14,092 matches
-
de unde chelnerii nu te scoteau 'n șuturi dacă aveai tupeul să "servești" doar o cafea). Un bărbat de 35-40 de ani, îmbrăcat modest, s-a apropiat de mine și, extrem de politicos, mi-a spus că vrea să cumpere de la bucătăria localului o sticlă de vin (asta se putea în orice restaurant, 'n vreme ce 'n magazine se găsea aproape exclusiv așa-zisa șampanie, parcă eram un popor care sărbătorește ceva 'n fiecare zi), dar șeful de sală l-a refuzat susținînd
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
redus și la o editură fără prea mare prestigiu, nu va stârni în primele luni interesul prea multor critici, pentru ca apoi, în timpul bombardamentelor din primăvara lui 1944, să se "epuizeze, așa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente. Când aflăm că și cel de-al treilea roman, Moartea cotidiană (1946), de o modernitate remarcabilă, singular la acea oră în literatura română, nu a stârnit nici o reacție în presa vremii, suntem
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
fost pescuiți acolo antrenorul echipei de fotbal "Național", italianul Walter Zenga, și prietena sa, Raluca Sandu, fiica președintelui Federației Române de Fotbal. Zenga a afirmat ulterior că prietena sa a fost cea care a insistat să-și petreacă seara în localul menționat. Nu că vrem să luăm apărarea compatrioatei noastre, dar, ca bărbat, antrenorul Zenga s-a purtat lamentabil. Se pare însă că și prea multă discreție strică. Două judecătoare din Iași au fost luate la bani mărunți fiindcă n-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
de Palacio de Bellas Artes, construcție care îmbină stilul art nouveau și art deco - te obligă la o lungă plimbare pe jos, de la hotel. Descoperi astfel Zona Rosa, un cartier aristocratic, în stil european, cu magazine luxoase, cu terase și localuri în care se aud cântece de Chabela Vargas sau Vicente Fernandez și unde mâncarea picantă este servită cu faimoasele turte de porumb tacos și o băutură tradițională, tequila sau pulque. Apoi Zocalo, nume popular al Pieții Constituției, spațiu central dominat
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
un adevăr durabil, necesar... De unde obiceiul vechi al rușilor de a lua loc pe scaun, oridecâteori se pregătesc să plece la un drum lung. Dacă țin bine minte, în rusește se zice beroznîi. Pe vremuri, la Irkuțk, intrând într-un local cu prietenul meu Slava, un poet siberian de doi metri înălțime cu alură de baschetbalist, ne-am apropiat de un pocher mecanic care avea manivela ruptă, probabil că vreunul, de furie, i-o smulsese cu șaibă cu tot. Slava s-
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
nu judec critic comportamentul altora, raportîndu-l la valorile culturii mele. Nu pot accepta în nici un caz, de pildă, obiceiul unor americani needucați de a intra într-o casă fără a da binețe gazdei, sau acela de a mînca într-un local public cu șapca pe cap. Pe de altă parte, nici nu le pot interzice să se comporte așa cum aș dori eu, în cultura lor faptul ca atare fiind probabil normal". Ceea ce înseamnă că se pot găsi puncte de conciliere între
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
filozofia va supraviețui în sensul ei tradițional, într-o lume tot mai tehnologizată, mediatizată, și mondializată? Da, deoarece fiecare fenomen ce ține de așa-zisa "modernitate" produce cu necesitate și o contra-reacție. În gastronomie, de pildă, avem întregi lanțuri de localuri "fast food" și tocmai de aceea avem și restaurante minunate. Avem cotidianul în toată trivialitatea sa în programele canalelor de televiziune dar, pe de altă parte, constat o afluență a cititorilor pe piața de carte și interesul lor deosebit pentru
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
cu care catalanii grupați în jurul Barcelonei își afirmă identitatea națională a dat rezultate notabile în literatură. Piața Diamantului este un punct geometric al Barcelonei (un fel de Place d´Étoile) iradiind simbolurile și culorile folosite de Mercè Rodoreda: sărbătorile comunității, localurile vechi populate de intelectuali, modelele de străveche arhitectură. Autoarea, Mercè Rodoreda, și-a publicat cartea în 1962, la peste douăzeci de ani de tăcere editorială, și de atunci Piața Diamantului a fost tradusă în aproape treizeci de limbi. Faima scriitoarei
