128 matches
-
în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e atracțios acidă: "Căderea de la putere e un eveniment mai dramatic decît o simplă cădere
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
scrisorile să vorbească" (p. 247). Apare explicit ideea că personajele ar fi de hârtie, că aparțin spațiului li-teraturii, cu atât mai mult cu cât cei care primesc scrisori de la Petru observă înclinația acestuia către literatură și aduc în discuție ipoteza literaturizării, a ficționalizării, aspect care îl preocupă, de altfel, și pe acesta: "Simt nevoia de a le povesti cuiva, poate pentru a mă convige pe mine însumi că au fost adevărate. Și pentru a le scăpa într-un fel de uitare
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
oferit cititorilor săi un fragment dintr-un reportaj de televiziune românesc din 1969. Scurtmetrajul, intitulat „Carnet de iarnă”, depozitat într-o prețioasă arhivă on-line (British Pathé), readuce în memoria colectivă un stil jurnalistic dispărut între timp, caracterizat printr-o intensă literaturizare și prin optimism emfatic. De la început, textul (rostit - sau, mai curând, citit) care însoțește imaginile de iarnă recurge la ornamentele clasice, popularizate de retorica școlară - „cuvinte și expresii frumoase”, termeni poetici și ușor arhaizanți, figuri de stil (epitete, metafore și
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute pentru mângâierea sufletească, pentru atenuarea panicii, pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta un semn că pe Andrei Cornea nu-l interesează literaturizarea. Că aproape toate narațiunile de aici sunt scrise cu farmec și, cum se zicea, cu condei, nu e de mirare. Cine i-a citit cărțile de dinainte (sau măcar articolele din revista 22) era deja avertizat în privința talentului. Dar să
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
elemente importante ale crezului pictorului francez, ca să „dea bine” cu ideologia comunistă în vogă la noi. Alteori, traducerea era aproximativă, chiar eronată (pictura rațională, în loc de pictura rezonabilă), iar dacă nu se mulțumea, astfel, să deruteze, alteori covârșea prin dulcegărie, o literaturizare voit pilduitoare, cusur nesuferit lui Delacroix însuși. Mărturisind ab initio (3 septembrie 1822) că scrie pentru el însuși, spre a se îmbunătăți lăuntric, Delacroix își socotea jurnalul un martor tăcut al toanelor sale și, astfel, un ajutor în lucrarea sa
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
ne țineam cu mâna pe burtă demonstrativ”, „simți că vorbele sunt putrede, se fărâmițează”. „Scăpările”, intenționate ori ba, avertizează cititorul asupra prezenței unei instanțe derutante. Taximetrist ori detectiv de ocazie, Victor nu uită, totuși, să citească - ne asigură naratorul. Ispita literaturizării este peremptorie. Încolo, reluări obositoare de replici tot mai sterile ca expresivitate. Amintirile secvențiale edifică o vârstă aurorală, greu de refăcut în actualitate. Dan Lungu este un specialist în mediile periferice și un chirurg apreciat al mentalității post-comuniste. Copilăria lui
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care, în loc să exorcizeze, amplifică artistic experiența tragică. Scenele vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
casă». Deabia acum eram cu adevărat mulțumit de frază” (p. 228). Dar, mai mult de atât, artificiul lui Marin Mălaicu-Hondrari pune o problemă de raport ficțional: acceptând că avem de-a face cu două povești imbricate, cu niveluri diferite de literaturizare (căci, prin tradiție, specia interviului e mai credibilă decât orice specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare trivială, dar nu putem neglija chiar orbește tema unui roman). Despre densa rețea de capilare
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
a putea apoi inventa eroi - oameni ca și el - în măsură să le răpună, are menirea de a comuta centrul de greutate al mitului de pe ființa fabuloasă pe erou. Înfruntatea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre principiul Ordinii (zeul Demiurg și cel al Haosului (Monstrul primordial). Hermeneutic vorbind, răpunerea/îmblînzirea monstrului de către Demiurg este un act de ordonare a Haosului și, ca atare, de
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
subsol a tot ceea ce ține de trăire. Kafka se judecă după norme ce scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie". Stilul autobiografic al lui Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
măsură dezvoltarea teoretică, materializată în "geometria perfectă a sistemului", și limbajul figurat, contaminat de literatură. Stăpânit de un adevărat demon al analizei infinitezimale, Adrian Tudurachi urmărește raportul conflictual al metaforei dragomiresciene cu articularea conceptuală, subminată de ceea ce am putea numi literaturizarea criticii lui Mihail Dragomirescu. Adrian Tudurachi are (sau ar vrea să aibă) o cu totul altă știință a literaturii decât Mihail Dragomirescu. Scriind despre una, nu vrea să o uite pe cealaltă, dar din acest dialog hermeneutic ia naștere cu
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
trei zile încheiate a durat lupta lui Vasile Dumitrel cu Viena”), altele - eronate („în niște întâmplări eronate”) sau „din comunismul târziu” ori „dintr-o seară de toamnă”. Existența beletristică este rezultatul concatenării unor fragmente din istoria trăită și revelată prin literaturizare: povestire, rafinare și trecere „în poezie” ori prin a-i „da contur din cuvinte, în câteva romane”. Pentru a face din viață o operă literară nu este de ajuns a trăi, este necesar și un talent la cuvinte: unii au
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
cu timpul, jurnalul și-a schimbat profilul. Așa cum ne-o dovedește „Sextant. Jurnal de călătorie” (Craiova, Editura Aius, 2011) de Constantin M. Popa, de la discursul natural, anticalofil, auto-referențial și de împăcare cu sine, jurnalul poate ajunge o practică discursivă de literaturizare. Acest tip de „biograficțiune” nu mai este doar o textualizare a eului, ci și o tematizare a alterității. De altfel, Constantin M. Popa scrie două jurnale într-unul: un jurnal a sfielii și un jurnal al devoțiunii. În mod specific
