146 matches
-
într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu-ți dau o armură de piele, o lorica. Îți lasă ferrea. Așa nu mă ud, în schimb îmi rup spatele. Pe toate mentulae din lume! — Mereu te plângi, Rufus, râse cineva. Cel puțin tu, care nu voiai să lupți, ai fost numit să faci aprovizionarea. Noi, care vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se mișcau cu ușurință prin zăpadă, prin sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
desemnează pe soldații geniști despre care autorul latin Josephus Flavius spune că sunt „încărcați precum măgarii, cu cazmale, maiuri, sape“ și toate câte îi trebuie unui soldat pentru operațiunile de construire sau de fortificare. Întrucât pentru aceste operațiuni este necesară lorica făcută din bucăți de piele, mai ușoară decât o armură de zale (prima are 5 kg, a doua - 18 kg), expeditum-ul este soldatul cel mai ușor. Este definit și ca levi armatura. Favete linguis!: literal, „tăceți!“. Formula rituală prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
banderillas înfipte de picadori în corpul taurului în coridele spaniole, să altereze starea psihică a luptătorului și să suscite compasiunea și empatia publicului. Cetățenii liberi, dimpotrivă, erau obligați să-și protejeze pieptul. Limes (pl. limites): granițele formale ale Imperiului Roman. Lorica (pl. loricae): din latinescul loreus, „fâșii de piele“. Este o armură din bucăți tari de piele suprapuse. Foarte rezistentă și ușoară, are drept scop să strângă și să protejeze, asemenea unui corset, spatele soldaților însărcinați cu lucrările de geniu. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele sau straturi de in lipite cu clei obținut din grăsime de vită, purtată de vechii hopliți din falanga grecească. În epoca republicană, această armură era purtată de soldații de geniu romani în loc de lorica, deoarece proteja bine spatele. Tubicines: cei ce sunau din trâmbiță. Ulna: unitate de măsură egală cu un braț. Valete: imperativul verbului valere. Îndemn adresat soldaților, să fie puternici, să dobândească onoare. Vallum: tranșee, bastion, apărare. Vespasianus: Titus Flavius Vespasianus, născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deoarece pe oamenii de rând îi vedem pretutindene luptând cu capul gol. Că trebuia să fi fost întrebuințate și căștile în armata dacă, se vede de pe aceea că între trofeele luate de Romani de la Daci se află și căști. c)Lorica sau cămașa de zale, compusă din verigi de fier care se purta pe trup de către ofițeri. d)Zeaua completă care acoperea tot corpul, precum se vede la unii călăreți, a căror cai sunt de asemene îmbrăcați. Dacii cunoșteau însă și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de-a face cu neologismul învechit cu funcție artistică precisă, de individualizare a epocii (Bizanț, secolul al V-lea d. Hr. și Imperiul Roman, secolul I î. Hr.): sepulcru, tavmaturg, ciborion, silențiar, sarikion, melist, clibanion, tipie, tubă, solium, libelă, cestul, palestră, lorică, caligă, triremelă, hemiolă, cercură, catafractă, gaulă, ipagogă, liburnă, cibee (pl.), fasele (pl.), celoce (pl.), fistule (pl.), nablii (pl.) etc. *** Să revenim la explicarea titlului: de ce am invocat − prin metaforă exegetică − valențele centripete ale prozei artistice istorice? Ce poate însemna acest
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să îndemne calul la galop, așa cum făceau barbarii sciți, cei mai pricepuți cavaleri din întreaga lume. — Să urci pe cal într-o clipă, să distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ascultându-l, fu foarte mișcat. — Eu cred că toate se pot schimba cu adevărat, murmură el. Și aproape că îi dădură lacrimile când văzu că Germanicus îl așezase pe fiul său mai mic, Gajus Caesar, pe osia cvadrigii triumfale, cu lorica strălucitoare și celebrele caligae, refăcute după o măsură mai mare. Copilul fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comandantului care începe un discurs, o adlocutio către oamenii săi. Chipul îi este calm, plin de siguranță. Statuia