190 matches
-
Voican Voiculescu și Ion Iliescu i-au cerut să-i suprime pe Elena și Nicolae Ceaușescu. Completul de judecată a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa (președinte) și Ioan Nistor, și trei asesori populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea și locotenentul Ion Zamfir. Grefierul era plutonierul-major Jan Tănase. Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocații din oficiu Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Deplasarea la Târgoviște a membrilor „Tribunalului
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
Marburg, pe care însă a părăsit-o, pentru că a vrut să lupte împotriva opresorilor francezi. Împăratul Francisc al-II-lea însuși l-a trimis că locotenent la Regimentul Infanterie „Brechainville” nr. 25. În Bătălia de la Ulm din 1805, ridicat la rangul de locotenent-major, a fost rănit grav în apropiere de Nördlingen și făcut prizonier. Încă la sfârșitul anului, după campanie, a fost avansat la gradul de căpitan în Regimentul Infanterie "Erzherzog Johann" nr. 35. Ca atare, a participat la războiul din 1809, fiind
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
precum și dreptul de folosință asupra așa-zișilor „Munți Revendicați”. Presa vremii menționează că la adunarea care a avut loc cu acest prilej, grănicerii au vărsat „"cele din urmă lacrimi de suvenire"”. Ca „"predător"”, actele au fost semnate de comandantul companiei, locotenentul-major Ioan Poplăcean iar ca „"primitor"” din partea autorităților administrative superioare, Ioan Pușcariu. Din partea autorităților locale actele sunt semnate de către judele satului, Gheorghe Raț, precum și de decanul de vârstă al așezării, Nicolae Todea. Din actele întocmite cu acest prilej rezultă că populația
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
ofițeri, este avansat la gradul de locotenent și repartizat la Centrul de Instrucție al Artileriei "Mihai Bravu". A urmat apoi Academia Militară, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea și la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o carieră militară strălucită. La data de 5 septembrie 1952, după două săptămâni de la precedenta avansare, este înaintat la gradul de căpitan "la excepțional". Și-a depus candidatura de membru PMR la 22 decembrie 1954, într-o cerere
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
gradul de locotenent și repartizat la Centrul de Instrucție al Artileriei din Ploiești. A fost numit în funcția de comandant de pluton tragere artilerie terestră și comandant de pluton comandă (1977-1981). În anul 1981 a fost înaintat la gradul de locotenent-major și numit în funcția de comandant de baterie artilerie terestră (1981-1983). Între anii 1983-1985 a fost ofițer student la Academia de Înalte Studii Militare din București, obținând diploma de licență în știința militară. După absolvirea Academiei, Ion Oprișor revine în
Ion Oprișor () [Corola-website/Science/306565_a_307894]
-
urmat între anii 1987-1989 un curs de informații externe la Școala de ofițeri de securitate de la Brănești (județul Ilfov), care aparținea de DIE, Silviu Predoiu a fost încadrat în Serviciul de Informații Externe (SIE) în anul 1990 cu gradul de locotenent-major. Între anii 1990-1993, a lucrat ca ofițer operativ de contraspionaj extern, fiind înaintat la gradul de căpitan (1992). În paralel, în anul 1993 a absolvit un curs postuniversitar de jurnalism. În perioada 18 octombrie 1993 - 22 noiembrie 1997, efectuează o
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
30 de agenți locali NKVD, soldați de gardă și șoferi au fost de serviciu asigurând escortarea prizonierilor în subsol, identificarea și, după execuție, îndepărtarea corpurilor și spălarea podelei cu furtunul cu apă. Deși unii dintre prizonieri au fost executați de locotenentul-major al Securității Statului Andrei M. Rubanov, Blohin a fost principalul călău, lucrând rapid și fără pauze . În conformitate cu politica NKVD cu privire la natura „neagră” a întregii operațiuni, execuțiile s-au desfășurat în timpul nopții, începând la apus și continuând până la răsăritul soarelui. Ținta
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
a fost implicat, împreună cu consilierii sovietici ai KGB-ului, în fabricarea de dosare unor reprezentanți ai Vaticanului, în care aceștia erau acuzați că ar fi construit o rețea de spionaj în România. În anul 1953 este înaintat la gradul de locotenent-major și apoi, în același an, la cel de căpitan și transferat în Direcția a II-a - contraspionaj a Securității, mai întâi ca șef al Serviciului 4 (1953-1956), apoi locțiitor al șefului Direcției a II-a (1956-1957). Urmează în anii 1957-1958
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