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
fără scăpare. O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
și ideile sale artistice sunt dezbătute amplu, cititorului fiindu-i oferite perspective diferite de a percepe personalitatea lui Ștefan Niculescu: un dialog cu György Ligeti și Karsten Witt, un studiu al lui Thomas Beimel, o scriere recentă a compozitorului despre local și global în muzică și, nu în ultimul rând, o miniatură muzicală pentru două saxofoane - Chant-Son - tipărită în manuscris, spre edificarea lectorului. Prin aceasta nu doar se consacră un creator și o operă, ci se atrage atenția și asupra fenomenului
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
nu scrie, vai de viața lui! (Din acest punct de vedere, scriitorii s-ar putea împărți în două: unii, care nu se consideră datori nimănui și soarta trebuie să le ofere mereu câte un privilegiu: ei stau mai mult prin localuri, pun țara la cale, mici cruciade, vânează subvenții, burse, aranjează premii, sindrofii, călătorii în străinătate, sunt cei veșnic nemulțumiți de toți și de toate; ceilalți, mult mai puțini, chiar foarte puțini, sunt cei care lucrează, uneori în presa literară, uneori
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
chiar mai de netrecut decât pe atunci, când o "aprobare specială" te făcea să atingi ópusul damnat. Nu: la această mare Bibliotecă din țară, care deține dreptul de "fond legal", nu se mai păstrează acolo, în sălile de lectură din localul antedeluvian din strada Doamnei, decât presa "din ultimii trei ani". Restul: imposibil de consultat (decât, o mică parte, într-un depozit mai organizat). Căci totul se află în magazii din diverse străzi, "în vracuri", imposibil - mi s-a spus net
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
care a găsit (deci era! - asta este o altă "poveste"), în depozitul bibliotecii, numărul, "rătăcit"! Dar cu prilejul recentei căutări exasperate, am mai aflat cum poate muri, șí în alt mod, chiar BA. Ne-am bucurat să aflăm, că noul local al BA, a fost "inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
L-am petrecut până la ușă, eu n-am mai intrat: m-am dus la primul bistrou, m-am așezat la o mesuță de un singur loc, unde am comandat cea mai scumpă bere, Corona, mexicană. La orele douăzeci, când părăseam localul, încă douăzeci la sută din alegători, într-un iureș năpraznic, de soiul aceluia care i-a dat peste cap pe Baiazid, pe hanul tătar, pe cine n-ai gândit, în fine, luaseră cu asalt secțiile de votare. Fiecare cu dublul
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
junglă, unde se lăfăie literatura sud-americană; forme solide și zgârie-nori, de unde primesc tomurile literaturii nord-americane; izbe neîngrijite și aromate în care ne așteaptă literatura rusă și Cinghiz Aimatov; o dărăpănătură, într-o mahala, unde bântuie poemele și povestirile lui Poe; localuri cu pahare pline de absint, pe tejghelele cărora flutură filele cărților lui Baudelaire, Rimbaud și Verlaine; case din bârne care se vizitează numai iarna, când e multă zăpadă și renii vin să le miroasă; aici locuiesc cărțile suedeze, norvegiene, finlandeze
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
revient toujours au premier amour! Pentru mine, prima iubire a fost orășelul acesta, unde am învățat, unde mi-am deschis ochii, inima și sufletul. - Și acum, aveți grijă de muzeul dumneavoastră. - În clădirea asta a fost, pe vremuri, Prefectura, un local insipid de autoritate rece și nepersonală. În urmă cu ceva vreme, mi-a fost pusă mie la dispoziție, cu modificările necesare. S-a pus parchet, s-a instalat lumină electrică, s-au pus piedestale și acum a devenit adăpostul lucrărilor
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
pe colț, la intersecția vecină, unde boema își petrecuse noaptea făcînd tărăboi.» 9) Într-un eseu publicat în 1989, scriitorului Dominique Noguez i se pare plauzibilă întîlnirea dintre teoreticianul dictaturii proletariatului și tinerii dadaiști. Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al tobei mari
