128 matches
-
roman al lui Sandu Emilian, Ochiul lui Vishnu, tipărit tot în foileton, reprezintă o tentativă de captare a interesului publicului. Cu Viața de haz și de necaz a lui Tănase, N. Carandino apelează la aceleași mijloace facile, întărind ideea de literaturizare în scop comercial. I.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
cu Declarație de avere (2002), volum care, fără să revoluționeze în vreun fel tehnicile și miza autoficțiunii, este unul de amintiri în sensul curent al termenului, selectiv, autentic, cu o dozare echilibrată între informație, afectivitate și comentariu, fără exces de literaturizare. Autoarea, fostă cursantă a „școlii de poeți”, cu un stagiu în presa culturală și cu însărcinări manageriale în cinematografie, a trăit și a observat nemijlocit împrejurări și evenimente, a cunoscut atmosfera vieții culturale din deceniile postbelice, a întâlnit numeroase personalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
moment dat, asupra rolului și rostului Mărturisirii lui Petru Movilă în Ortodoxie, dezbatere stârnită de Radu Dragnea 13 care considera documentul lui Petru Movilă un moment fundamental de la care trebuie plecat în conceperea credinței pentru a încheia etapa ortodoxă a "literaturizării ieftine" sau a "neoromantismului". În plus, pentru Radu Dragnea, Petru Movilă "a codificat dreapta credință amenințată și din partea confesiunilor apusene și de ignoranța rusească din vremea lui de bâjbâială pe întuneric". Replica la această poziție nu a întârziat, elita intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pune amprenta pe tot ce scrie. Mai puțin evidentă este această componentă în primul volum din Peste mări și țări. Timorat oarecum, memorialistul s-a cenzurat sever, mărginindu-se să comunice doar expansiunile ce convin turistului comun, de unde impresia de literaturizare. Și apelul masiv la opiniile experților în istoria artei și în arheologie ascunde reacția subiectivă. Totuși, pe alocuri, aceasta răzbate la suprafață, mai ales în fața stihiilor naturii și a genunii timpului, devenind mai frecventă în partea a doua a călătoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
românesc, are ciclul Sfârșit de mileniu. „Cronică personală”, potrivit unei specificări auctoriale, istorie a secolului al XX-lea reconstruită „pe calea ficțiunii”, textul se înfățișează ca un fluviu memorialistic, incluzând o autobiografie, dar, în pofida afișării autenticismului, principiul structurant e tocmai literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor afective, de evitarea inflexiunilor care să trădeze emoția, de suspiciunea față de literaturizare. Cu un termen englezesc, de understatement - hipoafirmație. Și e greu de stabilit diferența dintre autorul versat, care Își calculează efectele uzînd de procedee Îndelung experimentate recomandate de coduri retorice și cel care descoperă posibilități neîncercate Într un act creator de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
numește codul existențial al omului și de a da o imagine unitară și verosimilă a omului uitat în haosul ființei lui și uitat în haosul unei istorii iraționale"312. Așadar, ideologizarea literaturii (cu un accent polemic în plus), dar și "literaturizarea" ideologiei îmbină, de această dată la nivel macro, scriitura și politica. De unde și voluptatea cu care au fost devorate lucrări cu un titlu semnificativ precum Politica postmodernismului a Lindei Hutcheon. De altfel, în privința zonelor prin a căror delimitare curentul poate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noua schemă, realul este preluat și prelucrat în varianta intermediară a unui „mort viu”, a unui mutant cu regim dublu de existență. Realul trecut în poem își păstrează ambele calificări; punțile rămân netrase, indecizia aceasta tensionată inervând mecanismul desangvinizat prin „literaturizare” al transferului. Miza politică a unei astfel de operațiuni este evidentă; nici o reconstrucție a contextului originar al poeziei lui R. nu poate ignora fantasmele subversiunii încorporate în text. Aceștia sunt termenii ideali, dar ca derivarea unei practici să fie posibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
