603,244 matches
-
se supere. Și nici cei care, în mutarea capitalei țării la Brașov - cum se discuta pe vremuri între cele două războaie la București - ar vedea o blasfemie. Am pomenit despre Sibiu și despre alegerea acestui oraș important al nostru ca loc în care sălășluiesc o sumedenie de valori europene caracteristice. Centru industrial din vechime, de cultură, vezi cele patru tipografii, Muzeul Bruckental, Societatea Astra și-atâtea și-atâtea dovezi de apartenență a Sibiului la istoria europeană cea mai veche. Aici, un
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
în interiorul acelei splendide gospodării, odinioară. Dacă citim ziarele, dacă ne uităm la televizor, vedem multe semne ale unei înstrăinări de ceea ce, în general, se numește spiritul european. Furturile, jafurile, tâlhăriile și toate celelalte fărădelegi ne îndepărtează uneori sau în unele locuri, încetul cu încetul, de ideea că facem parte din Europa și că alcătuim cu ea un patrimoniu comun. Sigur, acestea sunt aspecte nu esențiale, ele sperăm că sunt trecătoare. Totuși, e bine să nu ne uităm de câte ori primim invitația de
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
lungul timpului cu românii pastorali, aceasta s-a datorat faptului că și unii, și alții puneau preț pe muncă, pe cinste, pe omenire, - o omenire bine cântărită, - iar succesul conviețuirii lor stă pe criteriile de azi cele mai moderne. Cunosc locul. Cunosc agerimea lui. Cunosc farmecul femeilor de aici, robustețea mocănească... Am fost în Rășinari, comuna în care s-a născut Emil Cioran, și pe care o amintea des. Cioran care nu avea cuvinte de laudă prea multe despre poporul român
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
de dinainte de a intra în funcțiune ghilotina. E. Cioran, care, ajuns la Paris, a făcut totul și a negat orice, numai să existe doar în secolul sublim, 18, rămăsese un ardelean, culmea, șugubăț, un chiulangiu... El iubea atât de mult locul natal, încât se sfia să vorbească prea frumos despre el. Aplica legea Regelui Lear în exil. Pe fiica ta cea mai fidelă, pe Cordelia, o iubești ca sarea în bucate. Țin minte că, odată, la Paris, având cinstea de a
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
Nici aristocrația britanică nu scapă tirului dezlănțuit de Monty Python. De exemplu, cursa idiotului de viță nobilă, în care concurenții trebuie să umilească majordomul, să bea șampanie, să desfacă un sutien etc., iar la final, să se împuște. Cursa are loc pe un hipodrom, dar spectatorii sunt cai. Având în vedere ultima probă, sicrie și nu câștigători ocupă podiumul de premiere. Alt exemplu (mi-e greu să mă abțin) îl constituie bandele de bunicuțe infractoare și motocicliste care terorizează un oraș
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
stă înaintea ta, depinde de tine să mergi mai departe. Viziunea aceasta, întețită de mania gîndirii pozitive a omului de succes dintr-o societate de piață, este cît se poate de potrivită pentru crizele de nervi zilnice, pentru decepțiile de la locul de muncă sau pentru nevrozele neîmpliniților social, dar nu pentru deznădejde. Deznădejdea, cînd apare, presupune întipărirea definitivă în ființa omului a sentimentului unei ireparabile pierderi, adică a unei pierderi căreia nimeni nu îi poate găsi o compensație. O pierdere cu
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
a-ți institui tu însuți un sens, așadar un pseudo-sens, un sfert de sens, o jumătate de sens, dar totuși un sens. Cum se poate însă să dai tu sens vieții tale? Cum se poate ca orice eșec să fie locul de unde te ridici spre a porni mai departe și cum se face, vorba lui Noica, ca spiritul să nu apară decît acolo unde a existat mai întîi un sentiment al dezastrului? Tenta literară a acestor rînduri nu trebuie să înșele
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
el este anulat în realitatea sa neludică". O reinterpretare critică a lui Huizinga deschizătoare de noi drumuri. Construcția argumentativă a eseurilor din carte se bazează pe acumularea logică a ideilor și înțelesurilor, negate apoi în chip riguros, pentru a face loc unei perspective înnoitoare. Opt sînt capitolele cărții. Momentul Kandinsky e momentul analizei legăturii dintre imaginea plastică și limbaj. Care sînt asemănările, dar, mai ales, care sînt deosebirile dintre limbajul artei și recuzita lingvistică pe care o folosim pentru a compune
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