evocă probabil ziua când, printr-un gest de fidelitate extremă, a împiedicat cele opt legiuni de pe Rhenus să pornească spre Roma. Poartă lorica ușoară de paradă, de o calitate excepțională, cu elemente decorative din incrustații metalice. Pe armură nu sunt însă reprezentate scene de război, ci o veche trădare: Achilles, înarmat, apărat de scut, îl înșfacă de păr pe nevinovatul Troilus, neînarmat, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și avem acum comuna Trifești. O dată cu aceasta, din 1968, am fost promovat în muncă ca locțiitor de secretar și director de cămin cultural. Am rămas cu gradul II în învățământ, unde mai ocup 4 ore ca profesor de cunoștințe social-politice. Lorica, nevasta mea, este învățătoare. Suntem încă activi. Eu mai am trei ani până la pensie, iar Lorica e cu 9 ani mai mică și mai are 7 ani pentru că ele ies la 57 ani. Să revin la roadele dragostei noastre. Lică
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de secretar și director de cămin cultural. Am rămas cu gradul II în învățământ, unde mai ocup 4 ore ca profesor de cunoștințe social-politice. Lorica, nevasta mea, este învățătoare. Suntem încă activi. Eu mai am trei ani până la pensie, iar Lorica e cu 9 ani mai mică și mai are 7 ani pentru că ele ies la 57 ani. Să revin la roadele dragostei noastre. Lică, băiatul tatei, este înalt și frumos, pentru că a furat tot ce a fost mai bun la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fotografia trimisă care m a dus cu gândul în trecutul nu atât de apropiat. Noi suntem bine. Băiatul este în anul IV la Institutul Politehnic Iași iar fata este profesoară de chimie tot cu mine, la Trifești. Eu și cu Lorica - soția mea - ne pregătim pentru noul an școlar și ne distrăm cu nepotul Mihăiță de la fată, a cărui vârstă e de un an și 4 luni. Face toate potlogăriile. A intrat în perioada imitării - dansează, cântă și se cațără pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Voi face un învățământ tip Socrate. Voi pleca cu ei în toate sectoarele vieții sociale. Nu mai am răspunderi despre activitatea altora. Mi-a mai rămas doar munca de propagandist pe care o duc din anul 1950. eu și cu Lorica, suntem comuniști din 1947 și pe urmele noastre a intrat și fata - Jana. Lică este încă în UTC. A fost în practică la Roman. Cât pe ce era să vină la Bârlad și ar fi trecut și pe la voi cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
6 iulie 1974 împlinesc 61 de ani. La 6 iulie 1975, în cincinal, voi ieși la pensie. Închei tardiva mea scrisoare cu nerăbdarea de a ne vedea la cea de-a doua revedere, de la care nu voi lipsi. Iliuță și Lorica Mardare. Alecu nu o ducea prea bine cu sănătatea. „La 8 mai 1974 eram de serviciu pe școală cu griji sporite. Pentru prima dată le-am spus elevilor mei că nu pot face lecții, că-i rog să învețe pentru
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
23 decembrie 1974 Scumpii noștri, Cu ocazia sfintelor sărbători ale Crăciunului și Anului nou, vă dorim mulți și fericiți ani. Comunicați-ne dacă ne întâlnim cu toții și când. Eu ies la pensie la 1 iulie 1975. Cu drag, Iliuță și Lorica Mardare. Trifești, 8 aprilie 1977 Dragii noștri, Cu ocazia sfintelor sărbători, urăm întregii familii un călduros Hristos a înviat, mulți ani cu sănătate și fericire. Am primit scrisoarea trimisă și suntem nerăbdători a ajunge în clipa întâlnirii colegiale. Consimt toate
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fericire. Am primit scrisoarea trimisă și suntem nerăbdători a ajunge în clipa întâlnirii colegiale. Consimt toate obligațiile și te felicităm pentru frumoasa dar greaua răspundere de a ne reîntâlni. Mai multe rânduri despre noi vei primi pe curând. Iliuță și Lorica. Trifești, 11 mai 1977 Dragă Alecule, În felicitarea trimisă cu ocazia sfintelor sărbători de primăvară am promis că ulterior îți voi trimite o scrisoare mai cuprinzătoare, promisiune de care caut a mă achita. Eu sunt pensionar de la 1 iulie 1975
