721 matches
-
iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și servilismul de la Curte. Impulsionat de succes, Croce continuă povestirea cu isprăvile lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
stăpânește acum. Ei, când cineva își dă osteneala a răsfoi istoria acestui pământ, acela e de mai nainte sigur cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d. C. A. Rosetti, de Giani și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în urma căruia Italia, între 535-555, intră sub opresiva și nemiloasa stăpânire bizantină. În 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgâni pe deplin, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană, urmează, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie care duce la depopularea satelor și a orașelor și la distrugerea culturii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai ales ca o răspândire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpânirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, unica putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în esență, Grigorie nu i-a privit cu ochi buni pe barbari, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atâta grijă a arătat față de episcopatele din Galia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandro, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula păstorului (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine însuși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
târziu (adunându-le în două cărți) la cererea călugărilor din mănăstirea Sfântului Andrei (care fusese întemeiată chiar de el). În ele se simte (așa cum se vede din prefața la a doua carte) neliniștea provocată de expediția din 593 a regelui longobard Agululf contra Romei, lăsată fără nici un sprijin de Bizanț, sub a cărui stăpânire - și protecție - se găsea totuși. Există și un Comentariu la prima carte a Regilor (In librum primum Regum expositiones, adică despre I Samuel 1-16), care nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Italia. În orice caz, la Ravenna a dobândit probabil o educație retorică serioasă; dintre modelele sale, el îi amintește mai ales pe poeții creștini: Iuvencus, Prudențiu, Sedulius. Totuși, în acei ani, Italia era devastată de războaie și de invazia longobarzilor, în timp ce regatul francilor era printre cele mai puternice și mai înfloritoare din acea vreme, chiar dacă se înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Astfel, Venantius s-a stabilit întâi la Metz și apoi la Paris, dedicându-se activității poetice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
concepută (și publicată) în 1893 împreună cu Grigore Ventura, plasează o intrigă amoroasă în epoca războaielor dintre daci și romani. În întortocheata tragedie Rozamunda, unde se pare că L. ar fi prelucrat pe Vittorio Alfieri, întâmplările se petrec în timpul gepizilor și longobarzilor. O emfatică „legendă națională”, Jianu (tipărită în 1900), și o euforică „dramă războinică”, Peneș Curcanul (1903), un prolog la Povestea neamului..., proiectatul poem istoric în versuri al lui Al. Davila, dar și Zavistie, care aduce cu Năpasta lui I.L. Caragiale
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
în urma căruia Italia intră sub opresiva și nemiloasa stăpînire bizantină, între 535-555. în 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă, care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgîni, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană vine, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie, care duce la depopularea satelor și a orașelor și la distrugerea culturii. Literatura din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ales ca pe o răspîndire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor, care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dispariția Romaniei” (Gillet). Față de barbari însă, Grigorie a avut o atitudine ostilă, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma, din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atîta grijă a arătat față de episcopatele din Gallia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandru, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula pastorală (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
corectat opt ani mai tîrziu (adunîndu-le în două cărți) la cererea călugărilor din Mănăstirea Sfîntul Andrei (întemeiată chiar de el). în ele se simte (așa cum rezultă din prefața la a doua carte) neliniștea provocată de expediția din 593 a regelui longobard Agilulf contra Romei, lăsată fără nici un sprijin de Bizanțul sub a cărui stăpînire - și protecție - se afla. Există și un Comentariu la prima carte a Regilor (In librum primum Regum expositiones), adică la 1 Sam. 1-16, care nu este scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai întors niciodată în Italia. La Ravenna a dobîndit, probabil, o educație retorică serioasă; dintre modelele sale, el îi amintește mai ales pe poeții creștini: Iuvencus, Prudentius, Sedulius. Totuși, în acei ani, Italia era devastată de războaie și de invazia longobarzilor, în timp ce regatul francilor era printre cele mai puternice și mai înfloritoare, chiar dacă se înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Venantius s-a stabilit întîi la Metz și apoi la Paris, dedicîndu-se activității poetice, foarte prețuită la curtea regelui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încoronat ca împărat în bazilica San Pietro din Roma: papa Adrian I își arată recunoștința față de rex francorum et longobardorum, căci în 774 Carol, la chemarea disperată a papei, trecuse Alpii, îl învinsese și-l făcuse prizonier pe năprasnicul rege longobard Desideriu. Acesta încerca să cucerească ducatele Spaleto și Benevenuto și, mai apoi, să-și întindă suveranitatea asupra întregii Italii. Carol cel Mare a întrevăzut aici o ocazie mirifică pentru sine. Distrugând „himera italică” a longobardului, crea o oportunitate mult mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