Deși a debutat în urmă cu mai bine de 35 de ani, cărțile sale au fost distinse cu importante premii literare, iar cronicarii i-au fost mai totdeauna favorabili, este limpede că prozatorul nu a reușit încă să-și ocupe locul pe care îl merită în tabloul literaturii române de azi. Atunci cînd se vorbește despre starea actuală a prozei românești sau se fac diferite sinteze ori clasamente de sfîrșit de an, cărțile lui Gheorghe Schwartz sînt, cu regularitate, uitate. Paradoxul
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Axa lumii, atinge perioada din jurul anului 1000. Ne aflăm în zorii Evului Mediu, cînd civilizația europeană este divizată între Roma și Constantinopol, iar actualul teritoriu al României este o imensă gaură neagră. Nimeni nu știe ce se petrece pe aceste locuri. După retragrea aureliană din Dacia, referirile la acest teritoriu lipsesc din istoriografia internațională. Nu exisată nici un fel de relatări despre posibile bătălii purtate pe teritoriul fostei provincii romane sau urme ale existenței conducătorilor unor eventuale forme de organizare statală. De
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
lucruri care se regăsesc la toată generația mea; vreau să spun că am foarte mulți prieteni care se apropie mult de personajul cărții, studenți parizieni ori străini, tineri preocupați de problemele epocii, care sunt foarte nefericiți, își găsesc cu greu locul în societate, nu izbutesc să-și găsească o slujbă potrivită sau pur și simplu nu pot să se maturizeze. Sunt multe elemente autobiografice în carte, dar nu cred c-ar fi prea interesant să vă povestesc viața mea acum... LVR
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
lumilor), cineva care la 28 de ani devine o persoană vie, începe să trăiască de la această vârstă. LVR: Aveți nevoie de condiții speciale pentru a scrie? Unde scrieți, de regulă? MP: Scriu oriunde, de regulă dimineața. Hemingway zicea că: ,singurul loc în care poți scrie e capul tău". Scriu așadar în capul meu, fără să-mi pese unde mă aflu. LVR: Credeți că vocea scriitorului este auzită în societate în momentul de față? MP: Habar n-am, nu citesc articolele care
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
m-a tolerat m-a suferit cu nepăsarea cu care mângâi/ părul unui oligofren/ m-a liniștit cu mâna peste ochi m-a ferit de sentimentul/ că tot ce e atroce este mai mult decât viață/ decât moarte la un loc/ m-a îngăduit cu nepăsarea unei femei care ar fi putut/ să-mi fie mamă/ dar nu mi-a fost. Singurul motiv pentru care nu îmi public fericirile/ e că nu curge sânge - cârciumile unde se încaieră hamalii/ sunt teatrul
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
am propria mea tehnică moșită de instinct/ aș putea să scriu un roman al ratării aș putea/ să spun edificat că viața nu ratează/ aș romanța dacă structurile narațiunii nu ar fi atât de false/ dacă nu aș mânca pe loc ce scriu dacă nu m-ar pufni râsul/ ca pe un erou de roman ieftin/ dacă limba n-ar fi o râmă ieșită în ploaie să urle/ dacă n-ar fi o țață la pândă o codoașă cu bici/ sub
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
ei, în cădere, a făcut un zid opac în jur, puteam să cred că am adormit (însă știam perfect ce se întîmplă, eram jumătate din buricul pămîntului); i-am simțit mai întîi răsuflarea pe obraji, apoi buzele și limba făcîndu-și loc, saliva puțin sărată, pentru ca treptat să nu mai simt nimic; adică palmele care coborîseră de pe umeri pe sîni, prin bluză, cu mișcări oarecum grăbite să nu strice efectul. Însă eram așa de încordate, încît nu după multă vreme am obosit
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
produs final (care înglobează un timp referențial și un spațiu referențial). Acest prim capitol se situează cu luciditate între o psihologie a creației și o filosofie a creației, pendulând între o poetică a pansenzorialului și antimimetismul universurilor vizionare. Este aici locul unde exegetul își poate etala capacitatea disociativă, operând succesive distincții între eul biografic și eul creator, între categoriile binomului vates/artifex, între viziune și imaginar sau între viziune și câmpul realului, între factorii ideali (imaginația, inspirația, visul) și factorii empirici
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
sună", pînă am ,ritmul", pînă am rimele acelea care ,sunt și nu sunt" și nu vreau să fie convenționale dar totuși trebuie să rimeze. De multe ori sunt mici povești, trebuie să ajung la ,poantă" și nu am mai mult loc decît încape pe această ,carte poștală". Și de multe ori, cum să fac acest text mic în conținut dar și cum funcționează propoziția în sine, cuvintele, toate acestea îmi dau de lucru și mă obsedează ca și toate celelalte scrieri
