66 matches
-
folosește tot mai mult - chiar dacă nu e vorba de un adevărat sinonim - și a butona: verb necuprins în ultima ediție a DEX-ului (1996), format pe tiparul bine reprezentat în română al derivării de la numele uneltei sau al instrumentului (a lopăta, a trîmbița etc.). Pot varia mișcarea și obiectul ei - "butonează pe scala radioului" ("Luceafărul", 1997, 16) - dar cel mai des verbul apare construit cu complementul direct telecomanda; o atestă citatele următoare, din mai multe ziare diferite: "toată ziua "a butonat
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
grădini cultivate, abordând subiecte ca "ecologia sufletului". Stampele abundă în prima secțiune a volumului. Iar a doua se încheie printr-o strofă extrem de sugestivă: "și încă: râsul bătrânilor așa se auzea/ de parcă cineva se spăla pe mâini/ de parcă păsări palmipede/ lopătau în apele moarte" (Stare secundă). Când poemele sunt de mai mare întindere, ele rulează fie un episod de vacanță (de creație) într-o lume diferită, occidentală, fie unul de existență curentă în spațiul securizat, domestic. Cât mai puțin, cât mai
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
ideea conform căreia aia de se află la tine sub nas e ciorbă de perișoare, și nu o suprafață uleioasă care conține Dumnezeu știe ce. Oricum, nu e momentul să cazi pe gânduri. Farfuria e fisurată și e cazul să lopătezi frenetic conținutul în cavitatea bucală, dacă nu vrei să-l sorbi direct din fața de masă ori să-l storci la loc în farfurie. Slavă Domnului, odată ce mâncarea a început să se rostogolească în stomac, toate par a intra pe un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe alții, frustrați doar că împrejurările nu ne permit să rostim mai devreme faimoasele cuvinte "Și tu, fiul meu, Brutus?". În politică, trădarea a devenit însăși materia primă a existenței publice, așa încât a te avânta în acest domeniu înseamnă a lopăta printre banalități. Mult mai acută e problema intelectualilor care trădează. Viața spiritului și-a păstrat reputația de spațiu al purității, al onoarei și dreptății, astfel încât exemplele ce contrazic aceste valori continuă să ne șocheze. Cedările morale ale unor G. Călinescu
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
că ne privim ochi în ochi de la același nivel al vârstei de zece ani, pe când zidurile crescuseră teribil, iar moara, peste gard, era un castel obtuz, mare cit un continent, înghesuind bucățica de cer nocturn de deasupra. Fluturii de noapte lopătau, cafenii, prin aerul spectralizat de lumina electrică și se așezau pe varul zgrunțuros, formând triunghiuri mozaicate. Silvia s-a suit pe tronul înalt, s-a așezat pe vasul de metal, iar eu am rămas în picioare, cu capul dat pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
n-a învățat croitoria la madam Georgescu (unde-o mai fi acum, dac-o mai trăi), ca să aibă și ea o meserie. În zilele următoare Mioara le scoase pe fete în Cișmigiu, la o plimbare cu barca (șoferul automobilului negru lopăta cu mânecile suflecate, zâmbind damelor pe sub mustața cu vârfurile răsucite), le duse la o prăvălie de pe Cavafii Vechi și le cumpără rochii și pălăriuțe la modă, le despleti cu mâna ei cozile, dîndu-le pe mâna maestrului coafor, care le făcu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
placentar și fecale proprii, încît a trebuit să-l curăț zile-n șir cu salivă, cu lacrimi, cu lapte. După doar o săptămână era pufos și proaspăt, cu ochi scânteietori, și-și desfășurase aripile, care aveau pe-atunci loc să lopăteze-n voie prin spațiul dintre oglindă și grilaj. La-nceput n-avea mai mult de două palme între vârfurile aripilor, iar albastrul lor nu fulgera ca acum. Este o femelă care, din zi în zi, trebuie să ajungă la maturitate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-mprăștiară pe podea. Doar radiusul mâinii stângi mai rămase prins în cătușa metalică. Apoi și oasele se prefăcură în pulbere, iar pulberea se resorbi în podeaua