unul figurat, adică un discurs în care ceea ce vrem să spunem nu corespunde cu ceea ce spunem, exprimarea fiind metaforică (x este un urs = x este foarte puternic sau x este un om retras, necomunicativ, ursuz). Acest fenomen a însemnat o literaturizare a artei retorice și, prin aceasta, o pierdere a statutului ei de disciplină de învățămînt. Abia în ultimele decenii ale secolului trecut retorica a fost reabilitată, dar ca o nouă retorică, printr-o restructurare teoretică și prin conferirea unor extinse
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Evadare tăcută de Lena Constante, Gherla de Paul Goma, Cu Dumnezeu în subterană de Richard Wurmbrandt, dar și alte mărturii, de la Constantin Noica la Aurel State, Belu Zilber sau Marcel Petrișor. Intenția autoarei fiind aceea de a evita ficționalul și literaturizarea faptelor, demersul este în bună măsură al istoricului, ajutat de critică, sociologie, antropologie și, nu rareori, de psihologie. SCRIERI: Călătorie prin oglinzi, Cluj-Napoca, 1989; Zona vie, Cluj-Napoca, 1993; Grădina deliciilor, pref. Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1993; Cădere deasupra orașului, Sibiu, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
V. se întoarce la rădăcinile obscure ale modernismului literar. Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă a artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
P. însumează, s-ar putea spune, teste de abilitare prozastică, atestând o surprinzătoare maturitate. Deținător al tuturor secretelor de meșteșug, autorul „povestirilor terminate înainte de a începe” experimentează, ca mai toți optzeciștii, modalități de scriitură modernă dintre cele mai diferite, de la literaturizarea, în spiritul Noului Roman, a „micului fapt adevărat” (ca în Nina, de exemplu) la transfigurarea banalului prin inserții de bizar, absurd, „miraculos” cotidian, suprarealist, de senzațional și fantastic terifiant, prin cultivarea oniricului. Înconjurată, pe patul de moarte, de fii, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un patetism reținut. Retorica este simplă, directă, lipsită de literaturizare, adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil îl folosește în memorialistică - Amintiri din gulag (1992), reluate în Drumul Golgotei (1995) -, unde își reconstituie întreaga viață, până la călătoriile în Statele Unite și Israel. În pofida aglomerării de amănunte faptice, accentul cade pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
alte argumente: „Că viteji o fost, știm și din istorie. Estea-s adevărate. [...] Toate o fost cu putință.” Indiferent care ar fi sursa genetică a elementelor fantastice prezente în b. (mituri, ritualuri, credințe magice, visuri, coșmaruri etc.), ceea ce se impune este literaturizarea lor, transformarea lor în imagini poetice, în constituenți ai unui discurs narativ de tip ficțional. Alegoria, fabulosul, feericul, miraculosul devin niște procedee de încifrare, de poetizare a realității de dincolo de real, o lume acceptată, ca și cum ar fi reală. Amestecul firesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
arhimedică”, neutră și echidistantă, ci retrăite de la nivelul nesubsumabil al fiecărei conștiințe, prin surprinderea detaliului semnificativ și a mișcărilor vieții sufletești, ale cărei oscilații infinitezimale, substituindu-se acțiunii din narațiunea clasică, se constituie în adevărata materie romanescă. Singura concesie făcută literaturizării este atitudinea misterioasă a lui Fred Vasilescu - poncif aparținând, cum observa Călinescu, tocmai convențiilor romanului polițist -, pe care arhivarul-scenarist, încurajat de succesul experienței mistificatoare cu privire la identitatea doamnei T. din „Cetatea literară”, o folosește pentru a ține trează, până la ultima pagină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un mod de abordare a materialului literar care va deveni criteriu de creație în spațiul postmodernismului. De altminteri, nu o dată s-au stabilit asemănări între generația aceasta de tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lumii ("să găsești bila roșie, stârnind/ o mișcare puternică, a tuturor -/ numai atunci ai să poți câștiga/ patru puncte,/ cele patru puncte cardinale"). Există desigur o doză de ironie în prezentarea acestei căutări a idealului, dar ironia vizează mai degrabă literaturizarea acestui subiect, dincolo de trecerea sa în derizoriu, tematica păstrează gravitatea, tragismul inspirat de înțelegerea absurdității condiției umane (singura salvare este perpetua căutare a ceea ce ar putea înălța omul, ceea ce i-ar putea conferi accesul la adevărurile ultime): "Când lucrurile încetează
