92 matches
-
Ce vrei să spui? De parcă mai târziu avea să își amintească cum încercasem să-l lovesc sub centură, sau cel puțin să-l provoc. Mai târziu nu i-a mai fost jenă să-mi povestească cum spălase podele într-o locantă prăpădită, dar asta s-a întâmplat mult mai târziu. La momentul acesta, mi-a respins încercările. Înfipt în fotoliul negru, tare - zic ‘înfipt’ din cauza greutății pe care o câștigase - l-am văzut cum s-a concentrat să se așeze - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu eram conștient de pericol cum trebuie și deci n-aveam cum să fiu vigilent. Ne-am dus să invităm furnizorii de cărbune și gheață la cârciumă și le-am făcut cinste cu bere și am stat la palavre, în locantele acelea somnoroase și negre de arșiță, unde până și muștele preferau să se târască mai degrabă decât să zboare, parcă bete de la mirosul de camfor al pisoarelor, de la izul acru de malț și de la pustiul acela fierbinte și zbieretul comentatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ne acorde câteva minute să vorbim cu el? — Se poate aranja, i-am spus eu, care nu-l cunoșteam îndeajuns de bine pe Ackey ca să îi spun măcar bună ziua când ieșeam sau intram la toaletă. Dar eram reprezentantul lui. La locante era o situație diferită. Acolo aveau încredere în mine și mă priveau cu respect. La bucătării serveau oameni bătrâni - iar pe fața lor se citea de la o poștă că erau clienții obișnuiți ai Azilului de noapte, Spitalului public și Cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu Dănuț îl luăm cu noi pe Uriel. Mai trebuie să mergem într-un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama lor, din locanta lu' Dromaderu', zice Apostatul. Am și muștar, și ceapă, și pâinică. Vreți? Zvârlă-le pe interval! Da' pălincă nu mai ai? se interesează Dănuț. Pălincuță, nu, mânca-ți-aș sufletul tău! Sunt dezolat! Da' am la mine două sticluțe de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
își vor petrece luna iunie pe pămînt coreean. Civilizatul european Katanec, trăit multă vreme în Italia, venit dintr-o țară în care cîștigul mediu e de aproape o mie de dolari pe lună, va trece cu batista la nas prin fața locantelor unde se servesc specialități din cîine. Danezii, viitorii noștri adversari pentru Euro 2004, își vor toca și ei puterile la capătul pămîntului, prin coclaurile unde chirurgul Hawkeye Pierce din MASH îndepărta schijele din plămînii militarilor americani. Deși danezii vor mînca
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
decorul și atmosfera, povestirile reconstituind mici scene și situații dintr-o lume cenușie, banală și nespectaculoasă, practic omniprezentă. E lumea Bucureștilor, alcătuită din trăitori în blocuri ori în case „la curte”, mușterii ai micilor frizerii și ai cârciumilor de cartier (locante numite până mai ieri „Zorile noi”, „Înfrățirea” și devenite, după privatizare, „Memfis SRL”, „Texas”, dar cunoscute sub denominații neoficiale și persistente, precum „Buze dulci”, „La Drumețul” etc.), funcționari, muncitori, maiștri, meseriași, mărunți întreprinzători, ba chiar și manageri („manager Ștefan Ștefoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
de păpușă. CÎnd și cînd, În barurile de pederaști găsești și personalități intacte, dar poponarii dau tonul cîrciumilor ăstora și Întotdeauna mă deprimă să merg Într-un bar din ăsta. Deprimarea se adună. După prima săptămînă Într-un oraș nou, locantele astea mi-ajung pînă-n gît, așa că-mi transfer consumul de lichide În altă parte, În general Într-un bar din mahala sau pe-aproape. Dar din cînd În cînd recidivez. Într-o seară m-am făcut pulbere la Frank’s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ore petrecute pe teren, obosește în primul rând capacitatea de observație, „ochiul antropologic” nu mai vrea să funcționeze, ca o lanternă de buzunar cu bateriile stoarse de curent. Am decis să mănânc la un restaurant cu autoservire din apropiere, o locantă ieftină, cu mâncare grasă, anostă, din belșug asezonată cu monoglutamat de sodiu pentru sporirea gustului. Pelerinii din jurul meu sorb cu zgomot din borșul de fasole, destinși și mulțumiți că au trecut prin fața raclei și anul acesta. La ora 15.30
