183 matches
-
importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la etaj să caut mâzgăleala din ajun. Se dovedi a fi la fel de puțin mnemotehnică precum o lopățică pentru prăjituri. Țipai în disperare. Am coborât iar. În bucătărie, am dat din nou peste mesajul lui Sigrid. Numărul ei de telefon corespundea cu data acelei zile: m-am agățat de acest pretext ca să-i telefonez. Răspunse imediat. -Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
așa erau regulile impuse de Mamaia, belciugul ambarcațiunii cu o sfoară groasă al cărui capăt liber Îl lega la un pripon de pe mal, Dorița, uzând de tot curajul unui căpitan foarte fricos, se urca În ciobac și folosindu-se de lopățele cu o mare neîndemânare, punea ambarcațiunea În mișcare pe o direcție total Întâmplătoare, având În permanență ochii ațintiți asupra copilului. Acesta, la fiacre val, striga: Au!, Au! Tremura la fiecare „tangaj” mai mare sau mai mic și la fiecare strop
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de copil, fiori nemaiîntâlniți În alte ocazii, o Îmbinare ciudată Între spaimă și atracție inexplicabilă. În acele momente, Va și-ar fi dorit să nu coboare niciodată din ciobac. Tot privindu-și nepotul, Dorița lovea aiurea apa cu cele două lopățele, neștiind În ce direcție se Îndreaptă și cu toate acestea, ajungea, deseori, prin nu se știe ce miracol, la „groapă”, iar atunci când miracolul nu se producea și Soarele cobora la nivelul rogozului verde, intervenea Didița de pe mal, trăgând de funie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
diferența specifică și mai apleacă o dată capul. Fragmentele romanului Mariei-Luiza Cristescu cuprind existențe mărunte, desfășurate obsesiv în perspectiva rezistenței, a supraviețuirii; o educatoare care se luptă zadarnic pentru zahăr, făină, carne și jocuri electronice, ca să înlocuiască mesele indigeste, găletușa și lopățica "șoimilor", femei care își trăiesc toată umilința între patru pereți, într-un pat de spital, oferind adevărate radiografii ale suferinței (în buna tradiție a prozei Hortensiei Papadat-Bengescu), consumîndu-și conștiincioase porția zilnică de "bovarism", tineri disperați pentru că n-au de ce să
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
și jocuri din toate zonele țării. Singura grijă a tinerei perechi era aceea de a nu uita de legile vrăjii. Pe la miezul nopții dinaintea nunții, Paul și Margareta, cu oarecare teamă în suflet, luară lădița cu manuscrisul vrăjitoarei, precum și o lopățică și cum era prorocit, voinicul își aruncă iubita pe cal și plecă la locul unde bunicii și străbunicii lor își duceau veacul. Mormântul familiei se afla la câteva sute de pași distanță de marginea pădurii după datina străbună pentru ca de
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
din cutie obiectul, mi-am dat seama că e un săculeț din hârtie albastră și că, alături de cutia de tablă golită, se află un cântar de farmacie pe care eu îl luasem drept compas. Hirghe scoase din buzunarul jiletcii o lopățică de os și câteva pachețele de hârtie pentru prafuri. Desfăcând unul dintre aceste pachețele - acesta era gol -, Hirghe puse foița într-una din tereziile foarte mici și, aruncând pe cealaltă o greutate metalică minusculă din cutie (din cutia pentru greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o greutate metalică minusculă din cutie (din cutia pentru greutăți), ridică balanța cântarului astfel încât șnururile să se întindă, și tereziile cu greutăți să atingă masa. Continuând să țină cântarul cu o singură mână, Hirghe deschise cu mâna în care avea lopățica gura pachetului în care introduse lopățica. Hârtia începu să foșnească și am observat că în pachetul albastru e un alt pachet din hârtie albă, cerată. Pe lopățica de os, scoasă cu maximă grijă din săculețul care foșnea, se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cutia pentru greutăți), ridică balanța cântarului astfel încât șnururile să se întindă, și tereziile cu greutăți să atingă masa. Continuând să țină cântarul cu o singură mână, Hirghe deschise cu mâna în care avea lopățica gura pachetului în care introduse lopățica. Hârtia începu să foșnească și am observat că în pachetul albastru e un alt pachet din hârtie albă, cerată. Pe lopățica de os, scoasă cu maximă grijă din săculețul care foșnea, se afla o grămăjoară de praf alb. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
