KorAP: Find »[drukola/base=longobard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...9 >

212 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

smulse, dar nici curtea și nici casele familiei nu păreau să fi suferit pagube însemnate. Și nici măcar plantele, cu excepția stejarului sacru. Un fulger rupsese una dintre crengile cele mai groase. Ne-am apropiat și l-am întâlnit acolo, împreună cu alți longobarzi, pe Rachti, tras la față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Fratele meu, nu vrei pâine? Fratele meu, nu vrei vin? Și, deși mă îmbrâncea, încercam să-l mângâi și să-l sărut. A devenit furios, s-a ridicat în picioare și a început să-i facă în toate felurile pe longobarzi. La început s-au abținut cu greu să nu răspundă, apoi însă Ariald a făcut un lucru la care nu m-aș fi așteptat nicicând din partea lui: i-a prins capul între mâini și l-a sărutat pe frunte râzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
puține la număr, niște biete așezări de case locuite de țărani care-și plecau capul la vederea noastră. Noi înaintam câte doi, în față Ariald și Gundo, după care eu și Rotari, și la urmă soldații, doi fii nelegitimi de longobarzi și femei romane libere. Pe ultimele opt mile a trebuit să încetinim pasul cailor din pricina lemnului putred al podurilor și a gropilor săpate de pâraie ce străbăteau drumul. Nu-mi aminteam să fi trecut vreodată prin acele locuri și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
neschimbată, în regat momentul era unul al confuziei. Ideal pentru orice conspirație. Regina Teodolinda stătea tot mai puțin la Pavia. Prefera să stea la Monza, înconjurată de episcopi și de preoți care o băteau la cap să-i silească pe longobarzi să se întoarcă la catolicism. Adaloald, fiul din partea celui de al doilea soț, Agilulf, în loc să guverneze, făcea pe purtătorul de cuvânt al mamei sale. La cei douăzeci și trei de ani nu reușise să lase gravidă o femeie, și căsătoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
seara asta stăm de vorbă cu Faroald. Era cam al optulea ceas, și abia terminaserăm de vorbit, când am auzit tropăit de cai și, puțin după aceea, bătăi în poartă. Și-a făcut apariția Gundo, însoțit cam de vreo șase longobarzi. - Ce se-ntâmplă? am întrebat alarmat. - A sosit un sol de la Cividale cu vești importante. Faroald ne-a convocat pe toți în sală. Am simțit un gol în stomac, de obicei prevestind evenimente nefaste. Nu era un sol, ci chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lucrurile, Marciano însuși și-a dat binecuvântarea, mi-a mărturisit Amichi. - Să le radă bărbile? Eram dezorientat. - Este vorba despre politică, Stiliano. Amichi a coborât vocea: - Solul rade bărbile ducilor ca și cum ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la curent cu misionarii donatiști? - Desigur, și au discutat despre asta cu episcopul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Saxo m-a luat deoparte. Se uita la mine ca și cum nu m-ar fi văzut în viața lui, ochii trădându-i simpatia: - Stiliano, dacă ai fi fost puțin mai înalt și nu atât de oacheș, ai fi putut trece drept longobard. Ducele Kakko îți trimite salutul său personal și m-a însărcinat să-ți spun că va fi bucuros să te revadă și că e mândru de purtările tale. Am făcut pe modestul. - N-am făcut decât ce mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
din rasa lui. Nu m-am supărat, dar îmi făceam griji pentru siguranța lui Rotari. Ceva mă legase de tânărul acela năvalnic și încă necopt, care era și investiția mea în viitor. M-am mărginit să întreb: - Stăpâne, pe câți longobarzi poate conta ducatul. Eu știam ce era scris în recensământ: peste două mii, dar nu toți potriviți de război, fiind ei prea tineri sau prea bătrâni. Mi-a răspuns cu mândrie: - În ducat nu știu, dar pe domeniul supus puterii mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
câți ar fi cu adevărat disponibili fără să lase neapărate orașe, castele și moșii, și m-a apucat tristețea dându-mi seama cât de puțini erau. L-am întrebat dacă, în caz de primejdie, nelongobarzii liberi puteau să lupte alături de longobarzi. Mi-a răspuns că, așa cum luau parte la patrule, puteau și să formeze grupuri de mercenari de sprijin, fără să facă însă parte în niciun caz din armata longobardă. Asta ar fi egal cu a-i împuternici să ia cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de pulbere. Vacarmul a fost întrerupt de îndepărtatul sunet al unui corn și de tropote de cai ce se apropiau cu iuțeală. Cei dintâi care s-au arătat au fost ducii, urmați de purtătorul de steag, de șase luptători, zece longobarzi și, la sfârșit, de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi frați erau îmbrăcați în haine lungi bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nasurile puternic reliefate, asemenea tatălui lor, fețele mai late decât trebuia și ochii oleacă prea apropiați. Trupurile, în schimb, erau ca ale atleților de la circ. Puțin mai în spate, Hermelinda îl ținea de braț pe Rotari. În spatele lor erau luptători, longobarzi și, ultimul la rând, veneam eu, bucuros de vecinătatea tinerelor femei înmiresmate cu verbină, tei și trandafiri. După cum mă așteptam, Kakko a renunțat la orice ceremonial obișnuit în asemenea ocazii. S-a repezit asupra unchilor, îmbrățișându-i și stârnind bombănitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
țintă la mine cu mâinile la spate și mi-a dat ocol, măsurându-mă din cap până-n picioare. Eu stăteam neclintit și fără să scot o vorbă. - Cine e tipul ăsta? a întrebat, postându-mi-se dinainte. Este cumva un longobard care și-a dat cu funingine sau un intrus care vrea să se dea drept unul de-al nostru? Dar, dacă mă uit mai bine la el, mi se pare că e un anume logofăt pe numele său Stiliano. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