sticloasă. Monsieur Monsii ținea pe palma deschisă a mâinii drepte fluturai de uterin, care lopăta ușor din voalurile de pielițe. În cele din urmă-și luă zborul, nu prin bătăi mecanice ca ale multor lepidoptere, ci prin unduiri într-un mediu gelatinos parcă, așa cum înaintează-n abisuri, ca-n vis, ființele străvezii de pe fundul oceanelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca pe o ejaculare de fluturii levitînd cu miliardele într-o spermă de aur. Din miliarde de țeste umane, ca din niște icre străvezii, ieșea cîte-un fluture minunat, încondeiat cu stricnina, chinoroz și șofran. Stolurile lor uriașe înnegreau zarea. Toți lopătau, într-un aer de aur topit, spre la-birintele și labiile tărâmului celuilalt, toți se înșurubau în viforul gelatinos al unor trompe gigantice. Fiecare dorea mântuirea, era doar sete de mîntmre, dar în fiecare clipă piereau cu miile, epuizați sau devorați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trompe gigantice. Fiecare dorea mântuirea, era doar sete de mîntmre, dar în fiecare clipă piereau cu miile, epuizați sau devorați de monștri diformi. Un noroi gros de fluturi avea să se scurgă apoi, fără glorie, din acea Vulvă. Milioane însă lopătau mai departe din aripile lor țepene, ca de aeromodele, scrutând întunericul umed cu ochii lor bulbucați. Se năpusteau înainte, nor după nor, în rafale de vânt colorat, purtați de dragoste și de chimism, fără să știe ce caută, fără să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fluturi se leagănă în plase dese de păianjen. Când planeta burtoasă apare deodată în gigantica ei cavernă, doar câteva zeci o mai pot detecta cu penele moi ale antenelor. Atunci dragostea devine copleșitoare. Cu aripile în flăcări, fluturii zvâcnesc înainte. Lopătează prin cangrenă și agonie. Se agață unii de alții, se cațără unii peste alții pentru încă o gură de dragoste. Sfera crește în țața lor, lumina ei depășește miliarde de son. Lava din foto-sieră desenează pe pielea ei tatuaje mirifice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
naște un inconcevabil copil din doi zei uniți într-un rut astral. Da, sîntem spermii, și zeii sânt tot spermii ai unei lumi mai înalte. Și fluturii cerebrali, tot mai gigantici din lume-n lume, se înalță din țeste și lopătează prin același aer de aur al mântuirii. Nimic însă pentru ales. Pe el îl strivește privirea zeului hiperbaric. Și nu va ști niciodată că marele copil de lumină ieșit din oul cu care el s-a unit va avea ochii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
primul, părea a fi deplin real, cu trupul lui păros, cu cele șase piciorușe filiforme ghemuite sub torace și cu aripile-ntinse deplin, cele de sus terminate-n capete de cobră iar cele de jos în cozi prelungi de rândunică. Lopăta leneș din aripi deasupra mării de flori, într-un vârtej de alte lepidoptere, întrupate din mîzgălehle spațiului peste colinele verzi. Cei doi se ridicaseră în picioare și erau acum, de la șale în jos, numai flori și de la șale în sus
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-a tata." Se aplecă până dispăru cu totul sub linia mesei. Când se ridică, avea-n mâini cutia de pantofi care vibra de-o zbatere tremurată, ca de molie mare prinsă-ntre geamuri. Deschise cutia și scoase fluturele care, lopătând din aripile acum indigo la lumina luminărilor, dar cu ochii aprinși ca doi cărbuni roșii, răspîndea-n jur norișori de puf strălucitor. Herman presimți ce urma să se-ntîmple, dar nu fu-n stare decât s-o apuce de mâini, peste masă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curajul și agresivitatea și submisivitatea și blândețea și fascinația, în fiziologia, psihologia, filosofia și religia eternelor două statui umane, triplu sex, cvadruplu sex, multiplu sex, sex infinit, nuanțe infinite ale celor două aripi, femeia și bărbatul, cu care animalul uman lopătează prin dragoste. Dintr-un trup neutral se modela acum un trup de bărbat, dopat chimic, impregnat de hormoni androgeni, cu