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
disprețuim cumințenia reumatică/ a inșilor bolnavi de centimentri pătrați." - Antreul poemului). Antreul poemului se apropie astfel ca structură și expresie de manifestele avangardei. E un refuz al tradiției poetice și o afirmare a necesității unei poezii lipsite de prejudecăți, de literaturizare forțată. Textul se construiește prin asocieri șocante, elemente ale limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente care redau sfera poeticului ("igrasie din ploaie, rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de convergență dintre poeții albastrosiști și cei ai Cercului literar de la Sibiu, dar reprezintă și o trăsătură a liricii ulterioare. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un mod de abordare a materialului literar care va deveni criteriu de creație în spațiul postmodernismului. De aceea s-au și stabilit asemănări între generația aceasta de tranziție și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau al detenției și, în amintire, anii recenți de licean, mustind de idealism și năzuințe -, portretizează livresc, proiectează în simbol peisaje, gesturi și destine, dezvoltă reflecții de eseu politic. Numele și evenimentele sunt însă riguros exacte. Cu reușite inegale, această literaturizare „barocă” a notației relevă însă o tensiune a elevației și un reflex al discreției care dă „haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
student. Nuvelele lui I.-C., inspirate din Antichitatea elină (Din umbră... Moravuri antice, 1901) sau din viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică. Pretențioasa încercare dramatică Legionarii Crucei (1904), „tragedie constantiniană”, nu este altceva decât o plicticoasă însăilare de însemnări de lectură. Cronicar literar activ, I.-C. a scris mult și despre cele mai variate subiecte. Câteva dintre articolele publicate în „Românul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
a Universității din București (1942-1946). Lucrează ca redactor la Editura Partidului Muncitoresc Român (1948-1949, an în care își provoacă, după propriile-i declarații, „autoexcluderea” din partid), la Editura de Stat (1950-1952; aici, în 1950, i se publică în broșură o literaturizare comandată: O noapte la arie, în colaborare cu Leonid Strașun) și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1956), desfășurând în paralel o intensă activitate de traducător și, mai ales, de stilizator al traducerilor altora. În deceniul următor este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Hramul Sfântului Nu (1969), dintr-un ciclu narativ având în comun identitatea doctorului Ana Brebu, receptor pentru o serie de confesiuni ale unor pacienți -, nivelul angajării în proiectul propagandistic este depășit. Cartea începe într-o notă înșelătoare, mimând adecvarea la literaturizarea luptei de clasă: relația antitetică ar părea să fie stabilită între, pe de o parte, tatăl naratorului feminin, cultivator de zarzavaturi, dar și cămătar, negustor etc., care-și exploatează fără scrupule rudele, și, de cealaltă parte, Mihai Bud, un pălmaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
-și câmpul de cercetare cu Introducere în opera lui Grigore Alexandrescu (1973) și mai ales cu monografia Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei (1986; Premiul Academiei Române). De la început se remarcă bogăția informației, spiritul sobru, echilibrat, refuzul oricărei literaturizări. Ca biograf, A. lasă documentele să vorbească, situându-se în tradiția lui Șerban Cioculescu și nu a lui G. Călinescu. Portretul se deduce din discursul biografic, în care viața se împletește foarte strâns cu opera. Sagacele cercetător umple mari lacune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]