51 matches
-
teritorii din anul 1924. De la îndrăgitele locomotive cu aburi, simbol al lumii de altădată, interlocutorul nostru deapănă amintiri din tinerețe. Își amintește de un ceferist venit în orașul copilăriei sale din Basarabia (decedat pe la 94 de ani), îmbrăcat impecabil, cu lornion, care la auzul veștii că tânărul din fața sa vrea să îmbrățișeze această meserie i-a spus hotărât: „Primul lucru - diciplina! ”, referindu-se evident la o... disciplină riguroasă. Mai târziu, a cunoscut ceferiștii din vechea generație, cu uniformele lor curate, călcate
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]
-
Cornelia Maria Savu un vis (ospiciul) fereastra prin care privesc iese din pământ. tot ce este în afara ei se află și înăuntru. mă văd de aproape ca printr-un lornion întors - porii ușor iritați pe bărbie. pleoape îngreunate de uitatul într-un punct fix. buzele strânse pentru că am dinții urâți. în fotografii la mare preț prin întreg imperiul stau pe marginea unui fotoliu îmbrăcat în catifea dungată cu franjuri. degetele
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
metal pe marginea tamburului și cu o mulțime de potențiometre nichelate și de luminițe. Ne-am așezat pe unde am nimerit, încercînd să nu dăm jos de pe măsuțe și servante vazele delicat lucrate și alte obiecte ciudate: un dagherotip, un lornion care se plia lentilă peste lentilă, niște păpuși rusești... Băieții s-au repezit la secțiunea pentru discuri a bibliotecii, unde se aflau cel puțin două sute de bucăți, atât muzică clasică, în mari cutii elegante, cât și discuri rock jerpelite și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albastru, e mică de tot, cam cât pumnul meu, neagră, cu lăbuțele albe, o raritate, ce mai. Are zgardă de argint cu deviză. Eu - nimic. Remarc numai că doamnele par supărate, desigur din pricina trabucului. Una se holbează la mine prin lornionul de baga. Eu iar - nimic: doar nu mi se spune o vorbă! Dacă mi-ar fi spus, dacă m-ar fi prevenit, dacă m-ar fi rugat, că doar, la urma urmei, de asta are omul limbă! Dar ele tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gol... Fermentație putredă? Balneum Mariae, sublimarea hidrargirului, mysterium conjunctionis, producerea Elixirului! Iar aparatul pentru studiat fermentația - iarăși - a vinului? Un joc de arcuri de cristal care merge din atanor În atanor, ieșind dintr-un alambic ca să sfârșească În altul? Și lornioanele acelea, și minuscula clepsidră, și micul electroscop, și lentila, cuțitașul de laborator ce pare o literă cuneiformă, peria cu pârghie de expulzare, lama de sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Celelalte, doamnele, cele care erau din lumea lui, își plecau puțin capul, precum păsările mici când beau apă. Toate astea îl interesau foarte puțin. Nu răspundea saluturilor, sau, când răspundea cât de cât, ar fi fost nevoie să porți patru lornioane bine lustruite pentru a-i vedea buzele mișcându-se. Nu din dispreț, așa cum credeau cei mai mulți, ci pur și simplu din detașare. În pofida tuturor, a existat o tânără care aproape că-l înțelesese, o fetiță despre care voi mai vorbi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jos. În plus, orașul În care locuiam acum nu era Viena, unde oamenii păreau să trăiască la fel ca În secolul al XIX-lea - pentru domni, jambiere, fracuri și favoriți ca de morsă; pentru doamne, corsaje, umbrele de dantelă și lornioane. Noua mea reședință era leagănul epocii moderne, „New York-ul Europei“, caracterizat de diversitate socială, toleranță etnică și identități sexuale noi“ - asta dacă te Încredeai În lucrarea lui Froehlich pe care Dora mi-o făcuse cadou. Poate n-o s-o deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era ascuns de foaie. Suveranul e atins chiar În inimă. Dar mai poate murmura: „Sprijiniți-mă!”, Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odată ea devine