suita de nobili. S-au oprit în vârful scării așteptând, el a luat loc pe un jilț-litieră, și ceilalți au rămas în picioare în spatele lui. Prin ieșirea principală și-au făcut apariția Taso și Kakko, urmați de luptători și de longobarzi. Între ei nu l-am zărit pe Rotari și nici urmă de soldați. Un majordom, având în mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
dar neîncetata rememorare a fiecărui detaliu a stârnit în mine atâta ură față de romani, încât am jurat să-l eliberez sau să-l răzbun pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
echipă de notari și scribi, prezența mea ar fi fost inutilă. Nu cumva voiau să mă judece chiar pe mine? Faroald m-a lăsat cu gura căscată: - Tu o să vii ca reprezentant al comandantului și o să poți vorbi ca un longobard. Asta s-a decis. Un gest brusc de concediere m-a lăsat fără replică. Când însă acest lucru s-a aflat la celelalte curți de pe domeniu, mulți au strâmbat din nas. Despre judecată aș putea relata multe, dar mă voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
e, tu, longobardul cel negru. Dar nu ești atât de negru cum mi s-a spus, ai putea fi unul din Benevento, cu o mamă târfă printre strămoși. Am roșit, dar n-am fost jignit de ofensa gratuită, căci niciun longobard n-a râs. S-a încruntat din nou. - Ai trimis înapoi la Oderzo testiculele romanului care te-a escortat. De ce nu le-ai adus la mine? A alungat din jurul feței câteva muște care-l supărau. - Ai spus să așteptăm, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fi ferit de mirosul gurii acestuia. După care s-a ridicat în picioare și, redobândindu-și brusc calmul, a poruncit: - Să intre consilierii! Probabil că așteptau într-o odaie alăturată, de vreme ce i-am văzut intrând imediat. Erau doisprezece cu toții, unii longobarzi și alții romani, oameni vârstnici îmbrăcați în togi de aceeași croială, albe, tivite pe margini cu roșu, de parcă ar fi fost senatori ai imperiului. - Uită-te bine la ei, duce de Spoleto, îi vezi? Adaloald s-a ridicat și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
decât bâzâitul muștelor libere să intre prin ferestrele deschise. Teodelapio a rupt acea tăcere apăsătoare: - Lasă-l să vorbească, Adaloald. Furia și ura clocoteau în mine. - Bărbatul acela este vinovat de masacrarea lui Taso, a lui Kakko și a celorlalți longobarzi. Era la Oderzo și a fost martor la măcel. Cred că a fost unul dintre uneltitori. El știe unde se află Rotari și toți ceilalți. Andras a intervenit pe tonul său glacial, uitându-se la mine compătimitor: - Eu nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
a poporului longobard, interzicând pentru totdeauna episcopilor catolici din regat, precum și prelaților lor să exercite, așa cum făceau de veacuri, oficiile unor funcționari imperiali. V Planul meu s-a conturat imediat ce m-am întors la curte. Faroald a hotărât ca un longobard să mă însoțească, spre ajutor și apărare. Sorții au decis să fie Gundo, singurul care, neavând copii, ar fi lăsat în urma lui doar o femeie văduvă. Și-n plus, era cel mai mic de stat dintre longobarzi, putând astfel să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
hotărât ca un longobard să mă însoțească, spre ajutor și apărare. Sorții au decis să fie Gundo, singurul care, neavând copii, ar fi lăsat în urma lui doar o femeie văduvă. Și-n plus, era cel mai mic de stat dintre longobarzi, putând astfel să treacă drept un slujbaș oarecare. Trebuia să ne strecurăm în ținuturile bizantine ca niște simpli pelerini, trecând pe cât posibil neobservați. Socotisem, pe baza timpului scurs între răpirea lui Rotari și apariția lui Andras la Pavia, cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Ne-am uitat înăuntru, ținându-ne respirația din pricina duhorii. Nu se putea vedea altceva decât târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți turtă. Doisprezece longobarzi, cu toții mai aproape de bătrânețe decât de maturitate, arătând și cam jegoși. Gundo s-a răstit la ei, furios, silindu-i să elibereze ringul. Între timp unul dintre ei a alergat să-l cheme pe comandantul garnizoanei, deoarece l-am întâlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mai cu seamă armele erau adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, avea mai multe straturi și era întărit cu lamele de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemenea caprelor și legați unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte mi-am dat seama, toți erau longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți. Chinul prin care trecea cugetul lui Rotari nu era mai prejos de mânia sa; a stat treaz în întunericul nopții, nădăjduind să prindă fie și cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
au venit în ajutorul orașului Cividale, aflat sub asediu, că sunt vinovați de toate câte au săvârșit avarii. Dar Grasulf trăiește. Și-a văzut de drum apoi, gârbov, blestemându-l pe Dumnezeu. La poarta principală a orașului făceau de pază longobarzi cu crucea patriarhală cusută pe piepții tunicii. Ne-au ieșit înainte amenințători, țintuindu-ne cu lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de noi, și apoi unul dintre ei l-a recunoscut pe Rodoald. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pe drumurile de acces și au fost omorâți până la unul. Grasulf cu oamenii săi au reușit să treacă deoarece drumul pe mare nu era păzit. La Aquileia au găsit, între cei care aveau grijă de securitatea patriarhului, doar treizeci de longobarzi în măsură să lupte; ceilalți erau bătrâni care își ieșiseră din mână. Atunci, crezând că pericolul putea să se extindă și la locuitorii din Grado, s-au dus cu trei oameni pe insulă ca să ceară sprijinul patriarhului catolic. Cipriano avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]