100 matches
-
se adeveresc în secret. În fine, care spun, deodată, și mai mult, și mai puțin decît se cade să auzi, și mai crud, și mai banal, de parcă întreaga lume-a prozei s-ar tot spori, ca o ferigă, pe-o litotă. Firește, generalizez nepermis, nu tot romanul ascultă de jocul ăsta de durități molcomite viclean, ca să se-arate cu-atît mai perfide, dar unul, foarte recent, o face sigur: Un an în Paradis, de Liliana Corobca, apărut la Cartea Românească. Așadar, tema
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și o foarte tristă ,poantă", nu este, adică, un roman digresiv, care să facă dintr-un măcel privit, pare-se (doar unul din felurile cum e folosită litota...), de victimele lui drept o ,indispoziție" de tinerețe, vreo problemă teoretică. De viață, moarte și morală. Nicidecum. Preferă să ,toarne" povestea așa, ascultată prin pereți, dedusă din discuțiile bărbaților en chef, culeasă cu toată finețea pe care-o reclamă psihologia
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
Evenimentul zilei = EZ 3353, 2003, 1); ,|știa au banu' grup" (RL 893, 1993, 5). Aceleiași tendințe de utilizare prin sinecdocă a unui singular - un singur obiect stînd pentru consumul evident multiplicat - i se pot atribui și valori glumeț-eufemistice și de litotă: musafirii sînt invitați la un fursec, gazdele se pregătesc cu o măslină (formula o măslină, o atenție are destul succes și răspîndire: ,Mai fac ceva în plus pe lîngă ce li s-a solicitat, mai pun o floare, o măslină
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
ori despre el, înainte să scriu o recenzie la România Literară la începutul carierei mele în presă. Azi mă uit cu dezolare la unii dintre cei care scriu despre un film recent. Mi se pare că profunzimea analizei variază între litota prietenoasă de tip Gore Pirgu („e drăguț, are părțile lui“) și metafora infinită iliesciană („ancorat în realitate și raportat la sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului“). Adică nu știi dacă să cumperi bilete la film, pentru că nu
Criticul cultural, între Gore Pirgu și Ion Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/338571_a_339900]
-
c’est moche?!, CL, 1993, 14; Gabriela Gavril, „Ușa din spate”, CL, 1994, 4; George Vulturescu, „Ușa din spate”, PSS, 1994, 3-5; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 38-39; Antonio Patraș, „Sfârșitul drumului, începutul călătoriei”, CRC, 1998, 8; Gheorghe Grigurcu, Hiperbolă și litotă, RL, 1999, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 17-19; Andrei Bodiu, Efecte simultane, OC, 2001, 52. Ș.A.
ANDRIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
de vedere lingvistic este elegant și precis, totuși influențat incredibil de mult de lecturile copilăriei, Pinocchio sau chiar Gian Burrasca 1). Dar, dacă atunci când vorbește despre propria vocație și propriul devotament față de Dumnezeu și față de Biserică, trăsăturile dominante sunt pudoarea, litota și gluma (caracteristici care vor fi tipice și pontificatului mic-burghez al lui Ioan al XXIII-lea2), când se referă la autoritățile ecleziastice temporale - de exemplu, la episcopul de Florența - și când își declară propria hotărâre de a da dovadă de o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată probă de
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
figuri de cuvânt (preponderent fonologice): afereză, apocopă etc.; figuri de construcție (figuri sintactice legate de structura frazei): inversiune, elipsă, chiasm, anaforă etc.; tropi (figură cu schimbare de sens; atribuirea unei semnificații care nu este semnificația proprie a unui cuvânt): metaforă, litotă, alegorie, personificare etc.; figuri de gândire (afectează nu un cuvânt, ci întregul discurs): portretul, tabloul, deliberația, imprecația, apostrofa etc. Trecerea de la criteriul constatativ al substituției (Aristotel), la criteriul funcțional al devierii (poetica modernă) explică multe din morfologia expresivității, însă ridică
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este prima mișcare literară cu pronunțat caracter de universalitate, studiul abordează, sprijinindu-se pe o bogată bază de exemple, încadrate în arhetipurile deja stabilite, tendințele romantismului în literaturile naționale. Omisiunea elocventă (1973) discută funcțiile și valorile expresiilor stilistice reductive (elipsa, litota, entimema etc.) și consideră că selectarea lor de către autorii moderni este o primă etapă în mișcarea „antiretorică” a curentelor literare moderne. Pornind de la afirmația lui Roman Jakobson că romantismul și simbolismul sunt dominate de metaforă (relația de substituire), iar realismul
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
păcate, trebuie să merg în altă parte); (iii) atenuarea expresiei lingvistice prin modalizatori de incertitudine (cred, bănuiesc, sper), prin adverbe, pronume și locuțiuni de aproximare (oarecum, într-un fel, cam, cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
privește "teatral"341, afectând "o preocupare periferică"342, "...trei pânze ale unui pictor rus care înfățișau câteva scene apocaliptic geometrice, însă cu o geometrie de raze lungi și de cercuri de culoare de aceeași nuanță, suprapuse..."343. Geometria este o litotă a incapacității descifrării semnificației globale. Romanul Patul lui Procust are, din punctul nostru de vedere, o structură "plastică", mai exact, probabil, una de factură arhitecturală. Ocupația și pasiunea doamnei T. deschid căi spre înțelesuri noi. Acest personaj, doamna T., a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-un cadru feeric, pe o creastă muntoasă ce separă bazinele fluviilor Nil și Congo, instituție menită să le protejeze sufletele și trupurile imaculate de vîrtejul patimilor ce începeau să înfierbînte spiritele din acel areal geografic. De fapt, seria de litote aparent liniștitoare loc izolat, mânăstire, tinere fete se dovedește a fi o construcție sartriană, un huis clos în care frustrările și invidiile vîrstei se îmbină periculos cu efluvii etnice maladive. Astfel, junele hutu, aparținînd grupului aflat pe atunci la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