pozitivă. Tu, cu inima și mintea poate ești un paravan După care ea atrage vre un june curtezan, Care intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsând val de mirodenii și de vorbe după el, O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă, Operă croitorească și în spirit și în stofă; Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc... Și când dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Țapii”. Să nu uităm că zeului-dandy George Brummell i se va spune când „Beau Brummell”, când „Buck Brummell”. Desigur că grija exagerată pentru toaletă, stilizarea gesturilor, afectarea dicției, toate la un loc edulcorează tușele unei bărbății „de serie”. Astfel Încât, cu lornioanele și micile lor bastoane, Înțepeniți În corsete, gulere, cravate, ei par mai degrabă niște „păpuși umblătoare”, cum se exprimă un contemporan, decât niște „masculi adevărați”. Și totuși. Un anume fel de a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lingușitor -, pe care ar fi exagerat să o numim filosofie de viață, dar care se apropie de așa ceva.”2 S-ar mai adăuga echilibrul gesturilor, grația unei reverențe, siguranța metodică a manevrării cutiei de prizat tutun, a ceștii de cafea, lornionului, ceasului. Un aer de curățenie, ordine și armonie Îl Însoțește În toți glorioșii săi ani, spre a se spulbera tragic În final. Dar, câtă vreme e pe culmi, el are tot ce Îi trebuie unui bărbat spre a seduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm a aminti - un adevărat val de anglomanie invadează pe atunci Franța, Întâi În simple și banale conversații, ca o recuzită sonoră. Până ca Parisul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
După cum e la fel de adevărat că tot din 1863 datează și paginile lui Edmond de Goncourt, care descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Rubén Garcya y Sarmiento, adică Rubén Darío (1862-1921): creolul din Nicaragua, rătăcitorul perpetuu prin lume, rege al poeziei de limbă spaniolă. Sau Ramón María del Valle-Inclán (1869-1936), figură pitorească a boemei madrilene, de neuitat nu doar datorită vieții excentrice, nelipsitului lornion și brațului amputat, ci și pentru că e autorul unei opere care Îi dă drept de cetate În lumea dandy-lor. Iar dacă ne-am deplasa pe harta Europei mai spre răsărit, străbătând marile capitale, de la Berlin, Viena, Praga, Budapesta, București până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici Mistere din București, romanul lui Ioan M. Bujoreanu, nu ratează câteva figuri de tineri aroganți din capitală, care Își poartă cu eleganță stridentă părul frizat, lornioanele, costumele bine croite, chiar dacă făcute la mahala, și nu În saloanele din centru. În schimb, atunci când vine vorba despre Donjuanii din București, publicat ca foileton Între 1861 și 1862 În ziarul Independința, discuția se Înfierbântă din cauza paternității nesigure a romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i primești În saloanele tale pe toți celebrii momentului, printre care figuri mai mult sau mai puțin izbutite ale dandysmului, „Bakst, cu aerul lui de bătrân reînrolat, cu părul rar, roșcat și o mică mustață ofițerească răsucită ridicol, miop, cu lornion, purtând smokingul ca un crupier, vorbind peltic, Stravinski, foarte dandy, cu pantalonul său muștar, veston negru, cămașă albă cu guler albastru, botine galbene, bine ras, cu părul blond, lins, cu dinții stricați, miop, cu buzele groase”: așa Îi observă, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate cu dexteritate și grație, dând sens unei Întregi coregrafii. Cu nimic mai puțin interesantă ar fi și povestea cravașelor, a umbrelelor, lornioanelor și a celorlalte accesorii de ținut În mână, fără de care un costum elegant, o ținută tipic dandy nu sunt de conceput. Spre a nu mai vorbi despre lanțuri, ceasuri ori despre bijuteriile propriu-zise (inelele, cu precădere), cărora