110 matches
-
pătrunderea luminii la buruieni și le forțează alungirea, respectiv etiolarea și epuizarea. rea solului este și o lucrare protectivă, care are la bază exemplul naturii. În pădure, la suprafața solului există un covor vegetal permanent, numit "litieră". Practic, mulciul este litiera grădinii de legume din fermă. Mulcirea nu se aplică în grădinile umede și umbroase, mai ales în grădinile în care există probleme cu limacșii (melcii fără cochilie) sau cu rozătoarele. Materialele pentru mulcire trebuie să fie ieftine și disponibile în
Mulci () [Corola-website/Science/304244_a_305573]
-
ales în grădinile în care există probleme cu limacșii (melcii fără cochilie) sau cu rozătoarele. Materialele pentru mulcire trebuie să fie ieftine și disponibile în cantități suficiente, ușoare, uscate sau semiumede: paie, pleavă, frunze, rumeguș, talaș, coajă de copac, turbă, litiera de pădure, compost sau gunoi semifermentat, uneori și folie de plastic. Mulcirea nu este o operație menită să înlocuiască fertilizarea culturilor, dar poate avea și un efect secundar de îngrășare a solului, în special cu azot. Mulcirea reprezintă o precompostare
Mulci () [Corola-website/Science/304244_a_305573]
-
pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au adoptat la viața în locuințele umane. Familia este divizată în 5 subfamilii, grupând 48 de genuri.
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
regiunile calde și temperate, în acestea din urmă căutând locurile mai calde. Câteva specii trăiesc în deserturile nisipoase. Cele mai obișnuite habitate sunt locurile pietroase, aride, uscate, dar totuși cu oarecare umezeală și cu mult detritus vegetal. Se găsesc în litiera pădurilor mai bătrâne, pe trunchiul arborilor sau sub coaja lor, în frunzar, sub pietre, pe stânci, în peșteri, în bușteni putrezi și chiar în pământ. Trăiesc la câmpie că și la munte; unele forme viețuiesc pe țărmul Mării Negre. Unele specii
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
de la Templul Iunonei Moneta. Gâștele consacrate Iunonei au fost întreținute de stat, cel puțin de la acest eveniment, pe Capitoliu, sub responsabilitatea cenzorilor. Pentru comemorarea acestui eveniment, romanii organizau o procesiune anuală, în care "o gâscă sacră" era transportată pe o litieră luxoasă. În schimb, câinii erau răstigniți de vii pe stâlpi de soc, de-a lungul traseului. Pentru antici, câinii plăteau astfel pentru neglijența lor de a nu fi lătrat când Capitoliul era amenințat. Semnificația originală ale acestui ritual surprinzător a
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
scris a avut-o încă din adolescență, dar prima carte a publicat-o abia în anul 2005: "Simboluri sacre și profane". Alte cărți publicate de Grigore Mân sunt "Biserici de lemn din Maramureș", Proema - 2005, "Săpânța", Proema, anul 2006 și " Litiera cu muze", Eurotip în 2010. Scriitorul Grigore Mân s-a stins din viață pe 3 februarie 2012 în urma unei explozii la centrala cu lemne a casei din localitatea maramureșeana Suciu de Sus, județul Maramureș.