afumată sau cabina unui slup pot face obiectul unei cameristici rafinate. Astfel de mizanscene se constituie printr-o serie de grefe estetice. Chiar atunci când estetul decadent joacă cartea austerității, recompunând severitatea monahală a unei celule de schivnic cu toate virtuțile litotei, din ea nu lipsește bunul gust al întrebuințării remarcabile a golului prin aducerea în prim plan a detaliilor, a accesoriilor, care sub aparența modestă îndeplinesc rolul care le-a fost consacrat printr-o regie minuțioasă. Chiar dacă organul grefat este integrat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu cruzimea lor și inhumanitas, frigul intens care transformă până și marea în uscat... Și totuși, în mijlocul unei asemenea dezolări, sulmonezul încă mai găsește motive de satisfacție: aici poetul nu este urât (non sumus hic odio) spune el, folosind o litotă, care nu se știe până la ce punct este pur și simplu figură poetică sau corespunde unei reale dorințe a lui Ovidiu de a diminua, cel puțin în expresie, afecțiunea acestei feroce și inhumana populații pentru el, pentru a nu mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
încredere, care obișnuia să participe la banchete, obișnuia să-și dea cu părerea asupra operelor lui Fabius și să le primească pe cele ale lui Fabius referitoare la scrierile lui... Și aici (I, V) se afirmă același lucru, printr-o litotă retorică: "nu ocupa ultimul loc printre prietenii săi". Poetul continuă să scrie, dar nu mai are răbdare să corecteze, să cizeleze versurile. Măcar de-ar fi avut ceva de câștigat de pe urma unor asemenea versuri. Dar deocamdată nicio operă nu i-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stilul reductiv, expresia eliptică, suprimarea expresivă, figurile reticenței, diminuarea și atenuarea, asceza stilistică sînt numiți leaverouters, cei care elimină, lasă pe dinafară (sau, altfel vorbind, folosesc figurile reductive). Vorbind de figurile reductive, autoarea amintește pe cele enumerate de retoricile clasice: litota, elipsa, entimemul, reticența, suspensia, tăcerea. Înteresul ei se Îndreaptă Însă mai curînd către stilul caracteristic al operelor care reprezintă un protest antiretoric (În sens clasic) și promovează o retorică negativă. Conform evoluției firești a lucrurilor orice asemenea protest nu este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
relevă particularitățile atunci când e situată în proximitatea satirei și a parodiei, de care se diferențiază prin anumite particularități. Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în pamfletul alegoric, Arghezi își ia libertatea de a experimenta neîngrădit dimensiunea ficțională, în discursul polemic explicit, polemistul își delimitează teritoriul imaginar probându-și virtuozitatea pe spații restrânse și sub cenzura impusă de rigorile cadrului polemic. În astfel de condiții, litota (procedeu ce exprimă "regimul de viață al economiei și al celei mai mari densități spirituale"153) devine o figură paradigmatică, grație căreia autorul poate amenda nu prin ceea ce spune, ci prin ceea ce lasă să se înțeleagă. Gândită, din perspectivă semiotică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al economiei și al celei mai mari densități spirituale"153) devine o figură paradigmatică, grație căreia autorul poate amenda nu prin ceea ce spune, ci prin ceea ce lasă să se înțeleagă. Gândită, din perspectivă semiotică, drept semn distinctiv în discursul polemic, litota traduce, în fond, o autocenzură scriptică a semnificantului, în favoarea libertății de mișcare a semnificatului, ceea ce face din lectorul avizat o instanță activă, co-participantă la dialogul polemic. În Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza, intenția polemică evidentă nu este disimulată, ci acompaniată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eminesciană e asemănătoare bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
între obiecte și fenomene independente și de a le exprima indirect, fără să le numească, glisând între sensuri distincte, cărora le imprimă un aer de similaritate 259. Fontanier încadrează aluzia în categoria figurilor de expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un avertisment aluziv, adresat, într-un dialog-monolog imaginar, unui adversar din viața reală (cu o identitate dificil de recuperat de lectorul neinițiat, cu toate indiciile existente), căruia Arghezi îi conferă falsul statut de prieten, pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constant al oricărui atac polemic"309, sunt conjugate pentru a susține, de data aceasta, dimensiunea argumentativă a expunerii. În registru grav, atacul ia forma rechizitoriului, numai că, la Arghezi, acuzarea directă se sprijină pe mijloacele economiei discursive, cum ar fi litota sau apodioxisul, care nu au doar calitatea de a exploata indicibilul, dar permit respingerea tezei adverse în lipsa unei demonstrații dense și anoste. "E obligat poporul nostru să aștepte vindecarea într-a noua generație a sifilisului moral sinodal? [...] Ce-i mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru îmbogățirea semanticii. În altă ordine de idei, prin trop (tropos) se poate înțelege o expresie figurativă, adică schimbarea semanticii cuvântului de la înțelesul direct la înțelesul figurativ, proces înțeles fie ca metaforă, fie ca alegorie, fie ca hiperbolă, fie ca litotă. Metafora este un tip de trop prin intermediul căruia se face posibilă transmiterea proprietăților unui obiect sau fenomen la altul datorită similarităților sau contrastelor. Prin metaforă se poate crea o singură imagine definitorie a obiectului de artă. Metafora elimină adverbul ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]