67 matches
-
Ce-a fost la începuturi când tot era Cuvântul” - În ruine). Poezia e, în bună măsură, de speță artizanală, dovadă și polimetria experimentală din Strofe, Versuri heterometre, Opt rânduri, Quarta rima, Versuri în heterometre albe, Strofe stinghere. Întotdeauna Z. compune, literaturizează. De obicei urmează canonul, o poetică normativă clasicizantă ordonează cuminte și cele mai romantice motive. Versurile exprimă sensibilitatea disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
la „Adevărul literar și artistic”, „Adam” ș.a. și să editeze noi volume de versuri și proză. Între 1933 și 1938, redactează revista „Tribuna medicală”, în care, pe lângă articole profesionale, scrie, în „Pagina literară și artistică” sau la rubrica „Însemnări”, note literaturizate despre viața medicală, comentarii și informații literare, semnate Dr. Otorin, Dr. Knock sau nesemnate. După 1939, a făcut parte din redacția ziarului „Înfrățirea”, unde susținea rubrica „Jocuri de nisip” și publica versuri, iar mai târziu (1945-1947), la „Unirea”, îngrijea pagina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
muncă (Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și Despărțirea. Cu mai mult aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii de interes: în Presimțirea zăpezilor, într-un cadru doctrinar muncitoresc, are loc un conflict de tip tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata pe care acesta o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
un soi de ființă cu o alcătuire bizară. Nici/nici. Între și între. Și/și. O ființă contradictorie. Un caz. De aici vin și belelele profesionale. Necazurile pe care le am cu profii de antropologie, sociologie, care mă acuză că literaturizez, polemicile cu prozatorii care, dimpotrivă, consideră că teoretizez excesiv, că mă dau științific, iar ceea ce fac eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că teoria nu se topește deloc în textul literar, iar reciproca scârțâie și ea. Unii profi mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în public. Profesoara noastră de franceză ne explica astfel diferența dintre Racine și Corneille: Primul își prezenta eroii tels qu’ils sont. Și celălalt? întrebam noi. Tels qu’ils devraient être. E imposibil ca în memorii să nu încerci să literaturizezi, e imposibil să nu te prezinți așa cum ai fi vrut să fii sau cum poate îți în chipui că ești. Este o convenție pe care cititorul e nevoit s-o accepte. Și-apoi, amintirile tale sunt ceva între tine și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai izbutite. Schițele și poemele în proză, compuse sub influența lecturilor din Turgheniev, în versiunea franceză a lui L. Viardot, rămân simple notații de diletant, deși autorul lor pare să fie un bun observator al realităților sociale și omenești. El literaturizează stângaci, cu toate că are darul de a se exprima bine în scris, dovadă publicistica sa politică ori nuvela Cuconul Petrachi Sgangură (pentru al cărui personaj titular i-a servit de model chiar tatăl său), cu o anume precizie și individualitate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
nici nu se pierde în frivole grațiozități. O incoruptibilă seriozitate îi guvernează demersul. Dacă de „măști” O. se apropie cu euforii chibzuit filtrate, succintele profiluri (scriitori, interpreți, critici), la fel ca interviurile îi reușesc atunci când nu cedează ispitei de a literaturiza. Un pariu ambițios al „martorului Thaliei”, în ipostază de cercetător, este monografia Eminescu, omul de teatru. Explorând cu minuție încercările dramatice eminesciene, el emite, în spirit polemic, afirmația îndrăzneață că acestea nu sunt confiscate de lirism, ci denotă o viziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
