57 matches
-
poate alcătui o mini-antologie în sine cu totul onorabilă și, fără a-i prejudicia statutul de personaj fictiv, se poate chiar spune că este, în această ipostază, un fel de Vaclav Havel în fustă. În fustă, de budoar și cam logoreic. * * * Aici, în această expunere detașată și aproape clinică a dedublărilor personalității este de căutat Ťmesajulť scriitorului, nicidecum în reflecțiile unui personaj sau ale altuia, oricare le-ar fi temele și limbajul. Fiindcă nu numai Ioana Olaru se dedă exercițiilor de
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
lungi cum plopii cărți scurte cum fustele fetelor romanțioase cărți libere cum azurul ceresc cărți captive cum canarii în colivie cărți fosforescente cum ochii felinelor cărți dure cum bastoanele albe-ale orbilor cărți domoale cum lacuri cărți vijelioase cum motocicletele cărți logoreice cum un italian cărți care nu scot o vorbă cărți ce se dezbracă nervos cum exhibiționiștii cărți ce se-ascund una într-alta la infinit. Zi de octombrie Din neadevăr luăm puterea victoriei înfrîngerile se-adîncesc în propria lor putere dezamăgirea
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
irascibilul nostru colocutor să ia în considerare sensul ce l-am acordat, în legătură cu d-sa, termenului balcanic. Deloc antieuropean, căci e un cetățean al bătrînului nostru continent, balcanicul e, tipologic, un mediteraneean estic, un individ extrovertit, curios, ager, activ, nervos, logoreic, apt a atinge, pe aceste fundamente psihice imanente, culmi ale intelectului creator și meditativ (e adevărat că e frecvent, sub rezerva unei inapetențe pentru metafizic și pentru tragic). Un anume pitoresc al mobilității intelectuale și al facondei pline de sine
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
cu comportamentul nostru, cu contextul mundan. De reținut că "marele cinic" care a fost, părelnic, Cioran era un ins săritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui logoreic bonom. Dacă am persevera în a-l trata drept ipocrit pe doctrinarul sinuciderii netraduse în act și pe "blasfematorul" fără pereche din Demiurgul cel Rău, dar care își recunoaște un fond religios, am nesocoti o altă aserțiune a lui Nietzsche
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
cu lacrimi cît pruna că sînt jecmăniți de statul corupt. Dacă îl întrebi pe noul venit cine sînt corupții cu care a avut de-a face, te privește uimit - el a venit să facă afaceri, nu dreptate în România! Autohtonul, logoreic cît timp îți spune generalități, amuțește și el cînd îl întrebi cine anume îl jecmănește. Se uită în sus și, după ce îți dă această indicație de altitudine a corupției, schimbă subiectul. Ce înțeleg eu de aici e că omul de
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
5/mai 2004, în plină campanie electorală pentru locale, Adriana Mocca pregătește intens descinderea sau, mă rog, ascensiunea lui Teo (Trandafir), într-un viitor oarecum previzibil, la Palatul Cotroceni. ,,Teo Trandafir, zice Adriana - căzută într-o admirație mistică față de prestația logoreică a susamintitei - este singura vedetă feminină de televiziune pe care ar vota-o toată populația posesoare de televizor, fără deosebire de naționalitate, vîrstă, sex sau ocupație dacă ar candida pe vreo listă politică". Motivele acestei unanimități ar fi trei, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
critic, cronica se încheia cu un verdict nefavorabil: Deficitar în informații (prea lacunar), deficitar în aprecieri (reflectate în dimensiunile foarte discutabile ale articolelor), dicționarul coordonat de Horea Poenar nu excelează nici în calitatea redactării textelor. Voit eseistice, textele sunt adesea logoreice, confuze, împănate cu prețiozități." Totuși, dintr-o generozitate față de tinerețea coordonatorului și a colaboratorilor săi, Ion Simuț se grăbea să adauge, înainte de a pune punct cronicii: , Dar poate că ar fi mai potrivit să judecăm mai relaxat această situație: nu
