67 matches
-
o prefață, a devenit în cele din urmă o lucrare independentă, păstrând, firește, puternice legături referențiale cu Povestea poveștilor de Ion Creangă, text a cărui prezentare era destinat să fie. Asocierea spiritului cărturăresc cu licențiozitatea și, în general, cu erotomania literaturizată în chip estet se produce la P. pe linia unei vechi și consistente tradiții franceze, care merge de la Rabelais la Pierre Louÿs și Guillaume Apollinaire, iar eseistul le altoiește în chip valid cu recursul la mai săraca producție în materie
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
1935. Membru al Partidului Comunist Român din 1937, va ocupa după 1944 înalte funcții administrative, fiind la un moment dat ministru adjunct la Învățământ și Cultură. În ultimii ani ai vieții e angajat redactor-șef la „Albina”. Reportajele lui P. literaturizează, pe linia realismului socialist, „transformările” care cuprind țara după instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire a vieții societății românești la toate nivelurile: turism, agricultură, educație, ca în După alungarea faraonilor (1957) și Însemnări din
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
mai izbutite. Schițele și poemele în proză, compuse sub influența lecturilor din Turgheniev, în versiunea franceză a lui L. Viardot, rămân simple notații de diletant, deși autorul lor pare să fie un bun observator al realităților sociale și omenești. El literaturizează stângaci, cu toate că are darul de a se exprima bine în scris, dovadă publicistica sa politică ori nuvela Cuconul Petrachi Sgangură (pentru al cărui personaj titular i-a servit de model chiar tatăl său), cu o anume precizie și individualitate a
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
nici nu se pierde în frivole grațiozități. O incoruptibilă seriozitate îi guvernează demersul. Dacă de „măști” O. se apropie cu euforii chibzuit filtrate, succintele profiluri (scriitori, interpreți, critici), la fel ca interviurile îi reușesc atunci când nu cedează ispitei de a literaturiza. Un pariu ambițios al „martorului Thaliei”, în ipostază de cercetător, este monografia Eminescu, omul de teatru. Explorând cu minuție încercările dramatice eminesciene, el emite, în spirit polemic, afirmația îndrăzneață că acestea nu sunt confiscate de lirism, ci denotă o viziune
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în cărți, în cuvinte care mai plutesc peste tot, peste toate, ca o aură.” Aură atât de sugestiv surprinsă în toate paginile „Jurnalului post-mortem”. Teoretizând, aș putea afirma că Nicolae Turtureanu literaturizează ireparabilul, trecerea dincolo de materie, fără însă a „se îmbăta cu apa rece” a utopicelor vieți veșnice. El rămâne pe terenul arid și înlăcrămat al trecutului ireconciliabil și-l scanează filă cu filă. Amintirile se transformă într-o realitate dureroasă, dar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
societății umane, printre care as reține ideea că și: „Învierea de Apoi se vinde pe dolari!” Și după investigațiile savante în procesele microbiologiei - cu sediul în om și în afara lui - Tăcu compune scenarii antigravitaționale, află din mass-media monstruozități și le literaturizează cu talentu-i cunoscut de fantasmagor. Aceste câteva observații ce mi-au atenționat creierul în timpul corectării lucrării țin să ți le împărtășesc ție și să sper la o reacție din partea ta, fie anti - Tăcu, fie anti Hușanu. Te îmbrățișez cu nespusa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
festivalurile Beethoven și Wagner dirijate de George Georgescu, despre un recital de pian al Cellei Delavrancea sau despre „audițiile Béla Bartók”. Un interviu cu Milița Petrașcu și Marcel Iancu prilejuit de expoziția celor doi (v. nr. 65, 15 martie 1926) literaturizează și dramatizează original intervențiile celor doi, mixîndu-le cu experimente „costiniene” și comentarii pe măsură: „Clasicii sînt desăvîrșiți fiindcă sînt în perfect acord cu epoca lor”. Nostalgia clasicismului (fie ea și avangardistă...) e, de altfel, specifică atît lui Costin, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încearcă să demonstreze că acest lucru este posibil. Ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune este, în fapt, simptomatică pentru epoca actuală, din moment ce totul stă sub semnul jocului, al imitației care substituie ființei și adevărului jocul etern al simulacrelor; realitatea se literaturizează pe măsură ce literatura (arta, în general) se substituie realului, iar lumea, în ansamblu, devine „un uriaș supratext, un continuum al natur-culturii, în care toate obiectele, reale sau simbolice, au același statut ființial, așa încât un copac sau o floare din realul tradițional