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Nu mi ai comunicat dacă este vreo autogară și pe unde este. Cred că de acolo se va lua cursa spre Șuletea. Am să fiu prezent la timpul fixat. Despre venire...vom vedea ce vom face. Cu drag, Iliuță și Lorica. Referiri la adunarea de la Șuletea din 28 mai 1978, scrie primitorul scrisorii identificând și data aproximativă a ei - aprilie 1978: Dragă Alecule, Înainte de a înflori trandafirii voi pleca la Sîngeorz Băi, deci pe 3 mai, voi fi la stațiune și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
groapă pe cea care, atâția ani, fusese parte din ei. La ce serveau condoleanțele primite și care se repetau, decât ca o notă protocolară, dificil de mistuit pentru familia atât de îndoliată? 2 ianuarie 1984 Dragă Alecu, Deseori discutam cu Lorica despre voi. Nici nu-mi puteam închipui că soarta îți va fi atât de vitregă și vă v-a desparte pentru veșnicie tocmai în momentul când mai mult ca oricând, având în vedere vârsta, aveați nevoie unul de altul. Când
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
puteam închipui că soarta îți va fi atât de vitregă și vă v-a desparte pentru veșnicie tocmai în momentul când mai mult ca oricând, având în vedere vârsta, aveați nevoie unul de altul. Când am primit scrisoarea eram singur. Lorica era la mama soacră care are 92 de ani și de trei ani este paralizată și o hrănesc fetele cu lingurița. Când a venit acasă i-am întins scrisoarea și nu a mai putut scoate o vorbă. Amintindu-mi de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fetele cu lingurița. Când a venit acasă i-am întins scrisoarea și nu a mai putut scoate o vorbă. Amintindu-mi de tovarășa ta de viață, de bunătatea ei, de felul ei de a fi, m-au podidit lacrimile. Nici Lorica nu a mai putut să citească scrisoarea ta și am plâns amândoi de durerea ce s-a abătut asupra ta. Petrecerea de la Rășcanu ne-a cimentat pe toți sufletește și nu o vom uita pe ea niciodată, niciodată! Ne exprimăm
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că am pășit într-un an nou mai bogat în împliniri pentru țară și pentru noi. Cred că în vara anului 1984 voi veni pe la tine să ne mai consolăm unul pe altul, cu mult drag și dor, Iliuță și Lorica. * Sfatul colegului sau Iliuță de a rămâne la el acasă în văduvia care i-o lăsase Domnul cu atâta dărnicie și destul de precoce - după 43 de ani de conviețuire cu cea care îi fusese destinul vieții, îl mângâia. El însuși
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în doi”... 25 XII 1984 Dragă Alecule, Cu ocazia sfintelor sărbători ale Crăciunului și Anul nou vă urăm multă sănătate, fericire și un prețios Mulți ani ! Ne pare bine că am reluat legăturile, poate ne revedem în 1985. Cu drag Lorica și Iliuță Mardare, scrie pe o felicitare. Pe un carton, felicitare, la 30 decembrie 1982, din Iași, îi expedia și profesorul Apostoleanu: „Dragii mei, Cu prilejul sărbătorilor de iarnă, vă adresez sincere urări de sănătate, scutire de necazuri și suferințe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la Sfatul popular, președinte al comisiei de judecată și la CAP președinte al comisiei de revizie. În timpul liber de care nu mă plâng că nu-l am mă ocup cu munca agricolă din livadă și grădina de legume și zarzavat. Lorica împletește mereu pentru copii și nepoți în timpul iernii iar în timpul muncilor agricole lucrează cot la cot cu mine. Ne mai aducem aminte de voi, de amintirile noastre care sunt adevărate trăiri și hrană sufletească, Iliuță și Lorica. Trifești 25 XII
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
legume și zarzavat. Lorica împletește mereu pentru copii și nepoți în timpul iernii iar în timpul muncilor agricole lucrează cot la cot cu mine. Ne mai aducem aminte de voi, de amintirile noastre care sunt adevărate trăiri și hrană sufletească, Iliuță și Lorica. Trifești 25 XII 1987 Dragă Alecule, Nouă ne pare rău că nu am putut participa până la capăt la agapa frățească ce ai pregătit-o cu atâta strădanie dar și cu o adevărată abundență de mâncăruri și cu vin amăgitor. Partea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]