77 matches
-
știe unde. Undeva! La gunoi sau la topit. Acum, ochii săi sunt ochi de fiară bolnavă și fugărită de câini. Mintea sa, nu mai găsește sprijin în rațiune. Mintea sa, caută doar atât: ceva să-i potolească foamea, sau un locușor unde să se apere de frig... Mintea sa, îl ajută să priceapă doar atât: trebuie să trăiască... Nu mai știe pentru ce. Este doar atât: instinctul. % Vitrinele sunt tot acolo, la locul lor. Își râd de el, îmbiindu-l cu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
însele se cred preferențiale și nu suportă concurență. E un noroc nesperat să apuci un scaun liber. Ca-n jocul acela, când sunt puse în cerc, iar în spatele lor, oameni în picioare. Trebuie să te îmbrâncești zdravăn ca să ocupi un locușor. La un semnal, toți trebuie să se așeze. Unul singur rămâne fără scaun și este eliminat. De iuțeala, de perspicacitatea și de brutalitatea individului, depinde ocuparea scaunului. Cei cuminți, nu au ce căuta aici. Ei vor fi mereu depășiți și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358381_a_359710]
-
legănat zilele și serile. În poveștile lor adormeam, pe prispa moromețiană, cu ochii la cer, numărând stelele și hârjonindu-ne că nu ne ajunge pătura. Eram mulți, dar niciodată n-a fost vorba să nu-mi facă și mie un locușor, cea de-a 8-a fată a domnului Marcel Grecu și a Zoicăi Grecu. Stăteam mai mult pe la ei decât acasă. Dar oricând aveam o lingură la strachia cu borș de fasole sau cu varză călită și tomogei, fiindcă madam
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
implici. Îți vor da de înțeles că e tare greu, dar e bine că tu crezi. Te vor mângâia pe creștet ca pe un copil naiv. Vor da de înțeles că, dacă chiar vrei politică, îți vor găsi ei un locușor pe undeva pe la ei, că oricum nu prea au oameni buni. De ce să te chinui tu ca prostul singur, nu-ți dai seama în ce te bagi? Tu, ca om bun, ca om care vrei să fii de acord cu
Cum m-am apucat de politică () [Corola-blog/BlogPost/338297_a_339626]
-
Suntem apă de mare și-un văzduh comun, Valul înspumat, dorințele amorului cel bun Soarele vazandu-te rază frumoasă, a apus, Inbalsamandu-te luminoasă scopu-si ajuns! Osteniți de ludice mișcări date di-un amor, Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locușor, Te contemplu cum numai toată te-ai udat, Cum ți se umflă pieptu de-un mister aflat! Oh, viata-mi de-ai fi amoruri că acum ritmând, Obscurile-mi doruri strabune-n râuri invingnd, Cu firava-ti mâna în a mea
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
Vasile, Parascheva de peste drum, Tanța lui Ghiță, Maricica lui Ilie...tot un leat ! Veștejite și uscate, cu picioarele strâmbe, unele fără dinți, altele aduse din spate... Ptiuuu! Își făcu semnul crucii, scuipă în sân și deschise ușa chilerului . Aici era locușorul ei, refugiul în ceasul greu al încercărilor, aici își petrecea puținul răgaz ori lungile seri ale iernilor vrâncene... torcând, țesând sau cosând cu fire de lână colorate chiar de ea după cum învățase din vechime... „Din vechime” pentru că învățase carte numai
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
de toți copiii. Primele povețe despre cum să fii bun și cuminte, copilașul le primește prin intermediul poeziilor citite de mămica, sau, în chip absolut providențial, de bunicul sau bunica. Copilul le va ține minte toate viața, pentru că ele își fac locușor în mintea și inimioara lui pentru totdeauna. Limbajul este și el adecvat lumii celor mici, cuprinzând diminutive: muguraș, frăgezime, copil minune, zână din povești, îngerași, rochiță, steluță, fundiță, fetiță, păpușică, suflețel, coroniță, mâncărică, roșcovița, bobocel, șănțulețe, săndăluțe, cuibușor, rămurică, frunzișoară
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
deja cunoșteam de acum orașul și cum merg treburile pe aici. Deci m-am văzut din nou în Torino ca și prima dată, la Agenția de ocuparea forței de muncă, cu referințe foarte bune de această dată și cu un locușor cald, unde să stau, până voi găsi o altă familie care să mă angajeze și să mă găzduiască. Norocul mi-a surâs din nou. După două zile m-au chemat la agenție pentru un nou interviu, cu o altă familie