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lirismul), în care el însuși se va fi regăsit. Procedând în felul acesta, criticul modernist încerca să ofere o explicație științifică, rațională care să spulbere aura mistică, cvasireligioasă din jurul mitului eminescian. În consecință, Lovinescu găsea perfect legitimă tentativa de a literaturiza existența omului de geniu, câtă vreme "genialitatea" în cauză nu mai era percepută ca un "miracol" și nu mai constituia un prilej de uimire perpetuă: Deși n-au trecut decât 50 de ani de la dispariția poetului și mai întâlnim și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
își exprimă admirația față de activitatea criticului. Lovinescu îi răspunde, la rândul său, profund emoționat, două zile mai târziu (pe 31 mai 1943), în aceeași gazetă. Iată un scurt fragment edificator: "[...] N-am dat afecție și nici n-am așteptat; am literaturizat bătăile inimii. Boala mi-a deschis o lume nouă, necunoscută și m-a smuls din viziunea sumbră a sentimentelor omenești. Mă simt sărac și umilit, rușinat de mine însumi și mai nevrednic decât toți cei ce mă înconjoară; credeam că
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adresează și care îi tulbură mărturisirea de sine și ființa este el însuși, în permanență mască, în permanență un străin. Așa încât, cum nu există altă sursă de adevăruri nemediate, dacă nu de ochiul altuia, măcar de lumina tiparului care, fatalmente, literaturizează, nu ne rămâne decât să încercăm o explorare a lui Cioran prin intermediul scrisorilor și al notelor din „caietul” rămas în permanență închis pe masa lui. O explorare care urmează, de la distanță, propria explorare a lui Cioran, căci Cioran se caută
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
va numi la un moment dat fie ,,blestemate", fie ,,bune". Atâtea ,,locuri blestemate" și ,,locuri bune", atâtea ,,niveluri de percepție", deci ,,realități posibile". Citind cu foarte mare atenție textul blecherian, din această nouă abordare transdisciplinară, constatăm că senzația atât de literaturizată a naratorului-personaj că aceste ,,locuri blestemate" sunt declanșatoare de ,,crize" este oarecum eronată. Critica literară a supralicitat această idee. De fapt, ecuația este exact invers. Criza ca semn al bolii, ,,deschide" perspectiva transdisciplinară către un alt ,,nivel de percepție" a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
unei conștiințe identitare de minimă intensitate -, America a fost ea însăși un artefact literar înainte de a căpăta consistență (imanență) istorică și geografică. Printr-un interesant paradox cultural, Lumea Nouă s-a grefat pe imaginarul colectiv în variantă de construct ficțional (literaturizat), dezvoltîndu-se abia mai tîrziu ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor fără referent material. Încă din perioada elisabethană, Shakespeare face trimiteri obscure la un ținut legendar (măcar din unghiul nenumăratelor povești țesute în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai valoroasă decît întregul lui trib" (s.m.). Percepția literaturizată este întreținută mai ales de către aventurierii și exploratorii postcolumbieni, care, întorși din peregrinările lor neobișnuite, scriu "tratate" poetico-mitologice despre pămîntul mirific de dincolo de ape. Într-un anume sens, nu doar perspectiva literaturizată asupra Americii precede America propriu-zisă, că însăși "literatura americană" (aceste texte) devansează istoria americanității ca atare. Cărțile în discuție vin să completeze o predispoziție colectivă pentru transcendent, apărută deja în mentalitatea colectivă europeană, odată cu intensifica rea mișcării protestante, cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu Böcklin devine interesantă. Francisc Șirato este unul dintre acei critici pictori care respinge literaturizarea picturii, un pictor care vine cu o critică însoțită de argumente tehnice. Șirato remarcă și caracterul anecdotic, în paranteză, trivial, al picturii lui Loghi care literaturizează pictura, extrăgând-o din sfera reprezentării, și pentru care poezia constituie un accesoriu, fără a fi consubstanțială cu compoziția. În ceea ce privește asemănarea cu Böcklin, aceasta s-ar reduce numai la recuzita motivelor compoziționale, "lacuri și cedri", însă, spre deosebire de artistul german, Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care aduc cu sine boala și anunță sfârșitul apropiat, îl determină să plece din nou în străinătate, după aproape două decenii, din cauze încă neelucidate. Se pare că la mijloc va fi fost speranța recuperării unei "stări de grație"3, literaturizată în textele de tinerețe, mai cu seamă în nuvele 4. O formă de evaziune retrospectivă, poate, în căutarea timpului pierdut... Așa să fie oare? Posibil. Oricum, dincolo de romanțioasa presupoziție, posteritatea nu va ști niciodată mai mult despre perioada aceasta de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de teatralizare (înțelege: obiectivare) a epicului, fără a recurge totuși la