unei conștiințe identitare de minimă intensitate -, America a fost ea însăși un artefact literar înainte de a căpăta consistență (imanență) istorică și geografică. Printr-un interesant paradox cultural, Lumea Nouă s-a grefat pe imaginarul colectiv în variantă de construct ficțional (literaturizat), dezvoltîndu-se abia mai tîrziu ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor fără referent material. Încă din perioada elisabethană, Shakespeare face trimiteri obscure la un ținut legendar (măcar din unghiul nenumăratelor povești țesute în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai valoroasă decît întregul lui trib" (s.m.). Percepția literaturizată este întreținută mai ales de către aventurierii și exploratorii postcolumbieni, care, întorși din peregrinările lor neobișnuite, scriu "tratate" poetico-mitologice despre pămîntul mirific de dincolo de ape. Într-un anume sens, nu doar perspectiva literaturizată asupra Americii precede America propriu-zisă, că însăși "literatura americană" (aceste texte) devansează istoria americanității ca atare. Cărțile în discuție vin să completeze o predispoziție colectivă pentru transcendent, apărută deja în mentalitatea colectivă europeană, odată cu intensifica rea mișcării protestante, cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
epice într-un punct final. Utopia binelui social realizat prin generozitatea unor indivizi bogați este ideea romanelor Câine vagabond (1936), Uzina B (1941) și Adăpostul calicilor (1942). Volumele Am furat! (1940), Răstigniții!... (1940), Amara dezamăgire (1942), După moartea Mihaelei (1943) literaturizează inabil alte aspecte ale unei bogate experiențe de viață. Proza scurtă din David și Goliat (1936), Bărbat cu trei neveste! (1941), Fratele infirm (1943) nu se diferențiază de substanța și stilul romanelor. Totuși, câteva schițe și povestiri din Fratele infirm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
teribila ruptură dintre cultură și bani (și ruptura dintre bani de carton și bani adevărați). Dar simpla încercare de adaptare la noile vremuri are un farmec donquijotesc. Eșecul a fost cu siguranță traumatizant pentru autor (cartea este autobiografică), însă apare literaturizat cu o nonșalanță uimitoare. Daneliuc nu se resemnează niciodată (nu a candidat el la primăria Bucureștiului). Ceea ce ne vom grăbi să calificăm drept ridicol, reprezintă de fapt o luptă incredibilă pentru normalizarea situației. Daneliuc "joacă" perfect resemnarea (chiar dacă ea o
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
tradiția quasâdei), a Bibliei. Coranul este începutul celei de a treia religii născute din Biblie (celelalte două fiind iudaismul și creștinismul). În această carte sfântă se găsesc versiunile, "remake-urile" personajelor și întâmplărilor biblice: Iar Al Hadia, tradiția legendară para-coranică a literaturizat și mai mult, cu fantezie și lirism, capitolele din Biblie. Personajul preferat din Al Hadia este Ismael, fiul lui Ibrahim (Avraam) care ar fi trebuit să fie sacrificat de tatăl său ca semn al credinței în dumnezeul unic, Alah; Suleiman
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul pe care-l
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
cu Rusoaica lui Gib I. Mihăescu, pe care Elena Loghinovschi îl consideră prima "replică directă, la scenă deschisă, la opera scriitorului rus". Motivele? înainte de toate, temele și structurile operelor: tema literaturii ca lectură (de cărți), tendința eroului de a-și literaturiza viața, funcția portretului feminin, prezența elementelor de legendă și mit, poziția existențială a eroilor (prin raportare la celebra propoziție "totul este permis"). Nu e vorba, însă, de a fixa sursele cutărei teme din Rusoaica în cutare roman dostoievskian; Elena Loghinovschi
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - "Patul lui Procust" nu-i atât o probă de masochism, cât una de ingeniozitate.". Un fragment tipic pentru scrisul lui Șerban Foarță. Și în cele mai convenționale texte, poetul nu se poate abține să ,literaturizeze", să forțeze jocuri de cuvinte (,calupului"/ ,ca a lupului"), să complice inutil ceea ce putea fi spus oblu. Ni-l putem închipui redactând o cerere către o oarecare instituție de stat: ce risipă de calambururi va face artistul pentru o simplă
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
în oglindă a lui, un alt proprietar îngrijorat, un alt Alex. care-și caută felina. Chiți a unuia se relevă a fi Pisi a altuia, într-un final de vodevil lăsat fără epilog. Îl bănuiesc pe autorul nostru că-și literaturizează uneori întâmplările trăite, că le dă o rotunjime de farsă perfectă sau le imprimă o desfășurare spectaculoasă, inexistentă ca atare în realitate. Marile emoții nu încap în asemenea scene literaturizate. Ca dovadă, despărțirea de cățelușa Lolita e pur și simplu