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
ce spune despre o schimbare la față pe care numai cine n-a avut case (ori amintiri...) de pierdut n-a blestemat-o, ci pentru că i-ar fi fost greu să selecteze niște surse acceptabile. Va călca regula doar din loc în loc, vorbind despre moartea cartierului Izvor-Uranus sau a Mănăstirii Văcărești. De altfel, partea documentară este, la el, foarte bine așezată. Nimic la întîmplare, peste rînd, într-un tablou ce reface, mai cu seamă, imaginea Bucureștiului ca oraș domnesc. În preajma revoluției
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
reface, mai cu seamă, imaginea Bucureștiului ca oraș domnesc. În preajma revoluției de la pașopt, imaginea se schimbă. Bucureștiul este, depinde de unde îl privești, cînd tîrg, cînd sat sau, mai degrabă, o dumbravă cu copaci bătrîni printre care se prevăd biserici. Un loc liniștit. Așa e, cu toată forfota lui care azi ne pare lină, și-n cronicile lui Claymoor. Un han în aer liber, unde se mănîncă și se petrece bine. Și totuși. Mai apare la colț de stradă cîte o fiziologie
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
puse de aceștia, ci de cititorii adevărați ai lui Llosa, veniți acolo fără să-i convoace nimeni, din pură admirație pentru marele peruan. Reîntorși la redacție, evident că aveau carnetele goale - și atunci a început delirul incriminărilor: că într-un loc n-au fost suficiente căști, că în altul s-a stat în picioare, că în al treilea a dat năvala ,protipendada". Într-un cuvânt, că totul a fost o porcărie. Să-i lăsăm deoparte pe ziariști, pentru că oricum partida cu
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
Cunosc, însă, destule din dedesubturile organizatorice ale Festivalului, știu câte eforturi s-au făcut pentru a se pune lucrurile la punct. Ce mă scoate din sărite - deși nu mă mai surprinde de mult - e faptul că odată ajunși la fața locului, scriitorii români au uitat de motivul deplasării la Marea Neagră. Pentru ei, nu mesele rotunde, nu dezbaterile, nu recitalurile de poezie, nu posibilitatea de a intra în legătură cu colegi din alte țări au constituit scopul deplasării. Din contră, evenimentul de la Neptun a
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
vreme crisparea scriitorului român atunci când e pus în situația de a dialoga pe marginea unor subiecte mai abstracte. Firește, nu e obligatoriu ca în orice scriitor să zacă un autor de ,arte poetice". Dar atunci de ce nu stai acasă, nelăsând locul altora, mai dornici de comunicare? De unde prejudecata de a-ți semnala cu orice preț prezența, când, în realitate, ești mizantrop, timorat, provincial, incapabil să articulezi câteva fraze care să mențină trează atenția conlocutorilor? E regretabil, desigur, că Vargas Llosa nu
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
exigență, ridicată prea sus, ajunge să se întoarcă împotriva lui, retezîndu-i cutezanța ieșirii în lume. În același timp, Mircea Berindei întruchipează foarte bine convertirea exaltării juvenile în rigoarea drastică a moderației mature: un scriitor a cărui ardoare creativă a lăsat locul unei cizelări obsesive, rafinamentul expresiv ajungînd să înăbușe efuziunea sufletească. Iată de ce fostul diplomat scrie bine, dar edulcorat și atenuat, avînd ceva din delicatețea vlăguită a celor care s-au cenzurat prea mult. O coincidență stranie face ca această carte
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
pe postul național la o oră de maximă audiență. Eu zic că, în timp, cele două nu se exclud (poate fi dat la TV după ce părăsește cinematografele). Iar în privința vizionării lui în mall-uri, oricât de puțin mi-ar plăcea locul și conceptul său în sine, spun "Dă-i bătaie!". Pentru că acest film, dincolo de restul meritelor pe care i le recunosc, de altfel le voi dedica această pagină, mai are și unul foarte prețios: e o adevărată chinină (în sensul de
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
mână, traseele și unghiurile folosite atunci. Mai mult, sunt de acord cu poziția lui Stelian Tănase, care obiecta la plasarea lui Alex Gallis, fiul unuia dintre "jefuitori" în poziție de raissonneur. Părerea lui este că jaful nu a avut niciodată loc și deduce această concluzie din studiul arhivelor securității. Bon, îl vezi citind tone de documente, dar el, ca personaj, nu furnizează argumente în acest sens, ci doar testimonialul tipic. Or, timpul acordat lui nu e proporțional justificat în raport cu această contribuție
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]