76 matches
-
alte construcții pentru servitori și dependințe. În acest stil arhitectural, clasicism, se îmbină grandoarea cu eleganța într-o manieră specific franceză. Apariția de pilaștri delicați ce flanchează golurile, abundența decorativă țin încă de faza timpurie a clasicismului cu inspirație bramantiană lombardă. Între cupolă și edificiu există o perfectă unitate, datorită impecabilei proporționări a elementelor și urmăririi direcției ascensionale în fațadă, ilustrându-se astfel cu deplină forță curentul Clasicismului de curte, cât și partea de baroc parțial asimilată. Clasicismul de curte adoptă
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
înconjurătoare. Puterea crescândă a orașelor a fost demonstrată prima dată în timpul domniei împăratului Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufen (1152-1190), a cărui încercare de restaurare a autorității imperiale în Peninsula Italică a condus la o serie de confruntări cu Liga Lombardă, o coaliție a orașelor nord-italiene, care au obținut în cele din urmă a obținut o victorie decisivă în bătălia de la Legnano din 1176 asupra imperialilor, silindu-l pe Frederic să recunoască autonomia orașelor italiene. Fiul lui "Barbarossa", Henric al VI
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
(în limba italiană, "Lega Lombarda") a fost o alianță constituită în jurul anului 1167, care la apogeul său a cuprins cele mai multe orașe din Italia de nord (deși calitatea de membru s-a modificat în timp). Printre altele, la Liga Lombardo au aderat orașele Crema, Cremona, Mantova
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
pace ale Ligii Lombarde și insistența asupra capitulării necondiționate a orașelor italiene. Milano și alte cinci orașe au persistat în a se opune împăratului, care a trebuit să ridice asediul asupra Bresciei. Primind și de această dată sprijinul papalității, Liga Lombardă a reușit să contracareze eforturile lui Frederic al II-lea. În 1249, în timp ce asediau Parma, trupele lui Frederic au fost atacate, iar tabăra imperială capturată. Cu aceată ocazie, Frederic al II-lea a pierdut tezaurul imperial și totodată orice speranță
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
Frederic au fost atacate, iar tabăra imperială capturată. Cu aceată ocazie, Frederic al II-lea a pierdut tezaurul imperial și totodată orice speranță de a-și întreține trupele care să lupte împotriva comunelor răsculate din Italia și a papei. Liga Lombardă s-a autodizolvat în anul 1250, odată ce împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen a încetat din viață. Vortraege und Forchungegen, 12 (1965-1967), p. 143-160.
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
epocii napoleoniene, Brescia a fost anexată de către statul austriac marionetă așa numit Regatul Lombardia-Veneția. Brescia s-a revoltat în 1848. Ea s-a distins încă o dată în revoltă din martie 1849 supranumita Cele zece zile ale Bresciei, fiind singurul oraș lombardez care s-a raliat în ultimul an lui Charles Albert, motiv pentru care poetul Giosuè Carducci l-a numit "Leonessa d'Italia" ("Leoaica Italiei"). Din păcate însă după lupte îndârjite de stradă orașul a cedat în fața austriecilor conduși de Haynau
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
organizat ca niște comunități separate. În 1152, Sfântul Imperiu Romano-German (care de fapt nu era nici roman, nici sfânt, nici imperiu) redobândește control asupra nordului Italiei. În scop defensiv, cele mai multe din comunitățile nordice au format o coaliție, cunoscută ca "Liga Lombardă", alianță prin care își mențin autonomia. Totuși influența germanică va continua timp de 30 de ani, perioadă marcată de războaie neîntrerupte între împărații germani și papalitate. Renașterea (care a debutat în Italia, mai ales în Florența) este marcată de o
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
apărut o instituție caracteristică ei, . Dat fiind vidul de putere produs de fragmentarea teritorială extremă și de lupta dintre Imperiu și Sfântul Scaun, comunitățile locale au căutat să-și afirme autonomia pentru a restaura legea și ordinea. În 1176, Liga Lombardă, o asociație de orașe-stat, l-a învins pe împăratul german Frederic Barbarossa în bătălia de la Legnano, asigurând practic independența a mare parte dintre orașele din Italia nordică și centrală. În zonele sudice și de coastă, orașele-stat-porturi s-au constituit în