prognatism voluntar al arcadelor, lărgime mărită a umerilor, musculatură sporită în volum și în forță, pilozitate aspră și laringe mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îi intra brusc în privire: era identic cu Mircișor, identic până la felu-n care făcea gropiță-n obrazul stâng, până la mirosul pe care-l răspândea în odaie, nu mirosul acru al copiilor de mahala, ci unul de vanilie și de mango. Lopătând din cele două mari aripi multicolore prinse de coastele ei, Bucureștiul și Amsterdamul, fata făcuse voia celor cu mult mai înalți și mai întortocheați decât ea. Tânăra familie de muncitori de pe Silistra se aflase chiar de la-nceput în miezul unei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu o ceață de pene sidefii, făcând ca tânăra familie să pară a locui în interiorul unui porumbel de lumină, sau al unei mari perle cu magică lucire cenușie. Povestea însăși devenea Vestitorul, poate că ea însăși avea să se-ndrepte, lopătând viguros din aripi de dantelă, către cine știe ce scenă de gen, cu o tânăra fată cosind pe un mic gherghef într-un interior curat și sărac, avea să înainteze spre ea, întinzîndu-i o tijă verde cu câteva cupe de crin Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și se încheie cu sfârșitul său. Forma fiecărui obiect e una de fus, cu o origine, un apogeu și-o diminuare, pe care nu le percepem, căci noi nu percepem cu adevărat timpul. Memoria noastră, aripa deplin dezvoltată cu care lopătăm în timp, construiește o succesiune de instantanee prin care traduce, intuitiv, jumătatea obiectelor trecută deja prin planul lumii noastre. Cealaltă jumătate, care urmează să treacă, ne rămâne mascată și inaccesibilă, deși revelată uneori prin forța ambiguă a profeției. Căci trecutul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mesajul moscat, mereu cutremurați de gândul că am fost aleși și că nu vom putea face față alegerii. Reduși la un mare organ olfactiv, cu nimic altceva-n jur decât miresme, căci în definitiv trăim în trandafirul fantastic al minții, lopătăm către noi înșine, către centrul de lumină topită din centrul nopții, către păianjenul din mijlocul plasei lui, către zona fără mireasmă, dar de la care pornesc miresmele, din centrul ființei noastre. Către ochiul orb din mijlocul privirii. Către creierul fără receptori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Gulie, am extins puțin chichineața, ideea lui Roja, cu ocazia Mineriadei. După ce cîrtițele au făcut-o una cu pămîntul de ciudă că n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a lopătat Tîrnăcop la betonieră pînă i-a ieșit pe nas. Ăsta e secretul lui Roja, zice Dendé, și-a făcut adăpost dedesubt, refugiul său cînd vrea să scpe de mizeria de afară, nu e deloc o glumă, Curistule. Numai tu puteai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iar ciclurile se întemeiază. Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care se pitea în gropul cu arini. Dar, la sfaturile care se încingeau acolo, îmbătrânea și acuma lumea de mirare. Mai ales când afară cântau ploile, pe măsură ce roata lopăta, timpul se închega, picurând în durata vorbei. Se încrucea tot natul de minunile ce ieșeau la iveală din negura minților iar pomenirea lor se păstra peste generații. Vinerea, prea cinstitul Caliope aducea la măcinat pentru schit o căruță plină de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un borcan, dar într-unul tăiat parcă în cristal de stâncă. Mă învîrteam de colo-colo prin borcanul care din când în când scapăra curcubee și priveam cu mare mulțumire prin pereții săi lumea fluidă, pâlpâitoare, din jur. O pasăre venea lopătând dinspre munții îndepărtați și, pe măsură ce se apropia, se lățea arcuindu-se pe pereții curbi. Când s-a apropiat foarte mult, i-am văzut ochiul mjgdalat, uriaș, întinzîndu-se ca într-o lupă și brusc cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mult. Da, pe mine mă priveau cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]