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
sunt negustor.” Ca să scap, am zis un preț. Mi-a dat dublu. Peste câteva săptămâni, iar dau prin gara Ploiești, de astă dată fără pușcă, în „civil”. Intru în restaurant. La o masă - Caragiale, Delavrancea, Costică Arion și Gherea, patronul localului. Mă îndrept spre masă cu respect - dar Gherea mă și ia în primire: „Nu te supăra, domnule, - zice - nu ți-am cumpărat eu un iepure?” „Ba da” a răspuns fudulul vânător din mine. Atunci pe Caragiale, care mă știa de la
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
de scrieri de o pornografie revoltătoare. Supt pretext de romane se publică povestiri lipsite de orice valoare literară, dar pline de scene care zugrăvesc situații și atitudini ca acelea pe care le reprezintă fotografiile ce se vând pe sub ascuns, în localurile de noapte, clienților cu mintea înjumătățită de băutură”. Nu va trece mult timp și campania va căpăta o coloratură antisemită: “Pe măsură ce-i voi descoperi, voiu arăta pe toți vinovații. Sunt foarte numeroși. Unii din ei sunt români - cei mai mulți însă sunt
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
bere în așteptarea timpului cînd trebuia să meargă pentru o înregistrare la radiodifuziune (aflată la cîțiva metri mai sus pe această uliță), și un individ care de multe ceasuri arunca în el cinzeacă după cinzeacă... Pe-o față de masă de local, discuțiile se înnoadă spontan. Cum omul de cultură e din fire un tăcut, a cuvîntat individul afumat: - «Dom’le, îl știi pe tipul ăla ciufulit, în carouri, de la bar?» - «Nu», zise din inerție culturalul, deși recunoscuse în persoana indicată un
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
lui Moravia și soța lui Nanni Moretti în Camera fiului... Așa mai merge. Primul film pe care-l vedem împreună este cehescul Divoke vcely/Albine sălbatice, un fel de Rosetta mai senină și cu ceva umor (plus un "Michael Jackson" local leit Oana Pellea!), apoi argentinianul Tan de repente/ Hodoronc tronc (regia: Diego Lerman). În alb-negru, cu două lesbiene și-o grăsuță șleampătă pe care-o agață, fac autostopul și-ajung undeva în sud (grăsuța nu văzuse niciodată marea, precum Doinel
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
lui, a ales redacția unei publicații de scandal. l Un scandal de presă mai mic, dar mai plauzibil, a agitat recent spiritele la Alba Iulia. Soția prefectului Rus și presupusa amantă a acestuia s-au luat la păruială într-un local cu specific românesc din orașul Unirii. Cornel Nistorescu a scris un editorial despre această păruială în care soția prefectului i-a dat în cap bănuitei amante cu un tulnic luat de pe peretele restaurantului. După apariția comentariului din Evenimentul, dna prefect
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
fluviul, intră în apă până la umeri, dă la o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
de oricare cetățean. Dar excepționalismul românesc se manifestă și în astfel de formule. Ușor ipohondru, ar trebui să fiu recunoscător lipsei de igienă din absolut toate restaurantele comuniste. Scârba față de murdărie și de mirosurile pestilențiale emanate de closete chiar în localurile de bună calitate m-a ținut, în perioada critică a adolescenței și în prima tinerețe, departe de tentațiile băuturii fără măsură și a orelor nesfârșite petrecute „la un pahar". Albul dubios al faianțelor ce acopereau pereții W.C.-urilor, mirosul înțepător
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
plină de culori și de țipete, cu reguli ascunse, teribile în tot haosul aparent..." În Clujul post-decembrist, personajele din Voința de putere navighează cu predilecție între mediile presei și Universitate, cu frecvente escale în baruri, în restaurante, în berării, în localurile de mare clasă sau de tot modeste, unde nu atât mănâncă și beau (fac și asta), cât vorbesc fără istovire. Viața concretă, atâta câtă pătrunde în roman, mai multă decât pătrunsese în Ziua și noaptea, cum spuneam, este cu lăcomie
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]