422 matches
-
de participativa smerenie și bucurie a descifrării misterului, Ion Murgeanu consemnează scene și personaje deja ilustre cum ar fi "evenimentul cosmic" al Învierii și cuvintele lui Iisus către Maria - Nu te atinge de mine -, Toma necredinciosul, cel aflat sub "efectul luciferic" și care doar atingând coasta Domnului va deveni "Notarul" Învierii, heraldul universal al acesteia, celebri convertiți Nicodim, Longinus, Iosif din Arimateea, vindecările, pildele, maieutica divină pe înțelesul ucenicilor - viitori apostoli, bunul samaritean, Muntele Măslinilor, Calvarul, Mater Dolorosa s.c.l.
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a produs, prin reacție, pe abjectul, pe amaratul, pe an starele de orice om modern". Nici macar cinismul nu i se recunoaște cinicului prin definitie Cioran. Acesta e stors că o lămâie pentru a i
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de literatură, Cezar Petrescu nu contenește a face literatura, implicîndu-si declarațiile dur-expiatoare în structurile acesteia: "Ce odios îți voi fi părînd! Am însă o scuză, mica Georgetta. Era datoria mea să-ți arăt în toată monstruozitatea cine și
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
aplicație a cunoscutei teorii a lui Eliade, ca un exemplu de manifestare a sacrului în condițiile înșelătoare ale unor întâmplări banale, cum este întâlnirea Dorinei și a lui Andronic și ieșirea din cotidian pe care aceasta o provoacă. Andronic, personaj luciferic dotat cu un magnetism de sorginte chtonică, face parte dintro serie care unește trăsături ale unor ființe din universul mitic, folcloric sau livresc, Zburător, vampir, Luceafăr, demon, toate întrunite în imaginea șarpelui, simbol al fecundității și al sexualității, dar și
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
în legătură cu Luceafărul și cu Cătălina. Ar fi vorba deci, la nivel superficial, de o lectură a romanului lui Eliade într-o cheie eminesciană, și Gisèle Vanhese aduce aici argumente textuale convingătoare, de la repetatele referiri la poemul lui Eminescu la caracteristici luciferice care devin semnificative prin număr: Andronic apare numai noaptea, zborul prin văzduh îi este constitutiv (este aviator „sau aproape aviator”), brațele lui par două aripi, discută cu Dorina despre nemurire și ce înseamnă să fii om ș.c.l. Tot
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
apare numai noaptea, zborul prin văzduh îi este constitutiv (este aviator „sau aproape aviator”), brațele lui par două aripi, discută cu Dorina despre nemurire și ce înseamnă să fii om ș.c.l. Tot aici d-sa amintește și caracterul luciferic al personajului din Domnișoara Christina, care fusese semnalat anterior de Al.Ciorănescu într-un articol apărut în 1990 în Synthesis, defuncta azi revistă a Academiei. În profunzimea textului micului roman, lectura antropologică - în linia lui Gilbert Durand - și repetarea paradigmatică
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
e de singur/ pustiul de blînd" (În seara lină). Dar se impune cu putere cealaltă latură, terestră, a acestei producții, manifestîndu-se în chiar cuiburile pietății. Spiritualizarea eului își descoperă un caracter egolatoru, nu e doar proslăvire a Domnului, ci și luciferică tentație de-a se planta în centru, de-a fi el însuși celebrat: Fericirea mea/ e-nceputul ființei -/ ce-am voit ca putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o situează într-un spațiu escatologic. Dezvăluindu-și frustrările, dezamăgirile elegiace ori atroce, poetul ajunge la o superbie luciferică, la un ideal ŕ rebours, cel al unei capodopere care e chiar "pierzania" proprie: "Rînd pe rînd renegi vechile naufragii ale minții,/ Te dezici de bietele epave ale rațiunii.../ Din amiaza ființei tale se retrage umbra unui ecou,/ Verbul ce