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toată rușinea, ca intelectual distins, mă înțelegeți, am urgentă nevoie de niște votcă... altfel, iar mi se schimbă statutul, nenorocitul de mine..." L-am ajutat să-și păstreze statutul, am fost cu el la Protocol, ba și la o mică locantă, improvizată într-un vagon metalic, reformat de mult, denumit "La ultimul leu". Am traversat cu dânsul orașul cât era încă noapte... Mă durea capul și aș fi avut nevoie de un antinevralgic, dar asistenta de la unica farmacie lipsea ("se ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de visuri ratate. Mi-a plăcut totdeauna acest gen de societate dubioasă; o prefer chiar, mărturisesc, societății de oameni așezați, realizați, mulțumiți de ei. Îmi trebuie oarecare îndrăzneală pentru a recunoaște această preferință; dar... "asta este"... Mă aflam deseori în locanta aceea... Nu mai știu dacă există încă... Acolo oamenii se așezau la orice masă unde găseau loc, fără nici o formalitate, totul decurgea firesc, simplu. La masa mea s-a așezat într-o zi un ins între două vârste, îmbrăcat îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unde ai lucrat o zi întreagă așa cum îți era felul - ai trecut peste drum la un birt, ca să mănânci. Acolo ai consumat toată rezerva de carne a birtașului - vreo trei chile - și ia-i spus furios că pleci flămând din locanta lui. Cel mai mult mi-a plăcut, însă, atunci când ai plecat la București, împreună cu asociatul Ionescu. După plecarea trenului, ați mâncat bine și, lui venindu-i somn, a spus că vrea să doarmă. Matale i-ai răspuns că nu îți
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
apoi în piețele Iașilor. Pe scurt, acolo se afla vestita „Hală de Bucium”. O parte din clădirea actuală a fost prefăcută în han. Încăperea de la intrare este largă, din fundul ei pornind gârliciul unei strașnice pivnițe, din care poposeau în locantă oalele burduhoase purtând toată aroma viilor din Bucium.Să ne imaginăm atmosfera unor zile de toamnă aurie... Cotiugarele lipsite de povară adăstează la umbra nucilor din curtea încăpătoare, iar animalele de povară rumegă pașnic...Ușa întredeschisă a hanului lasă să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în zilele de sărbătoare, printre care se număra și familia Micle. Se întâmpla ca uneori să-i însoțească și Eminescu. Când rămânea și peste noapte, el prefera să doarmă pe un braț de fân în foișorul de deasupra intrării în locantă. De aici se deschid priveliști fără egal în toate direcțiile. Iașul apare ca o felină tolănită pe malurile nehotărâtului Bahlui. Apoi se văd ca în palmă valea Vămășoaiei, zarea Bvârnovei, Miroslavei, Copoului și Șorogarilor. Probabil că Eminescu rămânea ore în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
destinul în cea mai prosperă societate? Și de n ori mai mulți turiști pavând largile noastre autostrăzi, excelent asfaltatele drumuri naționale, pitoreștile cărări, tainicile poteci cu bancnote foșnind de zerouri? Vor dezerta plaja de la Copacabana și Saint-Tropez, perspectiva din Nissa, locantele tailandeze, susurul izvoarelor hawaiene pentru un locșor pe cearceaf, la Vama Veche? Vor aduce la domiciliu, la Rotterdam, Sidney, Boston, doldora de inubliabile amintiri, o trișcă, un caval, ulcele și - de ce nu? - câte un bucium, achiziționat în greutatea lui în
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
Sunt câteva puncte de vedere în legătură cu Crăciunul Pe unele le trecem sub tăcere: unul Este de ordin strict social, un altul ar fi indiferența, terțul Privește exclusiv comerțul, punctul de vedere gălăgios (Locantele-s deschise până la miezul nopții), Al patrulea e cel copilăros, - care nu e punctul de vedere Al copilului, cel pentru care lumânarea e-un astru,-n timp ce îngerașul aurit Cu aripile-ntinse în vârf, nu-i o podoabă, Fiind
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul faptei doar imaginea care geme icnește ca un motor paradit și nu se-ndură a se preface-n
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