primit gradul de cadet la data de 1 noiembrie 1873. Cu gradul de locotenent a participat la campania din Dalmația din 1878 în cadrul Batalionului de artilerie și fortificații nr.12, după care a fost decorat și avansat la gradul de locotenent-major. Dionisie Măierean a rămas în cadrele armatei austro-ungare până în anul 1884, după care s-a stabilit la Sibiu, unde a avut funcții cum ar fi „"diurnist notariale"”, „geometru” și cea de „ajutor de inginer. A decedat la Sibiu, în ultimii
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
de la Orlat să facă studii la Institutul militar de la Năsăud. Sub îndrumarea pedagogului Moise Panga, Gheorghe Murărescu s-a dovedit a fi un elev eminent și a fost un exemplu dat întregului regiment năsăudean. În anul 1859, având gradul de locotenent-major în cadrul regimentului de infanterie nr.38 de la Seghedin, își dă demisia, gest legat, probabil de căsătoria pe care a încheiat-o doi ani mai târziu cu Carolina Deszkas, din Zerindul Mare. Ulterior a îndeplinit diferite funcții administrative în cadrul Comitetului Zarandului
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
o familie de naționalitate germană, între 1893-1897, și-a terminat școala elementară, mai tarziu s-au mutat la Șopron unde a continuat studiile la Liceul evanghelic (1897-1901). Din 1901 a crescut în orașul Pecs, la scoala militară . În 1912 că Locotenent-major a trecut la Viena unde a fost pregătit ca ofițer de stat-major. Spre sfârșitului primului război mondial era deja căpitan. În 1918 s-a dus urgent la Budapesta ca să facă parte din guvernul antirevoluționar și a devenit ministru de apărare
Gyula Gömbös () [Corola-website/Science/302934_a_304263]
-
militară din Lozow (în apropiere de Cracovia), pe care a absolvit-o în 1885 cu rezultate deosebit de bune. În anul 1888 a fost avansat locotenent, fiind transferat în 1891 la jandarmeria imperială. În 1898 a fost înaintat la gradul de locotenent-major și numit comandant suplimentar pentru Cernăuți, iar, în 1901, a fost avansat la gradul de căpitan și numit comandant al diviziei de jandarmerie nr. 1 din același oraș, precum și comandant adjunct al jandarmeriei din Bucovina. În 1906, a fost numit
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
Medicină Veterinară din cadrul Institutului de Medicină Militară “Carol Davila” din București. S-a înscris și a reușit totodată la examenul de admitere în Institutul Sanitar Militar. A fost încazarmat pe durata studiilor, pe care le-a absolvit cu gradul de locotenent-major . În timpul facultății, isi întâlnește viitoarea soție, Eleonora (1929-2012), născută Călinescu, pe atunci studentă a Facultății de Medicină Generală. Nuntă a avut loc în februarie 1955, iar peste un an li s-a nascut unicul copil, pe care l-au numit
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Mondial în calitate de comandant al forțelor militare coloniale germane. S-a născut în Saarlouis, în landul german Saarland, într-o familie de militari și a fost instruit ca ofițer de artilerie, avansând în cariera militară ca locotenent în 1889 și ca locotenent-major în 1895. În 1900 a participat la înăbușirea răscoalei boxerilor din China, apoi a fost comandantul unui pluton de infanterie în Africa de Sud-Vest Germană (1904 - 1906), în timpul răscoalei tribului herero și al masacrului ulterior. În 1907 a fost avansat
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
al Facultăți de Ziaristică. Arestat la 8 noiembrie 1956, pe când era student în anul IV-lea si se afla internat în Spitalul Studențesc de TBC, a fost anchetat cu bătăi până la pierderea cunoștinței de către Căpitanul Gheorghe Perlea, căpitanul Nicolae Comănescu, locotenentul-major Mihai Necula, locotenentul-major Constantin Iacob și locotenentul Eugen Lazăr. Derdena a fost condamnat prin sentința 302 din 27 februarie 1957 a Tribunalului Militar București la 5 ani de închisoare pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale („Lotul Derdena”). În închisoare
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
Ziaristică. Arestat la 8 noiembrie 1956, pe când era student în anul IV-lea si se afla internat în Spitalul Studențesc de TBC, a fost anchetat cu bătăi până la pierderea cunoștinței de către Căpitanul Gheorghe Perlea, căpitanul Nicolae Comănescu, locotenentul-major Mihai Necula, locotenentul-major Constantin Iacob și locotenentul Eugen Lazăr. Derdena a fost condamnat prin sentința 302 din 27 februarie 1957 a Tribunalului Militar București la 5 ani de închisoare pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale („Lotul Derdena”). În închisoare a încercat să
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