țină cântarul cu o singură mână, Hirghe deschise cu mâna în care avea lopățica gura pachetului în care introduse lopățica. Hârtia începu să foșnească și am observat că în pachetul albastru e un alt pachet din hârtie albă, cerată. Pe lopățica de os, scoasă cu maximă grijă din săculețul care foșnea, se afla o grămăjoară de praf alb. Era foarte alb și strălucea cum strălucesc cristalele de naftalină. Foarte atent, Hirghe lăsă să cadă din acest praf în pachetul de pe cântar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de naftalină. Foarte atent, Hirghe lăsă să cadă din acest praf în pachetul de pe cântar și, cu cealaltă mână, ridică sus balanța. Terezia cu greutatea era mai grea. Atunci, fără să coboare balanța ridicată deasupra mesei, Hirghe băgă din nou lopățica de os în pachet, dar se vedea că îi vine foarte greu și că este incomod să facă totul cu o mână. - Ține tu pachetul, îi spuse el lui Mik care stătea mai aproape de el. În momentul când pronunță aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aproape de el. În momentul când pronunță aceste cuvinte mi-am dat seama ce tăcere înfiorătoare s-a lăsat în cameră. - Ei, dar aici nu mai e aproape nimic, spuse Mik, în timp ce Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Hirghe, fără un cuvânt, scoase încă puțină cocaină cu lopățica și-o scutură ușor pe cântar cu mișcarea cu care se scutură scrumul unei țigări. Când talgerele fură la același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul lui Nelly. În timp ce Hirghe cântărea și pregătea următoarea porție (de obicei, vindea praful gata ambalat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fratele Drițulesei, Gheorghe Drăgan care, de meseria lui lucra roate, poloboace, lucra și la câmp. Probabil că așa cum potrivea spițele pe butucul roții și doagele la poloboace și putini, tot așa punea cap în cap oasele și le lega cu lopățele. El are multe reușite și vindecări: Bădăluță Floarea a avut legătura ruptă dintre claviculă și omoplat. Gheorghe Drăgan, meșterul de ciolane, i-a pusă oasele la loc, a legat locul strânsă cu o cârp înmuiată în rachiu. Tot așa, Raveca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu adevărat se pricepe la vindecat este Gheorghe a lui Iftenie Cucu. Dacă are omul o scrântitură, un mușchi încălecat, un picior sau o mână ruptă, ferească Dumnezeu, el este cel mai bun doctor, nu taie nimic, aranjează, pune în lopățele și, când știe el că s-a vindecat, scoate lopățelele și dă drumul omului sănătos. Așa s-a întâmplat cu Gheorghe a lui Pavăl care și-a sfărâmat piciorul la pădure. Dar asta cu ciolanele, nu-i descântec, e știință
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Iftenie Cucu. Dacă are omul o scrântitură, un mușchi încălecat, un picior sau o mână ruptă, ferească Dumnezeu, el este cel mai bun doctor, nu taie nimic, aranjează, pune în lopățele și, când știe el că s-a vindecat, scoate lopățelele și dă drumul omului sănătos. Așa s-a întâmplat cu Gheorghe a lui Pavăl care și-a sfărâmat piciorul la pădure. Dar asta cu ciolanele, nu-i descântec, e știință, păcat că Gheorghe a lui Iftenie Cucu nu s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată Încă un geam pentru ferestrele nobililor, messer Alighieri. Acum, nici un cetățean Înstărit al acestui oraș nu le mai vrea acoperite cu pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cînd m-am lăsat cuprins de grijile zilelor și am uitat-o, dar undeva, în adîncul memoriei mele, privirile ei mi s-au întipărit pentru totdeauna. Era slăbuță, firavă, cu genunchii mari, strîngea la piept un ursuleț și avea o lopățică de plastic, galbenă. Observasem că nu se juca cu ceilalți copii, nu zicea nimic, mă privea doar și, cînd i-am întins napolitana, a luat-o cu un gest automat, fără să-și dezlipească privirile de pe mine. Educatoarea a văzut
