34 matches
-
calităților cerute de o expertiză specifică: organisme care gestionează probleme legate de sănătate, de locuințe, de educație etc. Astfel, pentru Merton, este clar faptul că participarea la viața asociativă are o funcție diferită pentru cele două categorii de elite: pentru localiști, diversele asociații și organizații sunt, înainte de toate, suporturi ale unor relații sociale; pentru cosmopoliți, ele oferă, în principal, ocazia de a-și pune în valoare cunoștințele și competențele (ibidem, p. 453). Influența elitelor localiste se exercită în mod diferit față de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
they know”). Dimpotrivă, cosmopoliții își fundamentează influența pe prestigiul pe care li-l asigură performanțele și competențele. Pentru aceștia din urmă, relațiile sunt nu atât rezultatul influenței lor, cât instrumentul acesteia (ibidem, p. 454). Diferitele moduri de influențare exercitate de localiști și de cosmopoliți nu pot fi considerate ca fiind pur și simplu consecințele nivelului de studii sau ale statutului profesional diferit. Acestea contribuie la marcarea specificităților influențelor exercitate, dar nu constituie sursa lor. Este decisiv felul de a recurge la
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cosmopolitul” dintr-un mic oraș de provincie va apărea ca fiind localist atunci când îl propulsăm pe scena unei metropole politice, economice sau culturale. Apoi, orientările dobândite în tinerețe pot supraviețui unei transformări geografice și pot crea un fel de habitus „localist” sau „cosmopolit” independent de mediul de origine. Sub lustrul cosmopolit al membrului elitei de cel mai înalt nivel ar putea fi surprins, din când în când, notabilul de provincie. Iar acest fapt va explica reticența pentru formele de comunicare mediatizate
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se îndepărtează. Utilizarea verbelor de percepție vizuală în contexte prepoziționale care specifică locul / direcția a fost pusă în legătură cu anumite trăsături semantice interne. Structura semantică a verbelor de percepție au fost analizate de unii autori în termeni localiști. Perspectiva localistă (engl. Localist Approach), formulată inițial de Gruber (1965)128, se bazează pe ideea că structura semantică verbală poate fi interpretată în termenii unei organizări spațiale. Evenimentele sau procesele sunt concepute în două moduri: evenimente de mișcare și evenimente de localizare, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ușor deturnate de la intențiile autorilor spre utilizări mult mai mărginite. G. Călinescu nu ne pune la dispoziție răspunsuri sintetice în judecarea literaturii române în ansamblu sau în particular, nu o plasează în raport cu cea europeană. Vinea e un cosmopolit, Sadoveanu un localist. Tzara, Voronca și Fundoianu se expatriază. Vulcănescu, Rădulescu-Motru, Noica se concentrează pe filozofia ce se poate deduce din limba și mentalitatea națională. Al. Popescu i-a consacrat recent într-o editură britanică de vîrf o monografie de admirabilă rigoare și
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
de veghe." Pentru astfel de personaje, cea mai bună tradiție e cea întruchipată de ei înșiși, de felul în care înțeleg americanitatea: ca autolimitare, autosuficiență și autocelebrare. Problema este că Fairchild, spre desebire de autorii din Nord menționați, e un "localist", căruia îi lipseau "standardele internaționale" ce-au făcut din opera lor repere ușor de identificat și asimilat. Prin standard, ar trebui să înțelegem "credința, convingerea că talentul propriu nu trebuie să se rezume la descrierea lucrurilor în privința cărora mintea lui
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
să se recomande, situându-se la intersecția dintre universalism și localism. Avea cobilița în stema personală, deopotrivă cu admirația pentru Brâncuși, ieșit din limitele provincialismului, considerat "steaua polară a Olteniei". Alteori se temea că e doar "un provincial și un localist iremediabil" (p. 213). Tranzacțiile de conștiință și mercantilismul îl exasperau: "Pot fi și eu lichea în vorbă, că-s politicos și ipocrit, dar nu pot fi lichea cu condeiul. Scrisul este oficiu sacru. Nu ai voie să scrii pentru bani
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
separă, aidoma unui turnesol artistic, optica unui Ion Vinea de cea a lui Șirato (pentru a da doar acest exemplu) este, fără îndoială, spiritualismul. Abstracționismul Contimporanului rămîne unul „laic”, estetic. În general, comentatorii nu au acordat prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o făcea Contimporanului (faptul poate fi de altfel constatat și din consultarea colecției). Criticul se înșală însă exemplificînd culminarea acestui „interes reciproc” prin „închinarea unui întreg număr literaturii române moderne” de către revista berlineză. Am văzut de ce... Accentele de orgoliu/complex „localist” ale Contimporanului nu se regăsesc în paginile celorlalte publicații de avangardă ale anilor ’20 (Punct, 75 HP, Integral, Urmuz, unu ș.a.). Subintitulată „Organ al mișcărei moderne din țară și străinătate”, Integral are, pe lîngă redacția de la București, o „redacție” pariziană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]