51 matches
-
ranită... vreun pui rătăcit... ceva lichieni și mușchi... chiar și-o tufă uscată... Scăpată de mrejele visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-apuce spre gheața și frigul lui miazănoapte și se-ndreaptă spre țărm! Se-avântă în apă înadins lopătând mai vârtos. Se face distanță între ea și marginea banchizei, nu glumă. Opriți din giumbușlucuri, puii se-agită în urmă. Nu le vine a crede că mama, da, ea, merge pe apă și-i departe! N-auziseră chemarea când pornise
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului pescăruș depunând o pană la statuia Poetului * mare bântuită de doruri: - La steaua care-a răsărit * sirenă pe valuri căutând umbra Poetului * luna pe mare pescar lopătând mai am un singur dor * după o zi de coasă doi îndrăgostiți sara pe deal * oglinda apei în vârful boltei Hyperion veghează * noapte, furtună pânzele ridicate dintre sute de catarge... * sanatoriul din Crimeia pe urmele Poetului răsar maci * Referință Bibliografică
POEME HAIKU DEDICATE LUI EMINESCU de ION UNTARU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348854_a_350183]
-
iar ciclurile se întemeiază. Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care se pitea în gropul cu arini. Dar, la sfaturile care se încingeau acolo, îmbătrânea și acuma lumea de mirare. Mai ales când afară cântau ploile, pe măsură ce roata lopăta, timpul se închega, picurând în durata vorbei. Se încrucea tot natul de minunile ce ieșeau la iveală din negura minților iar pomenirea lor se păstra peste generații. Vinerea, prea cinstitul Caliope aducea la măcinat pentru schit o căruță plină de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mele romanțioase și farsa care se desprinde din emoțiile cele mai sincere: la lumina lunii, am văzut pe Ahmed plutind în voia valurilor, ca o mustrare de a fi organizat un spectacol din tragedia lui. Am spus lui Cadîr să lopăteze spre mal, să fugim de imaginea grozavă. Toată noaptea n-am putut să dorm, căci mi se părea că fiecare val care se zbătea sub fereastră ar putea să-l aducă pe Ahmed înapoi. Și dimineața mi-era frică, pășind
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul de lighioane, pe care le lepădau prin curți sau Își hrăneau pe acoperișuri progeniturile tot mai nesătule, ce creșteau văzând cu ochii. Puiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără auz, fără vedere. Asemenea unei cârtițe ce ar Înainta printr-o galerie lopătând nu pământ, ci carne vie. O lume otova, redusă la un singur simț. Sus, jos. Jos, sus. Când nu există nici sus, nici jos. Nici dreapta, nici stânga. Nici Înainte, nici Înapoi. Carne palpitând În carne. Noimann Înainta prin Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-și râdă de noi și să ne joace o farsă, că ne-a scos în cale o barcă cu două fete drăguțe foc de la Carmen Sylva. Zănescu n-are de lucru și-ncepe să facă figuri cu barca lui; lopăta repede, se izbea în barca fetelor, se depărta, se ridica în picioare și se prefăcea că e gata să cadă-n apă. ― Mă, Fănică, stai, mă, la un loc, că ne stropești! îi țipă Costel Manolescu, îmbrăcat chiar în ziua
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un borcan, dar într-unul tăiat parcă în cristal de stâncă. Mă învîrteam de colo-colo prin borcanul care din când în când scapăra curcubee și priveam cu mare mulțumire prin pereții săi lumea fluidă, pâlpâitoare, din jur. O pasăre venea lopătând dinspre munții îndepărtați și, pe măsură ce se apropia, se lățea arcuindu-se pe pereții curbi. Când s-a apropiat foarte mult, i-am văzut ochiul mjgdalat, uriaș, întinzîndu-se ca într-o lupă și brusc cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mult. Da, pe mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de profund îi displăcea totul, dar simțea că trebuie să fie ascultător, pentru că, în fond, asta-i treaba unui cățel, așa încât se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rubrică la Expresul Național. MILIONARII Fie-mi îngăduit să adresez de la bun început un salut cordial componenților uneia dintre cele mai nenorocite segmente ale populației: mili și multi-milionarii, oameni care, copleșiți de înnodarea continuă a afacerilor, de efortul de a lopăta masa monetară, de a investi, reinvesti și re-reinvesti, de a avea profit cât mai mare cu taxe cât mai mici, ei bine, acești sărmani rătăciți în labirintul fără ieșire al îmbogățirii abia mai reușesc să aibă timp să și respire
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid lopătând spre el, așezat pe un skateboard din cel cu care adolescenții zburau prin parcuri, avu un rânjet de fiară: — Ce faci, jumătate de om, cu dintr-astea mi te ocupi, nu te uiți la tine? — Dar ce am făcut, sarok
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-ai bunghit că-i nume de gudulancă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Organizația F.A.M. avea grijă. Contrafăcuții erau încurajați să se apuce de strungărie. Fiilor, le spunea cîte-un F.A.M., Dolănescu ar fi mai fericit să vă știe retrași la depou. Ori suportîndu-vă, cu bărbăție, operațiile de chirurgie. 212 DANIEL BĂNULESCU Lopăta prin locurile cele mai discrete și umbroase pretinzând, în glumă, că avea un ton albinos. Cine i-a vârât, domnule, mură în gură, compatriotului nostru, Tristan Tzara, ideea, curentul și denumirea de Da-Da? Două săptămâni s-a tot chinuit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aceste echipe. Spre exemplu, pe dealurile Osoi și Costișa, dar și la Podul Vadului. Dacă erau doi, trei la un loc, săpau o singură groapă, nu prea adâncă, aruncau cadavrele în ea, turnau o găleată-două de var deasupra după care lopătau pământul. Pe ici, pe acolo, au pus și câte un semn distinctiv de forma unei cruci dar slujbe preoțești nu se făceau. Erau prea mulți morți pe câmp și ar fi fost imposibil. Pierderile suferite pe aceste locuri, atât de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