ROMAN IN LUCRU, CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377845_a_379174]
-
Dixit!... (MARIN IFRIM) ** mix = proză + poezie ***2 VALERIAN MIHOC/ MARIA BURLACU (Constanța - Ungheni): SĂRACUL...LA INIMĂ/ SOLOMIA (versuri, A5 clapetat, 96 de pagini, carte în oglindă, ilustrațiile și coperta: ION PANDURU) Mi-am adunat gândurile albe, în cel mai luminat locușor al minții mele, pentru o misiune specială. Voi încerca să exprim cât de măreață și profundă este poezia, prietenului meu Valerian Mihoc. Cât de frumos este să citești o poezie de a lui, ca apoi să nu te mai poți
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 21 FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377840_a_379169]
-
socluri sau statui (vorba ceea, am fost elevii lor!). Sub statura maestrului ne ascundem o vreme, până ce, cu ușurare, „Pe umeri ducem, renumit, senin/ Și mort, pe-nvățătorul”, cu gândul ascuns de a ne cocoța și a ocupa, astfel, un locușor mai Înalt sub soare. Cine dintre dascăli nu-și asumă trădarea sau uzurparea de către (unii) discipoli, acela nu este dascăl cu adevărat. Iar discipolul care nu este tentat de dorința contrazicerii sau distrugerii (simbolice!) a maestrului nu a ajuns la
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
datorite acestor lacomi patrioți. De altă parte, favoarea și nepotismul au luat niște proporțiuni necunoscute până și în cele mai nefaste timpuri ale Regulamentului. Pretutindeni administrațiunile publice sunt împănate de neamurile puternicilor zilei până la a zecea spiță. N-a rămas locușor în buget care să nu fi fost întrebuințat pentru căpătuiala protegiatului cutărui sau cutărui roșu influent. Din această cauză funcționarii publici nu mai sunt astăzi servitorii țărei care-i plătește, ci creaturele supuse ale partidei care i-a numit; și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
eficiente vor fi rugăciunile mele. Nu am încredere că îi vor ajuta cu ceva. Până la urmă și eu sunt un scriitor imperfect, cu multe defecte personale. Îmi doresc din suflet ca aceste rugăciuni lipsite de vlagă, să-și găsească un locușor undeva în lumea asta și să fie primite - chiar dacă prezența lor va fi trecută cu vederea. „Ce bine ar fi dacă aș putea să-ți dau înapoi intacte lucrurile primite de la tine...“ 5 ianuarie 1997 Partea a doua Locul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mergeam în Shinkoku, vizitam templul Toji din Kyoto. Oamenii desacralizeză budismul japonez, numindu-l «budism funeral», dar, răsturnând sensul acestei idei, puteam spune că a rezistat ani mulți în fața tuturor vicisitudinilor. Cu siguranță că în tradiție trebuie să fie un locușor unde este practicat budismul autentic. Din acest considerent nu prea m-au preocupat religiile noi. Oricît de minunate ar fi, dacă nu au treizeci sau patruzeci de ani vechime... De aceea rămân la budismul Shingon. După patru ani de predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă. Tot bâjbâind cu mâna, doctorul descoperi În dreapta lui, sub pernă, un locușor ce părea să nu fi fost afectat de borâtură. Degetele sale albe Începură să scormonească febril, răvășind salteaua, până ce dădură de ceva tare. Fără să deschidă ochii, Noimann Își dădu seama că era vorba de o iconiță, cu Pruncul Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locușor și pentru noi. Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc! Iova (deschide ușa): Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile și suntem frânți de oboseală. V-am ruga să ne primiți peste noapte