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit cînd îi e teamă că își va pierde prietenul). Quentin (Gérard Depardieu) e un găinar care fură mașini, fost grăjdar, cu pumn de oțel și suflet de aur. Un nătîng logoreic care vrea cu tot dinadinsul să-și facă prieteni. Greu de imaginat două ființe atît de incompatibile pe care întîmplarea le-a adunat în aceeași celulă. Muțenia încăpățânată a lui Ruby, care șade cu ochii boldiți într-un punct fix
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
Pavel Șușară Pe măsură ce instituțiile pieței noastre de artă se consolidează și piața însăși începe să-și secrete anticorpii specifici împotriva multiplelor patologii ale tranziției, și mijloacele infracțiunii se diversifică și se rafinează. Dacă modelul Stanciu & Co., logoreic și intempestiv, care miza pe imbecilitatea suavă a victimei și pe incapacitatea ei de a rezista în fața figurilor mitologice livrate en gros, la domiciliu, a început să se erodeze, poate și sub presiunea grelelor dosare care s-au tot adunat
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
civilă, autorul ajunge la implicații existențiale și la reflexul acestora în plan literar: " Repaosul este conotat ca un moment de relaxantă desfătare, dar și ca stare de gol existențial." Duminica este, așadar, timpul nevrozelor simboliste, ca și al agitației sterile, logoreice, a personajelor caragialiene, în încercarea lor de a compensa vidul lăuntric, mai evident ca niciodată în astfel de răstimpuri de relaxare. Perspectiva lui Vasile Fanache este una esențialistă, unificatoare: "Ivindu-se în ritm cu devenirea lumii care-i este contemporană
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
pierzi credibilitatea, fiind suspectat de arbitrar și neseriozitate. Deficitar în informații (prea lacunar), deficitar în aprecieri (reflectate în dimensiunile foarte discutabile ale articolelor), dicționarul coordonat de Horea Poenar nu excelează nici în calitatea redactării textelor. Voit eseistice, textele sunt adesea logoreice, confuze, împănate cu prețiozități. Remarc totuși spiritul critic, foarte incisiv, al Ilincăi Domșa (autoare a 16 articole severe), adecvarea lui Alex. Goldiș (concis și la obiect în 12 articole), inteligența interpretărilor Ancăi Hațiegan (autoare a numai două articole, despre Eugen
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
studii în Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
ultimul episod al serialului "Iliescu și frații săi", a fost alegerea lui Mircea Geoană în funcția supremă din PSD. L-am văzut apoi pe Ion Iliescu fără zâmbet și metamorfozat în mare cătrănit, în mare sfătuitor și în consistentă înverșunare logoreică împotriva tuturor, chiar dacă se tot strofoca să-și ascundă dezamăgirea și disperarea. Era și durere și revoltă a celui care s-a trezit dintr-odată singur împotriva tuturor, dând lecții politico-tactice urmașilor-urmașilor săi pesediști... Și iar m-a înfuriat televizorul
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
eronată a versului eminescian. De ce o asemenea pernicioasă abundență de livresc în scrisul lui Iulian Băicuș? Care e motivația unei încheieri făcute parcă pe fugă și cernute cu o îngăduință fără granițe? Un fel de echivalent grafic al unei porniri logoreice, un morb straniu al notației în timp real, transcrise direct de pe reportofon, fără revizuiri sau adăugiri. La asta se reduce formula critică din Esența înfricoșătoare... Ceea ce nu seamănă - îmi pare rău s-o spun - a critificțiune, ci a ficțiocritică. Îmi
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie cu care comparăm semințiile cuprinse de sfântul sentiment turistic al exis tenței: amețitoarea pasionalitate hispanică, glacialitatea la patru ace a nordicilor, expansionismul logoreic al sla vi lor, infantil-iluzoria omnipotență americană, alintul nar cisiac al francezilor, flegmatismul imperial, subtil-co lonizator (și țăcănit cât cuprinde) al englezilor, sentimentalismul orto dox, pitorescul rebel protestant, severitatea coregrafică, de minaret muzical, a islamicilor, misterul colorat, dar de-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am extenuat, cred, pe viață de logoreica-mi persoană), Andrei Manolescu și galeșa-i soție, Adina Popescu (ai cărei admirabili părinți m-au covârșit), Ana Maria Sandu, Luiza Popovici, Matei Martin, Adina Dragomir, Patricia Mihail... Mirare. Cum de-au ajuns ditamai Primăria și Consiliul