Grigore Man () [Corola-website/Science/325632_a_326961]
-
iarbă deasă cu tufișuri sau copaci care servesc ca adăposturi unde pot să se odihnească. Populațiile care trăiesc în păduri au adăposturi suficiente formate de arbori și arbuști, dar își caută hrana frecventând luminișurile mici din pădure unde vegetația din litieră (ierburi și plantele erbacee) este abundentă. Vizitează bălțile și zonele noroioase unde beau apă, intră în apă și se tăvălesc prin noroi. Sunt descrise 5 subspecii: Bivolii africani trăiesc în cârduri și formează grupuri mari compuse din subgrupuri complex structurate
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
Iconion erau montate piese de teatru, ale căror scene reprezentau cât de neîndemânatic se mișcă "rârâitul"(Alexie pronunța prost sunetul "r"). Cu toate acestea, în 1116, Comnenul a condus o expediție împotriva selgiucizilor și, fără a coborî, din cauza bolii, din litieră, a repurtat o victorie zdrobitoare asupra sultanului Malik Sah, care-l luase peste picior. În vara anului 1118, la o solemnitate în Hipodrom, lui Alexie i s-a făcut rău și el a fost dus în palatul Manganelor. La căpătâiul
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Botul scurt contribuie la problemele cronice cu respirația. Femelele acestei rase au adesea nașteri dificile, necesitând asistență de specialitate. Se apelează adesea la operația de cezariană, astfel că femelele nu vor putea rămâne gestante de prea multe ori. Și media litierei este destul de mică la această rasă. Mopsul este foarte pofticios și stilul de viață sedentar completat cu un slab control al dietei îl predispun la obezitate. Una dintre cele mai periculoase boli care se declanșează cel mai des în intervalul
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
și tălpile anterioare; cele posterioare servesc la aruncarea înapoi, pe sub abdomen, a pământului dislocat. Galeriile sunt foarte strâmte, lungi și întortocheate, cu puține ieșiri la suprafață. Nu scoate mușuroaie pe traiectul galeriilor. Cele mai multe galerii sunt superficiale (10-15 cm), acoperite de litieră, adâncimea maximă a galeriilor nu depășește 40 cm. Nu hibernează. Pe vreme vreme ploioasă și pe ninsoare și ger își astupă intrările galeriilor și renunță la ieșirile pe sol pentru căutarea hranei pe durate de 2-3 zile. Este un foarte
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
expulzeze în totalitate până în 987. În 999, guta de care suferea s-a agravat și a devenit insuportabilă, astfel, el nu mai putea să călărească. Lider militar al creștinilor din nord-vestul Spaniei, Bermundo a călătorit în cele din urmă în litieră. Mai târziu în același ani, el a murit la Villaneva del Bierzo și a fost înmormântat la Mănăstirea de la Carracedo.
Bermundo al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331414_a_332743]
-
al regelui pentru perioadele de crize ale bolii sale. În 1183, Isabella s-a căsătorit cu Humphrey la Kerak, în timpul asediului asedierii orașului de către forțele lui Saladin. Baldwin, orb și neputincios, supraveheat de mama sa, a pornit purtat într-o litieră să despresureze orașul. Regele s-a arătat deziluzionat de performanțele militare ale lui Guy, acesta arătându-se mult mai puțin competent decât răposatul său frate, Amalric. În plus, s-a reconciliat cu Raymond. Pentrui a bloca calea lui Sibylla și
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
stâncilor sau în gropi printre rădăcinile copacilor. Probabil sunt solitar, deși au fost înregistrate grupuri mici care pot fi femele cu pui mari. Nu intră în hibernare. Se hrănesce cu diferite nevertebrate, în special cu insecte și viermi (râme) găsite litieră, dar mânca și fructe. În captivitate sunt ușor de întreținut cu orice fel de carne; o parte dintre ei acceptă și fructele. Reproducerea nu este sezonieră și are loc tot timpul anului. Femelele fată 2-3 pui la o naștere. Sunt
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
larvele devin nimfe cu toate picioarele dezvoltate - în așa fel are loc procesul de metamorfoză incompletă, similar unor acarieni. Ricinuleidele ajung la maturitate la 1 - 2 ani, trăiesc în jur de 10 ani. În prezent, ricinuleidele cunoscute habitează doar în litiera pădurilor tropicale și peșteri. Ele preferă zonele umede cu o temperatură constantă. Ricinuleidele sunt animale prădătoare, dieta lor include diverse artropode, precum termite, larve ale insectelor, păienjni tineri etc . În general, aceste arahnide sunt slab studiate și puțin se cunoaște