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fiicei mele, după ce-mi voi încheia existența, cu angajamentul de a-i fi restituite după realizarea scopului propus. Observ că d-l Oprea ține cu tot dinadinsul să mă scoată de la naftalină, din anonimat și să-mi facă un locușor în posteritate. E un altruist în privința scrisului. Am constatat chiar lucrul acesta în articolul „Addenda la cartea Călător... prin vâltoarea vremii”, când domnia-sa prelucrând articolul meu „Ghetu’ om săracu’”, a adăugat o informație documentară privind denumirea codrului de la Fundeanu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acestui staroste de ciocli, ci de cele ce ai să auzi din gura lui Mihai logofăt al treilea, care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata... pentru un locușor de casă ce au lăsat svințiia sa pentru voia noastră să-și facă casă lângă Cizmărie un țigan al nostru, anume Gologan”, dar “când va trebui acel loc svinții sale egumenului, să fii volnic a strica casa țiganului și să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
unul de altul până ce am ajuns la colțiul de jos al Chervăsăriei. Ne-am oprit. --Acum, dacă am ajuns aici teferi, hai să ne așezăm colo lângă poarta mare, feriți de zbuciumul din Chervăsărie - am propus eu. Am găsit un locușor potrivit și ne-am așezat, să ne tragem sufletul. --Apoi dacă tot am ajuns, aici spune-mi dacă bănuiești ce-i cu porunca lui Eremia Moghila voievod de la 5 februarie 1603 (7111). --Întâi să aud ce a poruncit vodă și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
poroncească preacinstitul Divan lui Toader brașoveanu să lipsască cafeneaua de acolo”. --Mă tem, părinte, că prea cucernicii călugări aveau motive să nu închidă portița... --Care crezi că ar fi fost pricina? --Aș îndrăzni să spun că sfințiile lor își păstrau un locușor pe unde să scape pe medeanul din preajmă spre Târgul Fânului, spre Târgul Făinii sau cine mai știe spre care colț al târgului. Una-i să ieși pe poarta mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acolo-i soare, mai și plouă, suflă vântul, trebuie să ari, să semeni, să prășești, să seceri și să aduci recolta la hambare...Pe când o dugheană...îi altceva! Vinzi marfa, iei banul și gata! Și dacă-i cumva și un locușor potrivit pentru vânzarea vinișorului și rachiului, treaba merge strună. Dar să nu-i judecăm noi, fiule. Lasă-i, că are cine să-i judece... Cel de Sus. Știu asta, dar până atunci?... Până atunci ar cam trebui să călcăm mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ramuri, purtându-le aiurea. Soarele părea obosit, nereușind să străbată borangicul străveziu al ceții de dimineață. Până să plec spre heleșteul din vale, starea firii s-a schimbat. Soarele a ieșit învingător... Ajuns pe malul iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi pe malul bălții. În timp ce studiam documentele, gândul scăpa din când în când din hățuri și nu se oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acest timp nu a îndrăznit să ridice ochii aspra lui vodă. Spune părinte, Ioil, ce dorești de la noi? a întrebat domnul cu glas domol. Mărite doamne. Cred că ai aflat de la boierii măriei tale că acolo lângă Balosin este un locușor pustiu numai bun pentru o sfântă mănăstire. Și dacă în bunătatea măriei tale crezi că asta ar fi o faptă bună, atunci dăruiește-mi acel loc și voi face precum am spus - a grăit popa Ioil cu smerenie. Ce părere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s a oprit și, întinzând mâna, mi-a arăta minunea: Uite aici în poiana asta și în rariștea ce urcă pe costișa din față îi toată averea mea... Am privit cu atenție și am băgat de seamă că în fiecare locușor se vedeau, ici rugi de mure, colo tufe de zmeură, de dincolo îmi zâmbeau cu ochișorii lor negri afinele, mai încolo își arătau fața măceșele și cătina... Să nu calci alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vieții de osârdie, masa plină de manuscrise și un laptop la care a învățat să opereze anul acesta, patul încărcat cu documentele ce stau la baza cărților în lucru, numai de el știute cum să le mai descurce, și un locușor de cca. un metru rezervat mie când îl vizitez. Aici îmi dăruiește ultimul volum tipărit și autografiat - apoi se lasă o tăcere ce cuprinde camera cu porumbeii ce-i gânguresc în balcon. Nici un cuvânt nu poate înlocui clipa măreață a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]