74 matches
-
Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se afla (nu de azi, de ieri) în răspăr cu mulți dintre eminescologii actuali, mai ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându-le a fi la fel de păguboase: "expresia grotescă a unei neînțelegeri generalizate, îndărătul căreia stă o criză a spiritului receptor, generată la rândul ei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
democratic În lupta Împotriva ațâțătorilor la război, pentru desăvârșirea operei de reconstrucție a țării și de Întărire a Republicii Populare Române, pentru dezvoltarea liberă a populației evreești Înfrățită cu celelalte populații conlocuitoare”. Prin citirea acestui pasaj se poate remarca stilul lozincard care, vreme de câteva decenii va otrăvi sufletele românilor. În document se mai cerea ca „De Îndată (subl. În orig.)” să fie contactat „...Consiliul Județean sau comunal al FDP, care coordonează Întreaga activitate din actuala campanie electorală”. De asemenea, ștabii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
victorios și la realizarea vestitelor planuri cincinale În patru ani...pe jumătate, după cum suna o glumă din epocă, numai bună pentru arestarea colportorilor. În „Raportul de activitate a CDE Huși pe luna august 1949” am găsit, printre alte găunoșenii lozincarde, și referiri la ceea ce am spus taman cu câteva rânduri mai sus, toate grupate la punctul al II-lea. Iată conținutul: „Acțiunile elementelor sioniste naționaliste. Până În prezent, cu toată vigilența noastră, n’am reușit să constatăm acțiuni organizate sau individuale
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ceară nimeni, medicul care făcea exces la controale ginecologice forțate și care chema procuratura la fundul femeilor, chiar și atunci când procurorii dădeau semne că sunt obosiți, profesorul care preda documente de partid în loc de lecții, diriginții care dresau copii obedienți și lozincarzi, directorii care închideau curentul iarna, de bâjbâiau copiii la ore și șefii de la partid care ne spuneau că temperatura ideală în clase era de 12-14°C iarna, privind cum ieșeau degetele vinete ale copiilor din mănușile tăiate ca să poată scrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
aceste condiții, există două categorii evident suferinde: feudalii de toate tipurile și nevoiașii privilegiați învățați necompetitiv la pomana „baronilor” de partid și de stat. Din prima categorie se recrutează și „guriștii” integrării europene, căci un alt reflex ubicuu este traiul lozincard, învățat cu sârg în socializarea timpurie a șefilor de azi, moștenire transmisă mai tinerilor șmecherași și beizadele din proximitatea ctitorilor repartiției după nevoi. Este drept însă că limbajul nevoilor s-a dus pe apa sâmbetei marxiste și a fost înlocuit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
noastră profesională era o variabilă complet neglijabilă. Între altele, această valoare nici măcar nu mai conta prea mult în economia de comandă. Pe scurt, pentru oameni cu aspirații și eforturi mediocre, pentru indolenți, pentru cei slab calificați și leneși, pentru cei lozincarzi și goi de conținut comunismul era bun, tocmai fiindcă ei erau norma și ceilalți devianța. Din aceste categorii de oameni și din copiii lor crescuți în cultul și în nostalgia „epocii de aur” a omogenizării sociale s-au recrutat mulți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de exigențele genurilor publicistice, dar și un jurnal al reporterului, al călătorului. Se mai cuvine menționat că pasiunea de călător și înzestrarea de observator sunt învederate de pagini de reportaj în care M. s-a străduit să evite fasonul găunos, lozincard, confecționat-patetic ori convențional omenesc, impus în epocă unor astfel de producții jurnalistice. Anul trecut în Calabria este o scriere subiectivă și nonficțională, cronică a unui sejur de câteva luni în sudul Italiei, în 1990. Nu e un jurnal propriu-zis, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
vreo două trei întruniri prin sălile Iașiului, unde ni se vorbise cu înflăcărare despre asemenea posibilități. După copilăria mea zdruncinată, cu fapte și întâmplări trăite doar în suferințe, trebuia, parcă sosise clipa să sperăm într-un viitor mai bun, pare lozincard, cu limbă de lemn, ar zice un cârcotaș, dar așa era, parcă ne descătușam... Citeam în fata care stătea lângă mine propriile ei gânduri înmănuncheate cu cele ale mele: „Îmi place sufletul lui, și-mi place înfățișarea lui, figura lui
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