li s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exact, expresia feței). Toate trăsăturile sunt În prealabil studiate meticulos În oglindă de acești Narciși imperturbabili. Privirea trebuie să fie când absentă, trădând nepăsarea, când afectată, de o superioritate disprețuitoare. Nici o lacrimă, nici o sclipire de interes, nici măcar o melancolie. Monoclul, lornionul, ochelarii au o funcție precisă: chiar dacă nu sunt miopi, dandy-i trebuie să semnalizeze că nu văd sau, mai exact, că nu doresc să vadă pe nimeni atunci când intră Într-un salon, club ori sală de spectacol. Privirea vitrificată (formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
despre postùrile corpului dandy, despre acel repertoriu de gesturi care alcătuiesc ceea ce s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o alură, o manieră. Scrutatul printr-un lornion, deschiderea tabacherei, protocolul fumatului, privitul unui ceas de buzunar, scoaterea mănușilor, Înclinarea discretă a capului, În fine, ținuta, mersul, statul jos, picior peste picior, totul e studiat Îndelung, pentru că totul trebuie să producă efect. Și Îl produce, fără doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sută de ludovici, care stau Într-o mansardă și vor să se Îmbrace după ultimul răcnet, nu ezită să poarte pietre prețioase pe cămașa pe care o Îmbracă dimineața, să Își prindă pantalonii cu nasturi auriți, să Își agațe splendidul lornion cu un lănțișor și să ia cina la Tabar!... Câți asemenea Tantali parizieni ignoră, poate cu bună știință, următoarea axiomă: XLV Toaleta nu trebuie niciodată să fie un lux. Multe sunt persoanele care, chiar dintre cele cărora nu le putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
își prezentă averea după nume și culori: Cavaleru, Guleratu, Rotatu, Frumușica, Cenușăreasa, Gușatu, Certăreața, Toboșaru... — Nu nțeleg, unde-i toba, întrerupse Nicu, iar portarul îl lămuri că asta e rasa. — Iar ăsta-i Parizianu, i-am zis așa fiindcă are lornion, după cum vezi... Uite, am și unul Nicu, i-am pus numele după tine. Era cel pe care-l remarcase și băiatul, din prima clipă, avea ca niște solzi verzui la gât, o minune, și, nu se știe de ce, pesemne se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
într-o duminică, după cum glăsuiește pisania; iar dedesubt, acest bărbat gata să coboare în mormînt vi-l înfățișează tot pe el. Nu-i așa că nu-i cu putință de văzut o mai perfectă înfățișare a neantului? Doamna Bovary își puse lornionul. Léon se uita la ea nemișcat, neîncercînd să mai scoată o vorbă, să mai facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi zicea înainte: Alături de el, femeia
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tot atât de legitime în fond, umflate și ele. Gahița poartă beretă cu pene, rochie bufantă de coloare vie și evantai. Umerii și brațele îi sunt goale, obrazul foarte dres e împestrițat cu benghiuri. Tânărul Iorgu, sosind în costum bonjurist și cu lornion în mână, e plăcut surprins de occidentalismul Gahiței. El cere numaidecât " Madamei felicitatea declinației" numelui ei, iar Gahița nu poate refuza "desirul" unui "Monsiu" așa de distins, care o contemplă prin lornion, fiindcă "cetirea necontenită a uvrajelor" i-au "cam
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tânărul Iorgu, sosind în costum bonjurist și cu lornion în mână, e plăcut surprins de occidentalismul Gahiței. El cere numaidecât " Madamei felicitatea declinației" numelui ei, iar Gahița nu poate refuza "desirul" unui "Monsiu" așa de distins, care o contemplă prin lornion, fiindcă "cetirea necontenită a uvrajelor" i-au "cam slăbit puterea razelor vizuale", altfel zis "ochelnica". Chirița este o contesă d'Escarbagnas și după cum s-a dovedit o Madame Angot, personagiu popular în teatrul bulevardier de la începutul veacului XIX. Ea e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]