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
și antieroul (ce ia diferite forme) se confruntă. Noi ne-am întîlnit cîndva, în trecutul tău și în viitorul meu", îi spune eroului, în volumul doi, Tom Riddle, cel care, de multă vreme, devenise, pe un cu totul alt plan, lucifericul Lord Voldemort. Ceea ce înseamnă că, pentru oricare dintre noi, Lucifer este o virtualitate. Căci "Lord Voldemort" e doar o anagramă pentru "Tom Marvolo Riddle" (riddle = ghicitoare, în limba engleză), ni se spune explicit. Propria alegere este aceea ce ne face
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
vrea să o transmită despre sine celorlalți. Așa piere și Tom Riddle, "ucis" de Harry Potter, cel ce mînuiește o străveche spadă fermecată, pe care are inspirația de a o înfige chiar în "inima" jurnalului acestui alter-ego din trecut al lucifericului Voldemort. Iar inspirația lui Harry Potter nu vine din senin (de altfel, scena se petrece într-o hrubă), ci îi este insuflată de o pasăre Phoenix. 4 . Oprirea timpului - fie și într-o clipă fericită, care vrem ca veșnic să
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
trăseseră husa peste oraș și se culcaseră./ Numai eu priveam luna, ca o rană/ Pe trupul unui proaspăt bărbat" (Intersecție marcată). Real care nu e doar refuzat în numele ingenuității native, al purității "anilor puțini", ci și acceptat, asimilat, cu o luciferică satisfacție, ființei lăuntrice. Pătrunzînd în bolgia unui pragmatism al vîrstei mature, autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
lumea de mister (...)Noi, fii din flori ai cerului din cer,/CĂZUȚI DIN SEMINȚIILE DIVINE?/ Am fost din îngeri? cei dintâi, văzuții,/ASCUNȘI ÎN RAI CA-N CURCUBEU PĂUNII?” - cf. Baladă la Vâlcele Bune. Să nu uităm că hierogamia luciferian/luciferică a Eminescului se realizează, în fapt, între Păunarul Cosmic (“Ce împle cupele cu vin/ Mesenilor la masă,/ Un paj ce poartă pas cu pas/A-mpărătesii rochii” hephaistico-anamnezic și, în același timp, ținând/stăpânind “trena de foc con-stelar/con-stelativ” a Lunii
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
nadir - “știind”, dar/deci murind: “Pulsația zburând prin armonii/ Se-ntoarce-n orizont-nadir. Vei ști” - cf. Epifanie. “Cine știe prea multe, moare prea repede”, nu? Probabil, dacă nu crede în șansa Revelației. Dar numai dacă Misterul blagian al “minus-cunoașterii”/”cunoașterii luciferice”, de fapt, al Re-Armonizării cu “susul”, prin ruptura, ACUM, cu “josul” este păstrat (consecutiv, apare, o, mult-așteptata “DAINA” din colindă!): “Murindu-mi moartea-ntre pământ și cer/Reumplu Nemurirea de Mister./ Al Spiritului, moartea nu-mi dă pace/De-aceea
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Radu Cernătescu De numele lui Faust se leagă nu doar o întreagă bibliotecă luciferică, dar chiar și inventarea tiparului, sub numele său, arta magiei ajungând în vremea Contrareformei să echivaleze cuars imprimendi. Mistificarea a început cu Thritemius, abatele care scria cât se poate de cuminte pe la 1506, în Cronica mănăstirii Spanheim din dioceza de
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
nu mai păstrează de la vechiul Wagner decât titlul de „famulus” (lat., ‘servitor’). Ca o ilustrare a magului desăvârșit, el ajunge să împlinească visul lui Paracelsus și idealul oricărui practicant al științelor oculte: crearea omului artificial, „Homunculus” ilustrând aici împlinirea vanității luciferice de a fi asemenea divinității. În opoziție cu Faust, reprezentantul artei magice, pe noul Wagner nu îl atrag nici „bucuriile vulgare”, nici călătoriile romantice, iar în locul „căii simțurilor”, cum își definește Faust destinul, el preferă un laboratorium plin de lumina
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