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
mai apropiat o privește dezaprobator, la fel ca și un număr de părinți cu copii tăcuți. Macaraua ridică platforma japoneză sub cerul greu de azur și toți, de la mic la mare, abandonează castelele de nisip și sandvișurile cu șuncă, gălețelele, lopățelele și formele pentru nisip și urmăresc fascinați ce se întâmplă pe plajă. - Mi-e de ajuns! Plictisitor! Vreau să merg acasă! Zbiară Scumpa fixând aerul cu ochi furioși. Referință Bibliografică: Platforma japoneza de Mariana Zavati Gardner / Mariana Zavati Gardner : Confluențe
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
si valurile-ascunse Totul este ca mai-nainte; de-a lungul digului Pescari amatori sorb depărtarea În labirintul de bărbați, femei și copii Pe șezlonguri cu modele animaliere Ceru-și înălbește albastrul de sineală Unii se odihnesc, alții fac cumpăraturi Gălețele, lopățele și pește cu cartofi - Sau se apără de pescărușii-n viraj Visul al paisprezecelea: Vizita din vară Vizita se petrecu în munți Deșertul tușea praf Soarele mușca și spărgea lumina Mijlocul zilei se pregătea să se treacă Deasupra Muntelui Magic
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
tot istorisirea mă va și liniști. Așadar, era o seară de septembrie ca și acum, o seară caldă, senină. Răsărise luna și eu am dat o fugă la râu, fiindcă uitasem — chiar pe locul ăsta, unde ne aflăm noi acum — lopățica de rufe. Spălasem cergile de in și de cânepă și le întinsesem pe poiană, la nălbit. În amurg le-am strâns și le-am cărat acasă. Dar lopățica am uitat-o. Și m-am dus într-un suflet după ea
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
râu, fiindcă uitasem — chiar pe locul ăsta, unde ne aflăm noi acum — lopățica de rufe. Spălasem cergile de in și de cânepă și le întinsesem pe poiană, la nălbit. În amurg le-am strâns și le-am cărat acasă. Dar lopățica am uitat-o. Și m-am dus într-un suflet după ea. Am ajuns la râu și, la lumina lunii, am început să caut printre pietrele de lângă mal, niște bolovani pe care așezam pânza, când o loveam cu lopățica. Mergeam
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Dar lopățica am uitat-o. Și m-am dus într-un suflet după ea. Am ajuns la râu și, la lumina lunii, am început să caut printre pietrele de lângă mal, niște bolovani pe care așezam pânza, când o loveam cu lopățica. Mergeam desculță prin apă, de colo-colo, se vedea clar, până în adânc, fiecare fir de nisip, fiecare pietricică, fiindcă era lună plină și cerul limpede, fără strop de nor. Se deslușeau din loc în loc și peștii, ieșiți pe vad, lăsându-se
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
apoi ușor, pentru a reveni de unde îi dusese valul... Pustietatea și liniștea începuseră să mă amețească, eram fermecată de frumusețea nopții. Aproape că și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase, se înălță, rupând și împrăștiind valurile, cine crezi? vraciul Merlin, mai urât, mai înspăimântător, mai cumplit ca oricând. — Te-ai speriat? rosti Octavia, cu răsuflarea tăiată. — Mai întrebi? Nici să țip
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
-se ca mai înainte. De fapt, totul era acum ca mai înainte. Și râul, și luna, și prundișul, și pustietatea zăvoaielor. Numai eu eram alta. M-am scufundat și am înotat către noua mea casă. În drum mi-am zărit lopățica, lunecată între două pietre. Valul o izbea și o făcea să se legene și să sune ușor. Mi-a venit să râd. Biata mea lopățică! La ce mi-ar mai folosi acum? Am lăsat-o acolo unde era și m-
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
M-am scufundat și am înotat către noua mea casă. În drum mi-am zărit lopățica, lunecată între două pietre. Valul o izbea și o făcea să se legene și să sune ușor. Mi-a venit să râd. Biata mea lopățică! La ce mi-ar mai folosi acum? Am lăsat-o acolo unde era și m-am dus să-mi încropesc un culcuș. Și să aștept, să aștept... — Ce? — Iar întrebi? Ți-am mai spus o dată. Aștept să uite vraciul. Să
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]