai formula împrumutată de Blaga de la Werfel și de la ceilalți expresioniști germani apasă cel mai greu asupra actualității pieselor. Sigur că regizorii contemporani nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
insolitării, nu făceau decît să ratifice un esențialism ontologic: conform lui, literatura se deosebește esențial, de pildă, de istorie, în sensul în care ceea ce înțelege cititorul dintr- un roman istoric și o istorie (eventual romanțată) are semnificații radical diferite. Postulatul literarității ne sugerează că peste un anume prag de expresivitate referința își pierde întîietatea, iar dedesubt, că și-o menține, ceea ce-l face pe scriitorul care se afirmă ca scriitor imun la problemele de „responsabilitate” a ceea ce scrie. Acest postulat este
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
retorică. Cred că, în măsura în care putem vorbi la Barthes despre o operă teoretică, meritul ei acesta este: de a articula altfel forma și istoria sau, dacă vreți, forma și referința. Acest nou mod de articulare pornește deci de la presupoziția că pragul literarității nu e decît o himeră avangardistă, ea însăși înscrisă într-o istorie și semnificantă în aceeași măsură în care, să spunem, semnifică „regimul alimentar”. Așa după cum acesta din urmă apare diferit raportat la sănătate de la indivd la individ și de la
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
care, să spunem, semnifică „regimul alimentar”. Așa după cum acesta din urmă apare diferit raportat la sănătate de la indivd la individ și de la aliment la aliment, și pînă la urmă orice formă de hrănire poate fi subsumată ideii de regim alimentar, literaritatea nu spune altceva decît dorința de a norma un fapt divers și profund personal în fiecare din ocurențele lui prin recursul la general în numele „esteticului”. Literatură este peste tot, chiar și acolo unde ea nu se explică en tant que
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
narativ singular. Tetralogia Ingeniosul bine temperat este ilustrativă pentru o astfel de singularitate, pentru literatura văzută ca repertoriu de teme, motive, laitmotive, procedee și imagini artistice. În primul rând, este demn de reținut modul în care scriitorul percepe literatura și literaritatea. Optica asupra personajelor și asupra situațiilor narative se schimbă, cum observă N. Manolescu: „Proza lui nu mai constă, în primul rând, în relatarea întâmplărilor unor eroi. În al doilea rând, îmbină evocarea vieții cu studiul artei, stilul liric cu cel
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
completată de trimiteri livrești, realizându-se, însă, cu toate acestea, prin apelul la ficționalitate, o continuă polarizare între tradiție și experiment epic, între norme prestabilite și semnificații moderne. De fapt, prin această privire pe care o aruncă în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
interes. În primul rând, faptul că avem de-a face cu un amator, a cărui unică experiență literară sunt aceste memorii, ne duce imediat cu gândul la Grigore Lăcusteanu. Analogia este tentantă: ambii sunt diletanți și nu au conștiință artistică. Literaritatea textelor lor este spontană și necăutată. Însă analogiile se opresc aici. Vasilie Moldovan e, spre deosebire de Lăcusteanu, un om cultivat. Revoluția din 1848 îl surprinde în anul al III-lea al Seminarului de la Blaj, pregătit pentru o carieră ecleziastică. Știe carte
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
disprețuitor sau ostil față de oamenii simpli întîlniți pe drum, libidinos, interesat instinctiv de toate femeile frumoase ivite în cale, este, în plus, și un purtător de ideologie discutabilă (clișeele sale anticlericale, anti-semite, liber-pansiste și vulgar-epicureice defilează solemn în fața noastră). Singura „literaritate“ evidentă, afișată cu mîndrie, o reprezintă descrierile de natură, programate în cadență de metronom, previzibile și detaliate la tot pasul. Ele arată cam așa: „Mai departe, între răsărit și miazăzi, Bălțăteștii, cu mărețele-i grădini și așezămintele sale de băi
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor autori ca Salvador Elizondo de a duce până la ultimele consecințe textualitatea pură. Dincolo de fireasca întrebare, scriitura narcisistă atrage atenția ca o nouă explorare, menită a pune în discuție, în termenii extremi ai literarității, limitele creației și ale actului creator, ale limbajului și ale cuvântului-semn și sens, adică ale posibilităților de care dispune scriitorul pentru a da expresie gândirii, identității și situării sale în univers. Un experiment, desigur, întreprins de acei scriitori care, după
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
Preda și Vasile Voiculescu cu proza publicată postum), în timp ce a doua secțiune e consacrată prozatorilor generației ’60. Dacă prozatorii „deceniului unu” sunt interpretați în funcție de reperele unui context istoric și ideologic, ceilalți scriitori au drept grilă esențială de apreciere criteriul estetic, literaritatea, fără să fie eludate aici excursurile comparatiste, analogiile și corespondenț ele cu textele unor clasici ai prozei europene (Th. Mann, Kafka, Musil, H. Hesse, H. Böll, Camus, Sartre), Sud-Americane, sau Est-Europene. Pregnante și eficiente, din această perspectivă a comparatismului sunt
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
de altă parte, limba română literară se afla, spre finele veacului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea, abia în zorii evoluției sale, Didahiile vădesc o certă creativitate verbală, raportabilă în mod util la generosul concept de "literaritate condițională", teoretizat de G. Genette. Rigorile exprimării în românește a unui univers funciarmente complex și abstract pentru un public neinițiat în subtilități teo-metafizice induceau imperativul plasticizării limbajului, cu toate inerentele și explicabilele stîngăcii. Conștientizîndu-și, de la bun început, menirea specială, Antim
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
și în cazurile cele mai notabile ale începuturilor literaturii române - cronicar, D. Cantemir, I. Budai-Deleanu -, opera lui Antim, deși subordonată inițial unei finalități extraestetice oferă, datorită unei contextualizări diferite, dar și unei înțelegeri mai ample și mai profunde a fenomenului literarității, argumente suplimentare întru susținerea consubstanțialității valorilor culturale.
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
etic, omul religios și omul istoric - nu doar despre text". Modul în care e perceput actul critic - la nivelul teoretic al declarațiilor de intenții - se răsfrânge, cu oarecare constanță, în interpretările propriu-zise, în care apelul la text, la literalitatea și literaritatea sa are ca pandant excursul în planul diacronic sau în planul valorilor estetice contextuale. Oricât de sobre și riguroase - în datele construcției interne - ar fi, oricât de echilibrate în fermitatea opțiunilor ar părea, cronicile, studiile și eseurile lui Ion Simuț
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
intelectuale". Aceste aprecieri - și interogații dubitative - revelează tocmai capacitatea criticului de a se lăsa fascinat și incitat totodată de ideile altora, dar, pe de altă parte, și disponibilitatea pentru construirea unor ipoteze hermeneutice noi, plauzibile, apte să explice resorturi ale literarității, structuri și forme expresive. Definitoriu pentru modalitatea critică a lui Ion Simuț este chiar stilul cărților sale, un stil marcat nu de rafinament și subtilitate exegetică alexandrinistă, de abundența mijloacelor de expresie, ci, mai curând, de economie a procedeelor, de
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
recursul la formele mărturisirii; cu precizarea doar că notațiile confesive ale lui Ion Simuț nu au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]