făcuse prizonier pe năprasnicul rege longobard Desideriu. Acesta încerca să cucerească ducatele Spaleto și Benevenuto și, mai apoi, să-și întindă suveranitatea asupra întregii Italii. Carol cel Mare a întrevăzut aici o ocazie mirifică pentru sine. Distrugând „himera italică” a longobardului, crea o oportunitate mult mai mare. În 800, Carol cel Mare devenea nu un împărat oarecare, ci întemeietorul unui nou imperiu roman, Sacrum Imperium Romanorum - Sfântul Imperiu Roman de Apus era o unificare a Europei Occidentale, o unificare militară susținută
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în operă calitățile, dar și îndemnurile de militar și de cuceritor. Debutul și l-a făcut cu un atac asupra saxonilor, atac ce se va transforma într-un șir de războaie. După numai un an de zile, a cucerit regatul longobard și l-a înglobat regatului franc. Sub aceeași autoritate au trecut, pe rând, Veneția, Istria, Dalmația și Corsica. Aici se cuvine să facem o precizare: francii, care au împrumutat ulterior numele lor tuturor celor care aveau să se numească francezi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
MARCO SALVADOR LONGOBARDUL Traducere din limba italiană și note de GEO VASILE Pentru Aurora Epilog în chip de prolog Călugărul cu numele de Teja mă fixa bănuitor. Am crezut că din pricina veșmintelor mele, prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cândva se credea că stârvurile ar contamina Casa, loc al învierii, și erau puse în ea doar după sanctificare. Acum nu se mai respecta datina, ba chiar erau aduși morți cu păcate. Criptele din cimitire erau o noutate pe placul longobarzilor, ei fiind atrași de tot ceea ce este întunecat, misterios și subteran. Le aduceau aminte de casele morții pe care le ridicau încă înainte de a veni în Italia și-n care răposații, împietriți de ger, așteptau topirea gheții și frăgezirea pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu un deget. Teologii catolici m-au pus sub acuzare. Drept care am părăsit Biserica Romei, care fusese și a părinților mei, în favoarea învățăturii lui Arie. Sau, pur și simplu, am profitat de ocazie ca să mă asemăn mai mult stăpânilor mei longobarzi. Amintirile pot să mă înșele. Oricum, în cele din urmă, am avut îndrăzneala să vreau să descopăr latura Sa obscură, pentru a căpăta putere asupra persoanelor și asupra lucrurilor. Nu-mi mai era de-ajuns să fiu considerat un învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au lăsat boii să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs și să formeze un convoi. Când au ajuns în dreptul unui transport de grâu cu destinația Oderzo, un oraș bizantin pe pământ longobard, au dat bice animalelor în sfârșit și am mărit pasul. Către asfințitul soarelui am ajuns într-un sat la aproape o milă de vadul peste apa numită Tagliamento. Povestisem că sunt fiu de negustor și că tatăl meu venise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu două sute cincizeci de ani înainte de întâlnirea noastră. Geretrude, mama lui, era fiica lui Faroald, din neamul lui Ariberto, strămoșii ei trăgându-se tot din Ustbota. Ambele familii se numărau printre cele pe care Gisulf, nepotul regelui Alboin, conducător al longobarzilor veniți din Panonia în Italia, le dorise alături de el la Cividale. Lui Rotari îi muriseră ambii părinți, pe când el avea unsprezece ani. Din pricina unei febre cu dizenterie sau, așa cum se bănuia, a unei otrăvi romane plătite de un frate vitreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
între războinicii veniți cu Alboin în Italia la anul 568, printre puținii rămași în viață. Neamul Ariberti era printre cele mai importante din regat și trăia în păduri, ca pe vremuri. La sosirea mea, ariman-ii, liberii winnilea (adevăratul nume al longobarzilor), erau în număr de treizeci și unu, dintre care opt adaling-i sau „războinici de frunte“. Toți erau înrudiți între ei. Ceilalți oameni liberi, nelongobarzi, ziși și waregang-i, erau patruzeci și opt la număr; saxoni erau doar șase sau șapte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
față, și nu puteam să-i văd pe moment chipul. Mâinile și le ținea una peste alta, sprijinite pe mânerul unui toiag mare, vârât între picioarele încrucișate. Părul alb îi atârna dinainte, unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-o parte și de alta a feței în două lațe retezate la nivelul bărbiei. Nu purta bogata tunică longobardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Din seara în care luasem masa cu negustorii, nu mai pusesem în gură o picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că aici este destul spațiu ca să-ți demonstrez că nu sunt așa cum crezi. Toți s-au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu pași domoli și mi-a poruncit: - Ridică-te! Era un munte de om. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]