rulîndu-le asfaltul le înghite cu totul, de pe ochi lărgimile vălurim esplanada, arcul destins bulevard, iu-biii-re! "Spitalul Județean "Sfîntul Apostol Andrei"" stîncă singură, aici! cu plăcere multă! Ora 7,24, în maxi-taxi Galați Independența Tecuci, la zgomote radio "Europa FM", să lopătezi cu apa ei prin barcă, autostopul din sutana de călugăr, renunță la ocazie ca să urci pe locul din față într-un tandem șofer călugăr la crucea legănată pe cerul parbrizului, 7 și 30 de minute, a sosit momentul să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
era numai din deținuți. Deținuții aveau conducere interioară. Și eu am fost repartizat la o construcție, Dumnezeu știe ce era, ceva sub pământ... Se făcea o mare hală sub pământ. În ce consta? Lopata era unealta de bază cu care lopătai pământul, cimentul...; cu târnăcopul săpai. Pentru că utilajele de bază nu mai funcționau. Fie că nu aveau combustibil, fie că nu erau gata, majoritatea nu funcționau. De exemplu, eu am fost repartizat În prima zi, care a fost un șoc pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sumbru, rece, nordic care, chiar și în miezul unei zile de vară, îți poate transmite o glacială amenințare. Și cerul avea o înfățișare nordică, un albastru palid, răcoros, care se ivea ici-colo, în frânturi, printre mese compacte de nori ce lopătau cu repeziciune. Lumina soarelui ba răzbătea ba dispărea în timp ce străbăteam drumul familiar, iar bolovanii din golf, mari, sferici, se bombau într-o surprinzătoare varietate de forme petrificate, grotești, brăzdate de umbre și ciupite de petele ierburilor marine și de ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în sere și solarii; curățirea vadurilor în orezărie. - Extragerea, sortarea, curățarea semințelor, arpagicului și usturoiului după uscare, scoaterea pufului de bumbac din capsule. - Curățat pășuni și finețe naturale de mărăcini, pietre, mușchi, mușuroaie, manual și cu tracțiune animală. Grupa 2 ------- - Lopătat cereale în magazii, însilozarea produselor, acoperirea-descoperirea silozurilor. - Pregătit, lopătat și transportat amestec de pămînt, gunoi de la platformă sau depozit de seră, răsadnița, solarii, pregătit pămîntul de țelină (dislocat, cernut, amestecat, dezinfectat); amenajarea răsadnițelor, solariilor, serelor (pregătirea terenului, umplerea cu amestec
HOTĂRÎRE nr. 261 din 12 martie 1990 privind stabilirea reţelelor tarifare şi a nivelurilor de salarizare pentru muncitorii din agricultura de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107049_a_108378]
-
suprafețe mici se practică recoltatul năutului manual, prin smulgere. Plantele smulse se așează în poloage afânate care se lasă 2-3 zile pentru uscare, apoi se treieră. Pentru reducerea umidității boabelor sub 13%, la care se păstrează fără riscuri, boabele se lopătează de mai multe ori pe zi sau se usucă în instalații speciale. II.2.8. PRODUCȚIA Din punct de vedere biologic producția care se realizează pe unitatea de suprafață este condiționată de numărul de plante la unitatea de suprafață și
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
fost obligat să disloce zăpada pe o porțiune mai mare pentru a da de gura hornului. Am rămas uimiți! Câtă zăpadă, Doamne! Câtă zăpadă! Iar echipa asta de tineri inimoși, cât au mai lucrat, Doamne! Cât au mai muncit! Au lopătat un munte de zăpadă. Bună ziua, domnule primar! Bună ziua, oameni buni! Vă mulțumim din suflet că ați avut bunătatea să ne salvați de la moarte. Vă mulțumim din inimă tuturor. Doamnă, nu știm cât va mai ține crivățul. Spațiul acesta pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
același timp s-a uitat și la ceas. Vom lucra câte doi, timp de o oră. Acum vom rămâne noi, Lică și cu mine. Tu, Titi și Sandu, ne veți schimba peste o oră. Și a început lupta pentru supraviețuire, lopătând permanent zăpada pentru a menține liberă intrarea și ieșirea din casă. "Eu pe câți îi iubesc îi mustru și îi pedepsesc..." (Apocalipsa: 39) Vai, ce iubire înflăcărată, Doamne! Dar n-ai putea să-ți manifești această dragoste mai puțin brutal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lupta cu zăpada nu se terminase. Trebuia să înlăturăm omătul din fața ferestrei pentru a ne bucura de lumina binefăcătoare a zilei. Treaba nu era deloc ușoară: eram subnutriți și foarte slăbiți. Mâncarea era una și aceeași: boabe de porumb. Am lopătat cu schimbul timp de câteva zile până când am reușit să realizăm un culoar de lățimea ferestrei, atât cât să pătrundă lumina în interiorul camerei. Leu eroul incontestabil al familiei noastre stătea lângă noi pe post de observator, exprimându-și punctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fodor, trei lopeți și un cărucior imens, ca o căruță mică, împrumutat de Rigo de la doamna Ursuleț. După ochi, cele două grămezi nu-s cine știe ce munți. Ne facem socoteala că în trei ture le-am putea mătrăși. Bărbații încep să lopăteze cu spor cărbunii în saci de hârtie, Teri cu mine și Cristina, fiica lor, aruncăm butucii umezi în cărucior. În zece minute e plin. Viorel fuge la spital, unde trebuie să ducă ceva pentru nu mai știu cine, Rigo rămâne
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]