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
fondată ca Società Anonima Italiana Darracq, în 1906, de către firma de automobile a francezului Alexandre Darracq, cu unii investitori italieni. La sfârșitul anului 1909, mașinile italiene au fost de vânzare și o nouă companie a fost înființată numit ALFA (Anonima Lombarda Fabbrica Automobili, Compania Publică, inițial încă în parteneriat cu Darracq. Primul non-Darracq produs de compania a fost 24 HP 1910, proiectată de Giuseppe Merosi. A.L.F.A. s-a aventurat în cursele cu motor, Franchini Ronzoni concurând în 1911 Targa Florio
Alfa Romeo () [Corola-website/Science/304926_a_306255]
-
Oto Mills" din Boretto (Reggio Emilia). O companie achiziționată în parteneriat cu alți asociați în 1979, aceasta va juca un rol cheie în modernizarea tehnologică a tuturor unităților de producție ale Grupului Marcegaglia. În 1983, Grupul preia trei noi societăți: Lombarda Tubi din Lomagna (Lecco), Saom din Boltiere (Bergamo) și Trisider din Tezze (Vicenza). Cifra de afaceri “made in Marcegaglia” se ridică în 1983 la 175 milioane de euro, Grupul având acum peste 860 de angajați. La conducerea grupului de firme
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
(născut la 9 martie 1973 la Milano) este un om politic și ziarist italian, membru al Parlamentului European din anul 2004. Activ în Liga lombarda sau Lega Nord din anul 1990, Salvini a fost membru în Consiliul primăriei Milano. Din decembrie 2013 este secretarul federal al Ligii Nord, iar din iunie 2015 vicepreședintele fracțiunii europene „Europa Națiunilor și Libertății”. În anii 2008-2009 a fost membru
Matteo Salvini () [Corola-website/Science/309139_a_310468]
-
unei vile române din secolul al II-lea d.c. Pe la sfârșitul secolului al VI-lea abația este distrusă de către Lombarzi. După legendă vine reconstruită în anul 705 de către Sfanțul părinte Tommaso da Moriana, venit din Ierusalim. Farfa sub protecția lombarda ajunge o mare putere economică și politică. Tommaso moare în anul 720. După Tommaso la abație slujește Abate Alano , de origine franceză ,apoi sabino Provato (779). În timpul lui Provato se construiește un aqueduct de aproape 3 km. ce poartă apă
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
cea mai mare parte din timp în palatul din Palermo. Cu toate acestea, domnia sa este marcată de o politică externă ambițioasă și o diplomație viguroasă. Principal reazem al papalității și aflat în înțelegeri secrete cu orașele italiene grupate în Liga Lombardă, el a reușit să îl înfrângă pe inamicul comun, împăratul Frederic I Barbarossa. În "Divina Comedie", Dante îl plasează pe Guillaume al II-lea în Paradis. De asemenea, el este amintit și în "Decameron"-ul lui Boccaccio (tale V.7
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
în urma acesteia milițiile Ligii Lombarde au înfrînt armata Sfântului Imperiu Roman, condusă de împăratul Frederic Barbarossa. În septembrie 1174 împăratul Frederic Barbarossa și-a început a cincea campanie militară în Italia. A traversat Alpii și a încercat să distrugă Liga Lombardă, dorind să extindă autoritatea Imperiul asupra întregii Italii. Anterior înaintării spre Asti, a asaltat și jefuit orașul Susa. Mai târziu în octombrie, Frederic s-a apropiat de Alessandria, începând asediul acesteia. Acest oraș înființat de refugiații din Milano, după prima
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
că Frederic a fost ucis, armata și familia sa, au început să-l deplângă în Pavia. Aceasta însă a fost prematură, căci peste câteva zile, el a revenit la Pavia, rănit dar în viață. Nefiind în stare să învingă Liga Lombardă, Frederic a început negocierile de pace. Pacea a fost atinsă, atunci când Frederic și papa Alexandru al III-lea, au ajuns la consens pe 24 iulie 1178, pe lânga aceasta, Frederic l-a recunoscut pe Papa drept lider al Bisericii universale
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
III-lea, au ajuns la consens pe 24 iulie 1178, pe lânga aceasta, Frederic l-a recunoscut pe Papa drept lider al Bisericii universale. Între Frederic și Regatul Siciliei a fost semnat un armistițiu de 15 ani, iar cu Liga Lombardă de 6 ani.
