32 matches
-
ori și ieșirile mele au avut un scop medical, așa că nu am avut răgaz să iau contact cu scriitorii din Occident și să pot cunoaște opiniile acestor eventuali interlocutori despre literatura noastră. Totuși, din lecturile mele sporadice, din întâlnirile cu literatorii români din exil (care nu s-au repatriat), am putut constata că s-au tradus prea puține cărți românești și, de aceea, revistele franceze și germane pe care le-am consultat nu cuprind prea multe comentarii asupra creației românești contemporane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
contribuie la o rînduială democratică și la o înfiripare a societății civile, primii, sub eticheta apolitismului, militează de fapt pentru o restaurație comunistă, în numele libertății de opinie. Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl socotesc pe Grigore Vieru drept un poet nu mai puțin însemnat decât, de pildă, Octavian Goga, drept un alt bard al "pătimirii noastre", în alte circumstanțe, cu un limbaj ce ne poate interesa și sub un unghi pur literar. Literatorii "moldoveni" mai noi, începând, să zicem, cu Emilian Păun-Galaicu, se află mai aproape de modernism. O mențiune merită poeta Irina Nechit. Am citit zilele trecute versuri excepționale ale unei tinere ce poate n-a împlinit încă vârsta de 20 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că de cunoaștere a înțelesului verbului elin "poiein" nu putea fi vorba la pehlivanul în cestiune.) Ce raționament parșiv screme intelectul celora de mă confinează la prozaitate (când nu-mi neagă, aidoma Pelicanului din Țicău, existența textuală, sub pretextul că literatorii secretă doar poeme, narațiuni și critică literară, eventual teatru)? Po(i)etul, nescriind științific, nu-și justifică locul, slujba, agitația de la Universitate. Eseistul, pe de altă parte, negenitând versuri, proze sau cronici literare, nu-și are situl în dicționarele unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cronici literare, nu-și are situl în dicționarele unor Zaciu, Papahagi & Sasu; este relegat într-un loc atopic, drept pentru care se poate spune, cu Mihai Ursachi, că el nu există. Ei bine, dragă Adriene, îmi asum universitaritatea și inexistența literatoare... Căci în afara câtorva strigături (împănate în textura cărților mele cu pietate filială, ca o deferență pentru performanțele jucăușe ale tătânelui meu cajvanian, dar și pentru a-l cinsti pe Ion Creangă: ori menipeea "umplută" a Antichității tardive?), Domnia Mea comite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
discuție probleme să le spunem ideologice altfel decît implicit, În texte a căror autoreferențialitate, deși nu trebuie mult căutată de un cititor avizat Într-ale lumii culturale, trece neobservată sau de la sine-nțeleasă. Nu intenționez să intru În polemici largi cu literatorii/criticii români, deși ar fi de remarcat o anume confuzie În rîndul discursurilor lor, determinată printre altele de frecventarea anumitor bibliografii, prea anglo-saxone sau prea franceze. Mă interesează cu atît mai mult diferențele culturale care fac distincte discursurile despre contemporaneitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]