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
dezorganizarea, răvășirea unei vieți ce încearcă să se refacă dincolo de raza de acțiune a megalomaniei ceaușiste, în anii '80. Proza avansează semnificativ spre teritoriile biograficului, pe care și le anexează, schimbându-și implicit și explicit registrul. Chiar dacă autorul continuă să literaturizeze, să-și definească pregnant personajele, să urmărească variatele posibilități de închegare a unor scene, non-fictivul devine, în fine, dominant în scrisul lui Virgil Duda. ,Romanul" său nu pare să fie altceva decât un decupaj existențial, făcut din punctul de tensiune
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul epicizează textul dramatic ratând deopotrivă și teatrul (prin transcriere improprie literaturizând faptul scenic viu) și proza (prin forma neadecvată). Abordarea statistică a ponderii didascaliilor dovedește perfect neîncrederea mărturisită a autorului în posibilitățile teatrului. O serie de grafice și tabele ne arată cum numărul total al didascaliilor - 52 % din textul dramatic - depășește
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
Stilul autobiografic al lui Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
astea-s literatură" și realitatea surîde în treningul ei esoteric prevăzut pentru saltul în gol. cine/ce face acțiunea și cine/ce o suportă. după o zi de muncă stelele reci se uită fix la mijloacele de producție și se literaturizează (crezi tu). așa cum stau acum la o masă joasă-n localul plin cu picturi de gang și metri de sticle în rafturi. fac propoziții ,vreau o pizza cu ciuperci și-un pahar cu vin roșu." instinctul de conservare se strînge
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
neschimbată, ci și substanțial precizată. I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism Apropierea de pictura lui Ion Gheorghiu nu poate fi, însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție de entomolog, asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
partidul comunist ca partid unic? Erau discutabile ordinele sau directivele sale?) Dinamica memoriei și a mărturisirii lui Paul Goma inițiază, începând cu Bonifacia, apărută în franceză în 1986, recuperarea biografiei de copil și adolescent, până în pragul insurgenței deschise. Autobiografia sa, literaturizată într-o destul de mare măsură, dar într-un mod care echivalează autenticitatea și prospețimea faptului trăit, urmează să fie structurată din episoade ce au apărut până acum disparat și nu în ordine cronologică: Din calidor (1987, în franceză și apoi
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
neschimbată, ci și riguros precizată. I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism Apropierea de pictura lui Ion Gheorghiu nu poate fi, însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție de entomolog, asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
și acest op documentat serios stă - la urma urmelor - sensibilitatea adeseori capricioasă a cititorului. De ce asta? Care să fie, dincolo de vastul - dar selectivul - corpus de texte și dincolo de suspiciunile noastre, intenția unui asemenea volum? Ne spune, într-un fel insinuat, literaturizând, chiar Ioan Lăcustă: "În urmă cu aproape două decenii, prinsesem a lucra la un roman intitulat simplu: 1939. Era povestea unei iubiri închise în opreliști, dintre un păgubos gazetar bucureștean, pornit spre îmbătrânire, și o femeie mult mai tânără, soția
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
copiilor din sat să nu împrăștie mirare în preajma maturilor puși în situații deosebite, fie pe marginea șanțurilor, fie pe băncile de sub teii din poarta școlii, loc de întâlnire a boțoaienilor. Ariton știe să tempereze fiecare secvență a romanului, să o literaturizeze și să-i dea culoarea aceea specifică de grotesc țărănesc, amestecat cu o inventivitate lexicală spumoasă. Când îți propui să faci o frescă a satului românesc din preajma Vasluiului, scos din trecutul lui psihologic, cultural și silit să se adapteze la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]