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
în a rămâne un jurnal tradițional. „Asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”, eul diaristic face eforturi să nu cadă „în livresc”, să nu cedeze textului ce i se impune și să nu literaturizeze: „Gata cu literaturizarea. Notele de drum nu sunt altceva decât impresii, fulgerări de gând, imagini mai mult sau mai puțin fragmentare, cunoaștere directă. Prefer freamătul străzii, implicarea, neprevăzutul cotidian”. Acest jurnal ce refuză literaturizarea și care se compune din ieșiri în natură, note
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
i se impune și să nu literaturizeze: „Gata cu literaturizarea. Notele de drum nu sunt altceva decât impresii, fulgerări de gând, imagini mai mult sau mai puțin fragmentare, cunoaștere directă. Prefer freamătul străzii, implicarea, neprevăzutul cotidian”. Acest jurnal ce refuză literaturizarea și care se compune din ieșiri în natură, note de pastel se înfățișează ca o „succesiune de momente ce se risipesc în uitare”. Este un jurnal al sfielii. El se știe „fatalmente subiectiv” și își încadrează credibilitatea în imaginea oferită
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
o oglindă ce nu trebuie să „fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Acest jurnal funcționează în ordinea realului și se supune „oglinzii orizontale”. „Oglinda index” se circumscrie, și ea, exigențelor textului, dar nu mai securizează împotriva literaturizării. Mai mult, acest al doilea jurnal promovează cu devoțiune textul non-referențial. Perspectiva se supune locului și acesta „reclamă un text fără început”, pentru că „aici (în Quèbec - n.n.), sub flamura crinului, istoria se confundă cu legenda”. Temeiul acceptării literarului și imaginarului
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
pentru că „aici (în Quèbec - n.n.), sub flamura crinului, istoria se confundă cu legenda”. Temeiul acceptării literarului și imaginarului este că „într-o lume fatal supusă discontinuităților de tot felul, poveștile rămân singurul conectiv” (p. 54). Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
-și câmpul de cercetare cu Introducere în opera lui Grigore Alexandrescu (1973) și mai ales cu monografia Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei (1986; Premiul Academiei Române). De la început se remarcă bogăția informației, spiritul sobru, echilibrat, refuzul oricărei literaturizări. Ca biograf, A. lasă documentele să vorbească, situându-se în tradiția lui Șerban Cioculescu și nu a lui G. Călinescu. Portretul se deduce din discursul biografic, în care viața se împletește foarte strâns cu opera. Sagacele cercetător umple mari lacune
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
pune amprenta pe tot ce scrie. Mai puțin evidentă este această componentă în primul volum din Peste mări și țări. Timorat oarecum, memorialistul s-a cenzurat sever, mărginindu-se să comunice doar expansiunile ce convin turistului comun, de unde impresia de literaturizare. Și apelul masiv la opiniile experților în istoria artei și în arheologie ascunde reacția subiectivă. Totuși, pe alocuri, aceasta răzbate la suprafață, mai ales în fața stihiilor naturii și a genunii timpului, devenind mai frecventă în partea a doua a călătoriei
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania unui om nou, și capitole din romanul Dinu Milian), prea multe din nuvelele Sofiei Nădejde trimit mai curând la o vocație de gazetar insurgent, în război cu societatea
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
un duh al deznădejdii. Un cer întunecat strivește fără putință de împotrivire niște făpturi oropsite - deposedați ai vieții meniți suferinței și, adeseori, unui tragic sfârșit (Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
alte argumente: „Că viteji o fost, știm și din istorie. Estea-s adevărate. [...] Toate o fost cu putință.” Indiferent care ar fi sursa genetică a elementelor fantastice prezente în b. (mituri, ritualuri, credințe magice, visuri, coșmaruri etc.), ceea ce se impune este literaturizarea lor, transformarea lor în imagini poetice, în constituenți ai unui discurs narativ de tip ficțional. Alegoria, fabulosul, feericul, miraculosul devin niște procedee de încifrare, de poetizare a realității de dincolo de real, o lume acceptată, ca și cum ar fi reală. Amestecul firesc
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
inventa eroi - oameni ca și el - în măsură să le răpună, are menirea de a comuta centrul de greutate al mitului de pe ființa fabuloasă pe erou (2, p. 140). înfruntarea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre principiul Ordinii (Zeul demiurg) și cel al Haosului (Monstrul primordial). Hermeneutic vorbind, răpunerea/ îmblânzirea monstrului de către Demiurg este un act de ordonare a Haosului și, ca atare, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
producțiilor din epocă fiind făcută cu referire la principii sine qua non. Și ca strategie a demersului, H. prefigurează aici spiritul critic maiorescian. În repetate rânduri el comentează piesele de teatru istoric, reacționează sarcastic la submediocritatea unei dramaturgii încremenite în literaturizări rudimentare. Cu o conștiință estetică evoluată, se crede dator să avertizeze asupra asfixiei provocate de o mentalitate perimată, provincială, fără orizont. Romantic incorigibil, stăpânit de un individualism exacerbat, H. e însă nu o dată nedrept și excesiv. Nesocotește rolul lui Maiorescu
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
student. Nuvelele lui I.-C., inspirate din Antichitatea elină (Din umbră... Moravuri antice, 1901) sau din viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică. Pretențioasa încercare dramatică Legionarii Crucei (1904), „tragedie constantiniană”, nu este altceva decât o plicticoasă însăilare de însemnări de lectură. Cronicar literar activ, I.-C. a scris mult și despre cele mai variate subiecte. Câteva dintre articolele publicate în „Românul
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]