Județean Alba (care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu vine de la sine, că nu există numai drumuri netede și-nconjurate de peisaje pitorești, că sunt multe lucruri pe care ei înșiși trebuie să le descopere, să le facă, să le știe. Iertați-mă, am fost poate, cam ditirambic, cam logoreic, dar n-am făcut decât să vă spun ce cred, ce gândesc” „Mă bucur să aud că gândiți astfel. Și, cred că, alături de un diriginte ca dumneavoastră, tinerii aceștia vor învăța exact ce trebuie din experiența de viață la care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că a tăinui adevărul nu e același lucru cu a minți fățiș. * A tăinui hoția e la fel de grav cu practicarea ei. * Unii sunt săraci și murdari. * Insulta nu înjosește pe cel insultat. * Prin întuneric nu umblă curajoșii, dar mișună lașii. * Logoreicii își pun în valoare superficialitatea. * Cine ia vorba din gura altuia, crede că poate mesteca orice. * Cine gândește după ce a vorbit, nu dă dovadă de înțelepciune. * Numai cine merge pe jos știe cât costă pantofii. * Amintirile sunt reconfortante atunci când nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
agreabilă și simplă, dar întotdeauna rămânea destul de tăcută și, fără să știu de ce, îmi dădea impresia că ascunde o taină. Însă m-am gândit că poate nu era decât felul ei rezervat de-a fi, scos în evidență de franchețea logoreică a soțului ei. Dirk nu ascundea niciodată nimic. Discuta cu o lipsă totală de sfială chestiunile cele mai intime. Uneori chiar o făcea pe nevastă-sa să se simtă prost și singura dată când am văzut-o pierzându-și cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la hotel. M-am rezemat confortabil pe bancheta din spate și am Închis ochii. Ce-o fi vrut să spună logoreica Elvira cu văzutul nostru În zilele următoare? Nu că nu m-ar fi Încântat perspectiva - dimpotrivă. Mai ales că mă lăsase În suspans cu acel misterios domn Corbu. Ce mai știa oare despre el? Dar mai știa și altceva? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Aproape cu frică, trebuie să recunosc: nu, nu se poate, e absurd, e neverosimil, am vedenii, exclamam În gând. (Exclamam e un mod de a vorbi: strigam, țipam...). Nici un fel de vedenie: numita Eveline Fontaine, psiholog, nu era altcineva decât logoreica doamnă Înșelată În așteptările matrimoniale, cu care mă Întreținusem cordial În avionul de Paris. 13 - Vedeți, domnule Adam, că am avut dreptate pe Orly? m-a Întâmpinat, zglobie și pempantă, doamna psiholog În cabinetul ei, in care năvălisem amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Viața este o biată paranteză a neantului. Unii moșesc răul, alții avortează binele. Un popor este o sinteză de virtuți și servituți. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. Alegeți - vă idoli tăcuți ! Cei logoreici plictisesc. Marile orașe și - au golit cerul de mistere. Să trăim atât de intens, încât să - i plesnească urâtului din noi colesterolul. Pentru igiena curajului, fundamental este riscul. Neutralitatea intelectualului este aproape criminală El trebuie să fie ori alături, ori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
privighetoare de cântă atât de frumos? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune să aștepți încă întoarcerea Titanicului din prima lui cursă. Marile orașe și-au golit cerul de mistere. Alegeți-vă idoli tăcuți! Cei logoreici plictisesc. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, romii ar înnegri toate topurile muzicale. În fiecare moleculă de vin bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Mitingul acest miriapod în călduri. Măcar privirea să nu ne fie indiferentă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mine asta contează. Mmm. Penelope dădu grav din cap, În semn de aprobare și În același timp Îmi dădu un cot, așa că mi-am ros obrajii pe dinăuntru, ca să nu râd. Față de acum două minute, Danny devenise de-a dreptul logoreic. — Deci, Danny, de unde ți-a venit ideea cu Sanctuary? Întrebă Penelope, fixându-l cu niște ochi mari și fascinați. El luă o gură de Stella Artois și o privi intens, de parcă ar fi Încercat să Înțeleagă ce limbaj folosise, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]