se constituie în actul de naștere al „Salvării“ timișorene. Un simplu fapt divers al iernii anului 1885: în fața vestitei cafenele „Împăratul turcesc“ din cartierul Fabric, un trecător alunecă pe gheața depusă pe podul de peste un braț al Begheiului din vecinătatea locantei și, căzând în apă, se îneacă sub privirile celor prezenți. Gazetele de a doua zi subliniază faptul că, în lipsa uneltelor necesare pentru salvare, mulțimea privitorilor fusese pusă în imposibilitate de a acorda ajutorul cuvenit. Cazul face vâlvă în păturile caritative
Agenda2003-32-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281352_a_282681]
-
doamna I.M. Clau, un soi de matroană a închipuirilor, care-l asigură că suferă de „pipoită” sau, și mai grav, de „pipoză” (p. 60). Tratat cum se cuvine, cu ajutorul unei teribile mașini de tocat, Clovny dispare pentru totdeauna. Nici proprietara locantei n-are o soartă mai bună. Ea cade victimă unei revărsări de dejecții deasupra căreia se va înălța, ca un salut, o pipă curioasă (pp. 67-68). Acesta este, rezumat pe cât se poate, scenariul primei părți a volumului Iuliei Militaru, Marea
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
Cumpătu, cereai, de-o viață, taximetristului să te ducă la cele cîteva vilisoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geantă, faci, cum altfel! o promenada de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
Gentilomii de mahala, publicată în volum, în 1861. E o recuperare prețioasă (reluată, acum, în ediția din 1998) care e totdeauna prestigiul unui editor. Cu unele reale calități, O cantatrită de ulița reînvie, înfiorat, dragostea naratorului pentru o cîntăreață de locanta. Cînd îi mărturisește sentimentele, cîntăreața îl refuză. E readusa în scenă la Livorno, unde se îmbarca pe un vapor pentru a pleca în America. Aici, i se destăinuie naratorului că nu era demnă de iubirea lui datorită trecutului ei tulbure
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
comentatorii operei lui Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și dialogul prăpăstios al protagoniștilor întâmplării virează subit într-un anticlimax comic de efect irezistibil: apariția lui Boris Sarafoff nu este decât o farsă pe care le-o joacă tânărul magistrat care se deghizează în bulgar
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
mărire de sâni și un implant de buze înseamnă a fi o provincială fără șansă de a accede în noul regat al mutanților de Dorobanți. Disperarea e nouă, dar metodele sunt vechi. Deși progresiști până-n vârful unghiilor, probabil că prizonierii locantelor din zona de fițe maxime a Capitalei ar fi oripilați să constate că sunt urmașii direcți ai cultului nazist pentru frumusețe. Sunt celebre demersurile cinematografice ale lui Leni Riefenstahl întru glorificarea trupului uman. Documentarele ei din preajma Olimpiadei din 1936, de la
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
povești de Horia Pană și Aurora Nicolau. Este un volum fără pretenții la prima vedere, care adună „cărți de meniuri și cărți de vinuri, anunțuri, poze și alte socotințe”, legate toate de existența a două localuri din Bucureștiul de astăzi: Locanta Jariștea și, mai nou, Bistro Jariștea. Dar aceste texte și imagini fotografice, peste care am fi tentați să trecem fără să le luăm în seamă, spunînd că sunt de importanță cu totul secundară, sfârșesc prin a compune un document prețios
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
fost centre în care au iradiat forme de manifestare ale Dadaismului. Într-un veritabil portret suprarealist, cu exces de generozitate, aceste orașe sunt înfățișate ca având o viață perfect autosuficientă: „Aveau locuri de adunare (bibliotecile), centre de planificare revoluționară (cafenelele), locante de centrare (sau descentrare) trupească (bordelurile), grupuri de studenți hămesiți din provincie (universitățile), genii (o selecție aleatorie), mass-media (tipografii, ziare, telegraf), opțiune de a-și muta trupurile prin spațiu mai repede decât s-ar fi putut ele mișca prin propria
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
scândură în spatele barului și pe care o vedea sau o auzea destul de rar, când gazetele încetau să mai foșnească, iar Invalidul se ridica cu greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de biserică, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]