comportare de cincuatenar veșnic îndrăgostit, a ajuns în grațiile puterii comuniste, pentru care imaginează și alcătuiește planuri de noi construcții. Dar toate relațiile lui cu noua societate „muncitorească” și această societate însăși stau sub semnul politizării forțate, a unui limbaj lozincard, mai exact, al schematismului, care face ca aproape totul să sune fals. Scrinul negru este cel mai slab roman al lui C. Cel ce a scris în registru poematic Cartea nunții n-a încetat niciodată să scrie versuri, cultivând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
fie atenți sau dându-le tot felul de explicații, și nici cu țipete. Era prea târziu și în această privință. Căci pentru ei vorba obișnuită, spusă indiferent pe ce ton, nu era un mijloc de comunicare. Transei provocate de gargara lozincardă nu-i mai corespundea decât bățul. Acești copii căutau să mă silească să le satisfac nevoia de bătaie. și se simțeau abandonați, suspendați într-un vid isteric, deoarece nu-și încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
efort de obiectivare; adept al democrației, înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificând brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei erau în partide diferite); Iordăchescu, Romulus Dan, Leopold Filderman, Dimitriu-Pop, membri ai PSD (fără orizont, dogmatici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a dramaturgului, este „aristocratul adevărat”, în timp ce - în aceeași rigidă antiteză - privilegiații se lăfăie în „mocirlă”. Autorul, care incriminează și educația defectuoasă ce agravează tarele moștenite, crede în posibilitatea răscumpărării unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt viciate. Texte lozincarde, cu o brumă de referiri la evenimente istorice, sunt Lucaci în temnița de la Seghedin, Inimă de soldat, ecou al luptelor de la Plevna, Lumină nouă (1914), unde este omagiat săteanul viteaz ca un „leu paraleu” în campania din 1913, la care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
n.m.) a scriiturii: posibilitatea de a folosi și criteriul estetic și judecata operei (sub camuflaj, desigur), pledoaria constantă de pe poziții estetice și nu ideologice, pentru profunzime și individualizare, conținutul politic nefiind garanție a calității, dimpotrivă generator de manierism și paradigmă lozincardă". încă odată, totuși, de ce a acceptat compromisurile, în anii '60, generația mea? A fost desigur febrilitatea caracteristică tinerilor, graba nestăpânită de a ne vedea publicați în condiții a căror schimbare nu o întrezăream. Și a mai fost ceva: influența pe
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
ca niște necrologuri anticipate. Dar haide să nu fim morbizi. De unde îmi extrag la vârsta mea resursele de energie, puterea de muncă? Nu știu, cred că sunt ingrediente din compoziție, din cocă, le am în mine. Aș putea răspunde bombastic, lozincard, că din pasiune pentru muncă sau din simțul datoriei. Paradoxal, răspunsurile bombastice sunt foarte apropiate de adevăr. De când mă știu, lucrez, și o fac cu plăcere. Traduc cu pasiune, cu dragoste de carte, de literatură. Și muncesc cu o conștiinciozitate
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
exagerări, trăsături îngroșate. Atitudine politică? Da, de stânga, o stângă democratică, moderată. Cristina García evită totuși atât clișeele, cât și formulele brevetate de alții (cum a fi Márquez sau Isabel Allende) și nu alunecă nici spre sentimentalisme, nici spre retorică lozincardă. E o mare artă să spui, în numai două sute de pagini cu tipăritură aerată, atâtea povești interconectate, în care aproape toate personajele sunt analizate cu finețe, imaginile au poezie sau, atunci când este cazul, subtext ironic. Vedem o lume strâmbă care
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
Așa se întîmplă de exemplu cînd, deși mare admirator al lui Camil Petrescu, se vede nevoit ca în fața ,tovarășilor" să-și reprime gusturile pentru literatura ,mic-burgheză" și, pe cale de imediată consecință, reprobabilă. Episodul este expus sub forma șarjei, cu expresii lozincarde, cititorul de peste timp primind discret, dar convingător imboldul de a-l descifra într-o cheie deloc indigestă: ,La 20 de ani deveneam un proletar al culturii care sfărîmam lanțurile intelectualismului lui Camil Petrescu". Politicul se amestecă adeseori cu erosul în
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
prin apartenența la o familie ceva mai înstărită: fie de odioși burghezi, fie de îngrozitori moșieri, fie de țărani refractari la înscrierea în colectivă, fie de ofițeri care luptaseră pe frontul de Est. Politica de Stat era centrată, retoric și lozincard, pe desființarea claselor sociale; însă acestea s-au menținut pînă în decembrie 1989 în corsetul cultural ideologic pe care activiștii, cenzorii și elementele „de răspundere” din sistem l-au oferit unei arte obligate să-l îmbrace; și să-l poarte
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