Republicii Federale Germania a putut să-l identifice pe Wolf pe o fotografie făcută de serviciul suedez de informații. În momentul fotografierii pe ascuns, Wolf se afla ca turist la Stockholm. Cel care l-a identificat a fost un fost locotenent-major al serviciului est-german condus de Wolf. Până în acel moment, serviciile occidentale nu dețineau o fotografie mai recentă decât cele de până în anii '50 - ceea ce îi adusese lui Wolf porecla „omul fără față”. În 1986, Wolf a devenit general-colonel, dar a
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
născut la data de 24 iunie 1934 în orașul Bacău. În anul 1952, a absolvit Școala tehnică de mecanici agricoli din Bacău și a urmat timp de câteva luni o școală de ofițeri de securitate, fiind avansat la gradul de locotenent-major. A absolvit în anul 1959 Facultatea de Drept a Universității din București. Urmează apoi cursuri de doctorat în drept, obținând titlul științific de Doctor în drept al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în anul 1964 cu teza "Funcțiile educative și coercitive
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
oferi așa cum le vor ei; dacă te-ai conforma, ei nu ar mai fi obligați să se poarte ca niște brute, așa cum și sînt în realitate. Cînd obosesc din acest epuizant travaliu se odihnesc pentru refacerea forțelor și reiau interogatoriul. "Locotenentul-major Onea, dintre "metodele de simplă securitate", cu mine, descrie autorul Principiilor clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți; alteori sînt călcat în picioare (poartă cizme). Mai e și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de parcă ar fi suferit de viermi intestinali. El însuși avea mișcările zvîrcolite ale unui limbric eliminat din mediul lui natural. În plus, gîfîia, icnea și gemea, ca și cum el ar fi trăit durerea provocată altuia. Locotenentul-major Voicu era un bărbat tînăr, în jurul a treizeci de ani, cu semnul morții și al dezastrului pe chip. Nu cred că a trăit destul, cît să ajungă general. Culoarea verde-pămîntie a feței, exploziile de violență, ura ce emana din toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gît, de parcă ar fi vrut să-mi reteze capul, sediul nepermisei mele încăpățînări. Uneori, scandalizat că negam, amuțea de furie, dar își continua mișcările zvîcnite, de rîmă tăiată cu sapa. La sfîrșitul acelei ședințe tensionate, după atîtea și atîtea eforturi, locotenentul-major de securitate Constantin Voicu tot nu mă vindecase de amnezie; nici unul dintre noi nu aflase ce făcusem dușmănos. În timp ce eu am rămas să mă mir că o activitate atît de temeinic desfășurată putea să fie așa de stearpă, anchetatorul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe tineri după înăbușirea rebeliunii legionare îl va costa ani grei de detenție), Alexa Pop, dar și preocupărilor mărunte despre cele de acasă administrativ-gospodărești nefinalizate, capabile a-l sustrage din malaxorul concentraționar: "Am trecut cu bine prin ancheta sălbatică a locotenentului-major Voicu, datorită gîndurilor mici. Nu faptul în sine al arestării, nu perspectiva condamnării, eventual a morții, mă urmăreau, ci cartea împrumutată de la Catrinel, pe care nu vedeam cum i-aș putea-o înapoia la timp, o scrisoare către părinți, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
seceră și ciocan și-au croit mantie și glugă de călău. Analfabeți și stîngaci la începuturi, s-au rafinat pe parcurs. Au absolvit școli de partid, și-au făcut liceul la seral și facultatea la fără frecvență. Chiar anchetatorul meu, locotenentul-major Constantin Voicu, se vedea pus în situația dezagreabilă de a renunța periodic la bătăile pe care le aplica arestaților, pentru a-și susține examenele academice; era student la Drept.) Și-au obținut diplomele nu prin vrednicie, ci prin trafic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-o cu rezultate excelente. După absolvirea cursului superior ca sublocotenent, a fost încadrat ca locotenent în regimentul de infanterie "Erzherzog Franz Ferdinand d’Este" nr. 32 la 30 septembrie 1844. La 20 august 1848 a fost avansat la gradul de locotenent-major, în care calitate s-a distins în luptele din 1848 și 1849 în Italia la Governolo, Montanara, Curtatone și în bătălia de la Novara. De acea a fost numit la 1 decembrie 1850 căpitan de clasa II, si scurt timp mai
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
bineînțeles că lucrurile au fost clare, pentru că, atunci când m-a dus În anchetă mai serios, Îmi spunea anchetatorul: „Știm tot despre tine. Știm ce-ai făcut și dacă nu vrei să recunoști o s-o-ncurci cu noi!” Unguru’ ăsta, locotenent-major Nagy Wilhelm, doar m-a amenințat, da’, cum n-a putut scoate de la mine aproape nimic, l-au schimbat și mi l-a’ pus pe unu’, tot un ungur, care era comandant adjunct al Securității. Ăsta era ceva mai cizelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]