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
declinului rasei (superioare) străbate o mare parte din literatura acelei epoci și va fi prezentă cu nerușinare până În ajunul celui de-al doilea război mondial. A renăscut apoi o dată cu mișcările politice „populiste”, cum sunt Frontul Național În Franța și Liga Lombardă În nordul Italiei. Două fațete opuse Temut sau chiar urât, cosmopolitismul este reprezentat În mintea detractorilor săi ca o viermuială, după modelul șobolanilor dintr-un celebru film nazist de propagandă antisemită, tipică pentru porturi și caravanseraiuri, pentru cartierele musulmane și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
devenit un activist internațional pentru pace, deși a continuat să fie un naționalist italian convins. Între 1867 și 1896 a fost director și editor principal al ziarului democratic "Il Secolo", care apărea la Milano. În 1887 el a fondat "Unione Lombarda per la Pace e l'Arbitrato" („Uniunea Lombardă pentru Pace și Arbitraj”), care milita pentru dezarmare și avea în vedere crearea Ligii Națiunilor. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, el s-a dedicat colectării de material documentar pentru
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
continuat să fie un naționalist italian convins. Între 1867 și 1896 a fost director și editor principal al ziarului democratic "Il Secolo", care apărea la Milano. În 1887 el a fondat "Unione Lombarda per la Pace e l'Arbitrato" („Uniunea Lombardă pentru Pace și Arbitraj”), care milita pentru dezarmare și avea în vedere crearea Ligii Națiunilor. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, el s-a dedicat colectării de material documentar pentru principala sa operă istorică și literară, "Le guerre
Ernesto Teodoro Moneta () [Corola-website/Science/337177_a_338506]
-
de Miñano y Bedoya. Copiii lui Rafael Baroja, Ignacio Ramón y Pío, au continuat afacerile tipografice, iar unul dintre fiii bunicului Pío, Ricardo, unchiul scriitorului, va ajunge editorul ziarului „"El Urumea"”. Între strămoșii mamei scriitorului se afla o ramură italiană lombardă, Nessi, căreia scriitorul îi datorează al doilea său nume de familie. Pío a fost cel mai mic dintre trei frați : Darío, care a murit de tânăr, în 1894; Ricardo, care a fost de asemenea scriitor, precum și un pictor important, cunoscut
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
Oto Mills" din Boretto (Reggio Emilia). O companie achiziționată în parteneriat cu alți asociați în 1979, aceasta va juca un rol cheie în modernizarea tehnologică a tuturor unităților de producție ale Grupului Marcegaglia. În 1983, Grupul preia trei noi societăți: Lombarda Tubi din Lomagna (Lecco), Saom din Boltiere (Bergamo) și Trisider din Tezze (Vicenza). Cifra de afaceri “made in Marcegaglia” se ridică în 1983 la 175 milioane de euro, Grupul având acum peste 860 de angajați. La conducerea grupului de firme
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
aceea, oftând greu, și-au esprimat părerea sa de rău asupra sorții acelui suveran rău sfătuit. [23 mai 1876] ITALIA ["ORAȘUL MILAN SERBEAZĂ... "] Orașul Milan serbează al șaptelea centenar al victoriei de la Legnano (din 29 mai 1176), repurtate prin liga lombardă. Această ligă au uitat în fața străinilor urele și rivalitățile, a unit într-un singur mănunchi puterile italienești. Victoria de la Legnano au însemnat respingerea peste Alpi a germanilor, bătuți de o oaste improvizată din nobili, țărani și lucrători coalizați. [23 mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau în jos pînă la liniile extreme. În secolul al VI-lea, va pune în umbră celelalte scrieri, ajungînd uneori foarte asemănătoare cu unciala (atunci se va numi semiuncială). După căderea Imperiului Roman s-au dezvoltat scrierile naționale: scrierea vizigotă, lombardă, merovingiană, irlandeză, anglo-saxonă, dar, cu toată expansiunea acestora, minuscula carolingiană se prezenta ca un factor de unificare. Această scriere a luat naștere din alăturarea semiuncialei și a semicursivei, de la una împrumutînd claritatea și regularitatea, de la cealaltă agilitatea și suplețea. Născută
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
îngropată, de ce să te legi de morti?239 În 1934 Angiolo Silvio Novaro i-a obținut lui Quasimodo transferul la Departamentul Lucrărilor Publice din Milano, dar noul său șef, care nu-i suferea pe poeți, l-a îndepărtat din capitală lombarda, transferându-l în Valtellina. De aici se întoarcea în fiecare seară la Milano unde trăiau printre pictori, scriitori, jurnaliști la cafeneaua Savini din Galeria Victor Emanuel: Giacomo Manzù, Arturo Martini, Domenico Cantatore, Aligi Sassu, genovezul Francesco Messina, Gabriele Mucchi (care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ch'offriste îl petto alle nemiche lance / Per amor di costei ch'al Sol vi diede; (All'Italia). 509 Nel mio cuore finì la loro storia / quando caddero gli alberi e le mura / tra furie e lamenti fraterni nella città lombarda. / Mă io scrivo ancoră parole d'amore, / e anche questa è una lettera d'amore / alla mia terra. Scrivo ai fratelli Cervi / non alle sette stelle dell'Orsa: ai sette emiliani / dei câmpi. Avevano nel cuore pochi libri, / morirono tirando
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]