din nord, odinioară prospere așezări miniere, acum locuri unde femei disperate își abandonează copiii. În ciuda limpidității poveștii cinematografice și a justeței tonului în interpretarea actorilor (Tavernier rămâne, incontestabil, un maestru, filmul său e plin de locuri comune și dialoguri strident - lozincarde, sindicalismul militant apropiindu-l, mai degrabă, de cinematograful francez al anilor '30 - cel al bunelor intenții și al Frontului Popular din La belle équipe al lui J. Duvivier, decât de cinematograful modern al sfârșitului de secol XX. Un cinematograf desuet
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
nemeritate), în dauna propriei literaturi. Convingerile intime ale scriitorului nu mai contează în fața cerințelor unei autorități politice care nu are nici o competență estetică, deși o pretinde. Literatura nu mai este o reprezentare a propriei subiectivități a scriitorului, ci o reprezentare lozincardă a programului dictatorial al unui partid, substitut al unei clase, iar prin aceasta al unui spirit colectiv și colectivist. Ca și individualismul în plan social, gratuitatea maioresciană a artei este o erezie în planul fals estetic al acestei opțiuni fără
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
de domnul Traian Băsescu, cât de hotărât-marinărește a tratat problemele, inclusiv cea referitoare la înfierea copiilor de către un cuplu de homosexuali 2) - o superbie care a cadrat perfect cu patriotismul atârnat la gâtul domnului Corneliu Vadim Tudor fără vreo urmă lozincardă, nu cum ai zis tu cândva... Ce să spun, fratele meu, toți au fost minunați! M-au umplut de optimism, de promisiuni încât... Și măi, dragă, după această "seară a candidaților la președinție", am adormit fericit, dar am visat că
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
1941, e demnă de interes o înfruntare cu "tovarășul" George Macovescu: "o discuție în timpul căreia el a apărat punctul de vedere al Partidului. Era vorba de un articol al meu, în care îl criticasem violent pe ultimul venit dintre poeții lozincarzi"... O altă amintire concretă e notată în aprilie 1943. E vorba de o directivă dată cu un deceniu în urmă de conducerea PCR : de 1 Mai 1933, celula de ziariști și scriitori comuniști trebuia să apară în Piața 8 iunie
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
zorile." În ediția revăzută din 1964 (Editura Tineretului, Biblioteca școlarului) există sublinieri noi - există un timp nou care trebuie și el numit. E vorba (în stilul discursiv al "realismului socialist", dar și în stilul unor echivalențe care să anuleze regimul lozincard) de "o zi mare": "O zi mare, chiar dacă îi descrii și intervalele dintre clipe, nu numai clipele, tot seamănă cu o zi obișnuită./ Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit, ca din nimic, cu toate că se
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
fie simțit pe propria piele, intelighenția de stînga, din Franța de pildă, dar nu numai, a preferat să ignore cu desăvîrșire niște fapte incontestabile, încondeind dezvăluirea lor drept propagandă antisovietică dușmănoasă și debitînd în continuare aceleași stereotipii inepte, aceleași șabloane lozincarde și fanatice? B. - Jean-François Revel ne oferă în Memoriile sale cîteva repere în privința acestor "mistere". El evocă o adevărată abdicare a inteligențelor la cei mai străluciți din foștii lui colegi, un Pierre Courtade, un Pierre Daix, Maurice Mouillard și alții
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
Tudor Vianu. "Le cunosc și pregătirea și posibilitățile și dimensiunile umane. Ei bine, când îi citesc punându-vă notă la purtare, pipăindu-vă pulsul ideologic, verificându-vă... principialitatea etc. etc., am precis sentimentul ." Prietenul Perpessicius era dezgustat de limbajul stereotip, lozincard ("cultura noastră", obsesivul "scumpei noastre patrii") și supărat pe cenzură care-i amputase un articol din care fusese eliminat chiar numele lui Tudor Vianu. Se hotărăște să nu mai scrie: "M-am vindecat definitiv de scris și de lucrat într-
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
subliniind că modelul ce se cade urmat e Maxim Gorki, cel ce a formulat principiile "realismului socialist", succesor al realismului de la finele veacului precedent și opus curentelor artei pentru artă și naturalismului, adversarii de căpetenie ai "scriitorilor angajați". Sub stratul lozincard transpare momeala materială, pe atunci foarte consistentă, cu care oficialitatea încerca să capteze conștiințele scriitoricești: "Condițiile de trai ale scriitorului de astăzi, deosebite esențial de ale celui din trecut, tind să ocrotească temeinic pe acest militant prețios. Scriitorul de astăzi
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]