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era preschimbat din nou într-o remiză, de către forțele naturii. Kuroda Kanbei, al cărui genunchi - rănit în timpul evadări din Castelul Itami - nu se vindecase complet, inspecta primele linii, dintr-o litieră. Zâmbea forțat la gândul că, probabil, avea să șchiopăteze în tot restul vieții. Când Hanbei asista la eforturile prietenului său, uita de propriile lui suferințe și-și aborda cu și mai multă îndârjire propria sarcină asiduă. Hideyoshi avea un stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bine să vă informez. Hideyoshi se resemnase deja. — Shojumaru, veri să stai pentru scurt timp aici, în locul meu? Cred că tatăl tău se va retrage curând de pe câmpul de luptă din Takano. — Tatăl meu luptă la Takano? — Dirijează totul din litiera lui, ca de obicei. — Ei, atunci, n-aș putea pleca la Takano, să conduc eu luptele în locul tatei și să-i spun să meargă la patul de suferință al Seniorului Hanbei? — Bine ai grăit! Du-te, dacă ai un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întregi și mai multe nu. Astfel își încuraja Goto oamenii, când văzi doi-trei soldați alergând spre castel. Aceștia îl informară grăbiți că generalul inamic care-și anunțase vizita ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Litiera era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale-i erau joase. Învățase să-și agite spada lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind litiera tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ai și războinicul infirm în timp ce intrau în tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de atitudinea mesagerului. Aveau în față un general al trupelor atacante dar, în loc de a-i privi cu aroganță, venise însoțit doar de un tânăr fermecător. Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca litiera să-i fie coborâtă la pământ și, ridicându-se în picioare, îi vorbi zâmbitor: — Generale Goto, sunt Kuroda Kanbei și mă aflu aici ca trimis al Seniorului Hideyoshi. Negreșit, sunt îndatorat că toată lumea mi-a ieșit în întâmpinare. Kanbei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mă gândesc la el în timp ce merg. În ultima vreme, am reușit să umblu destulde firesc. Dar nu vreau să fac paradă. — Ați putea-o face și în toiul unei lupte? — Cred că pe câmpul de luptă e mai bine cu litiera. Chiar și în ciocnirile corp-la-corp, sunt liber să țin spada cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
comentate de agricultorii din lungul drumului, chiar și acum, în timpul sărbătorilor de Anul Nou. Începând cu palanchinele pentru Katsuyori și soția lui și numeroasele doamne din suită care-i serveau, și continuând cu acelea ale mătușii lui și fiicei acesteia, litierele lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și servitorii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aici, tată. Taro își mână calul spre silueta solitară a părintelui său. Punând la un loc toți servitorii, samuraii de rând și pedestrimea, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Exista însă un mare număr de palanchinuri și litiere lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia suportau să plece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să ajungă la castelul lui Oyamada Nobushige, priveau către vechiul castel din Kofu, în timp ce treceau prin dreptul lui, dar nu puteau merge decât înainte, spre munți. Înaintând, purtătorii care duceau pe umeri palanchinurile dispăreau treptat, slugile ce cărau bagajele și litierele fugeau pe rând, iar numărul li se înjumătăți, o dată și încă o dată. Când intrară în munții de lângă Katsunuma, toată armata mai număra doar două sute de oameni, dintre care nici măcar douăzeci nu erau călări, inclusiv Katsuyori și fiul său. Ajunși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un servitor. — Toranosukle, e sunetul ploii sau pașii cuiva? Du-te să vezi ce este. Toranosue ieși, dar se întoarse imediat, raportând: — Seniorul Kanbei tocmai s-a întors de pe câmpul de luptă. La înapoiere, unul dintre oamenii care-i duceau litiera a alunecat pe cărarea abruptă, iar Seniorul Kanbei a căzut rău. N-a făcut decât să râdă, ca și cum s-ar fi distrat. De ce plecase Kanbei în primele linii pe ploaia aceea? Ca de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu Reverența Voastră. Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să-l rog pe Seniorul Kanbei să-mi ia locul. — Vorbesc bucuros cu oricine, răspunse Ekei. Hikoemon își puse fiul să-l cheme pe Kanbei, care sosi curând, cu lectica. Coborî din litieră și se așeză stângaci lângă ceilalți doi. — Eu sunt cel care l-a încurajat pe Hikoemon să vă mai tulbure odată pentru o discuție finală, spuse Kanbei. Așadar, care e rezultatul? N-ați ajuns la nici un compromis? Ați discutat jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]