practicile obișnuite ale realismului tradițional. De altminteri, grila "realistă" stricto sensu nu funcționa nici măcar în "nuvelele florentine", unde "subiectele", extrase direct din jurnal, erau puse apoi în scenă (teatralizate/ literaturizate) cu ajutorul unor procedee recurente (gen povestirea "în ramă"), fără alte modificări de substanță. Și așa, printr-un transfer abuziv, mistificator, viața ajungea să treacă drept literatură, iar faptul trăit să fie prezentat drept operă de imaginație pur și simplu. Romanul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lasă” ademenit să intre într-o ladă, special amenajată, căreia i se dă drumul pe apele Nilului, spre o destinație previzibilă. Motivul a migrat și în alte ficțiuni mitice, de pildă în Biblie. Din acest punct, mitul pare să se literaturizeze, ca înțelesurile originare să fie aburite, să capete forme ermetizate. Mai mult că sigur, acceptul voluntar al lui Osiris de a se așeza în raclă, cu riscul vieții terestre, a fost deturnat într-o farsă sinistră, ca intrigă de curte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și eroică. De aceea, „Isis și Osiris, ca daimoni buni ce se aflau, au fost preschimbați în zei”, lui Seth (Typhon) rezervîndu-i-se numele răului și plasament în apele mlăștinoase. Religia capătă un caracter din ce în ce mai elaborat, iar mitul începe să se literaturizeze. Dar să reținem că faima lui Osiris crește: are mai multe nume, în maniera lui deus absconditus, mai mulți ochi spre cuprinderea totului, mai multe orașe (-morminte) ridicate la rangul de incinte sacre, dublete ale piramidelor. Iată motivele pentru care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
copiilor din sat să nu împrăștie mirare în preajma maturilor puși în situații deosebite, fie pe marginea șanțurilor, fie pe băncile de sub teii din poarta școlii, loc de întâlnire a boțoaienilor. Ariton știe să tempereze fiecare secvență a romanului, să o literaturizeze și să-i dea culoarea aceea specifică de grotesc țărănesc, amestecat cu o inventivitate lexicală spumoasă. Când îți propui să faci o frescă a satului românesc din preajma Vasluiului, scos din trecutul lui psihologic, cultural și silit să se adapteze la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
rafinamentul feminin al discursului; pe aceeași linie au mers și Camil, și Anton Holban. La Camil se simte Încă o anume ezitare Între implicare și discurs, pe când Holban este mult mai sigur, mai actual, mai ales În Ioana. Dar ei literaturizează Încă, se uită În rama romanului și fac retușuri inutile, falsifică acolo unde nu iese după canon; mi se pare mai important să nu te lași răpit de retorica ficțiunii; deodată, vei observa că totul se estompează, devine o laxă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În altul. „Jurnalul lui A.“ este jurnalul trăirii primare, În timp ce „Jurnalul lui M.“ este jurnalul trăirii autentice. Distincție esențială, din punctul nostru de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de central al Führerului, ca și luptei finale pentru Berlin, un sens care nu asculta decât de demență. Căutarea unui ciobănesc fugit, ce răspundea la numele de Prinz și care era considerat a fi câinele preferat al Führerului, s-a literaturizat lexical în asemenea măsură încât, dintr-o germană incandescent heideggeriană - „nimicul nimicește fără a fi expus ca atare“ - și din limba alcătuită, bolovănos, din substantive, cultivată de comandamentul general, a luat naștere un amalgam a cărui viitură deviată a măturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întâi în „Bilete de papagal”, cultivă în special pitorescul, intrând de-a dreptul în categoria etnograficului, și portretistica, element stilistic ce va reapărea în cărțile următoare, prozatoarea captând atenția cititorului în principal printr-un anumit tip de memorialistică. Deși uneori literaturizează excesiv, mediul și atmosfera epocii, figurile literare și culturale ale vremii sunt prezentate adesea în posturi interesante, în medalioane ce reînvie, cu vioiciune și prospețime, o lume aparte. Reprezentativ pentru V.T. este romanul Acasă (1947), construcție mult mai riguroasă în ce privește
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Lucien Sfez rămîne cu multe puncte de atracție, mai ales prin semnalizarea exceselor societății comunicaționale, a fenomenelor patologice. Parcă răspunzînd metodei de investigare prin metafore, cele mai cuceritoare pasaje ale volumului sînt acelea în care autorul hiperbolizează și îngroașă tușele, literaturizează pe marginea unei logici sociologice. Dincolo de miza științifică, pe fragmente, Lucien Sfez nu-și refuză nici delicii estetice, sporind plăcerea lecturii. Dan LUNGU INTRODUCERE 2 Niciodată în istoria omenirii nu s-a vorbit atît despre comunicare. Aceasta, se pare, trebuie
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]