ironizat de Herder: „Este el un geniu, un demon? sau un strigoi, un înviat din vechi morminte?, ori poate e o suflare de vânt cu sunet de seducătoare harpă eoliană?”. Obosit de toate aceste lecturi prea „cuminți” pentru un spirit luciferic, Faust ajunge să se declare nemulțumit nu atât de cât știe un om, cum o face Wagner, cât de ce înțelege el: „Am studiat cu râvnă, ah, filosofia/ Din scoarță-n scoarță, dreptul, medicina,/ Și din păcate chiar teologia,/ Arzând de
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
oglindire, reflectare, parcurs labirinthic sau daca vreti decriptare mandalică. Artele sunt mistici ale fiindului nostru univ-în-diver sitate; geniul este intuitiv iar intuiția lui, când este empiric noncoformist, poate influența pe termene relative, în grila lui Einstein, (dacă vreți a cunoașterii luciferice, sau faustice), o cultură sau mai multe. * Iraționalul este cel ce agită și nu poate fi separat de rationem: conflictul duali tații, al sinelui cu sinele lumii, al unului-reductiv, cu unul universal, imuabil și cosmo polit. Entropia... este feno menul
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
fiind peste media generației: Damian excelează în facultatea voinței, căreia nici o piedică nu-i poate opri elanul, în vreme ce Octavian izbește prin candoarea omului inocent, la care ambiția, cvasi-inexistentă, lasă locul impulsurilor altruiste. Primul e încrezător în sine pînă la exaltare luciferică, al doilea crede în providență pînă la tăierea voii. Colegi de liceu în micul port dunărean Limanul-de-Sus, între Damian și Octavian se înfiripă de timpuriu o rivalitate ivită tocmai din discrepanță intimă. Scopul vieții lui Damian e să fie mereu
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
și un înfocat naționalist, și Ömer), ilustrează cealaltă dimensiune thomas-manniană a romanului: interesul pentru psihologia artiștilor. Perioada istorică, a marilor reforme introduse de Atatürk însoțește aceste dezvoltări existențiale ca un ostinato, strecurând cititorului îndoiala asupra alegerii: adaptare socială sau singularizare luciferică? Refik, „un Robinson umblând după salvarea patriei prin propria cameră”, simte că trebuie să părăsească vechiul bloc familial din Nișantașı (tot în Nișantașı se afla și blocul familiei lui Pamuk, descris în autobiografia Istanbul: aceleași porțelanuri inutile în bufeturi, aceeași
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
gândit de Blaga drept un preludiu al ființei umane, căruia îi este proprie existența în orizontul lumii date și care constituie baza vieții umane, dar nu dispune de plenitudinea și demnitatea acesteia) -, omul deplin, numit de marele filosof și omul luciferic, trăiește în orizontul misterului, cu scopul de a-și releva sieși misterul. Acestea sunt câteva dintre considerentele pentru care, în poemele Marianei Didu, revine adesea sintagma ,,omul deplin’’. Creație, ca scriitor, ca doctor în științe, creație sută la sută a
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
de lucrări și nume, dar consider că este firesc să-l amintesc pe Barbu Ștefănescu Delavrancea, Trilogia Moldovei cu „Apus de soare", „Viforul” și „Luceafărul”, precum și pe Lucian Blaga, autorul a trei trilogii filosofice: - Trilogia Cunoașterii cu „Eonul dogmatic”, „Cunoașterea luciferică” și „Cenzura transcendentă”; - Trilogia culturii, cu: „Orizont și stil”, „Spațiul mioritic”, „Geneza metaforei și sensul culturii”; - Trilogia Valorilor, cu „Știință și creație”, „Gândire magică și religie”, „Artă și valoare”. De asemenea, ar fi un gest lipsit de cuviință, să nu
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
cunoaște o certă degradare sau obscuri- zare, supunându-se anumitor disfuncții și distorsiuni, fie prin pierderea sensului auten- tic al unității, fie prin anarhia diversităților, ceea ce nu este cazul în ordinea serafică a muzicilor sacre. E un fel de revoltă luciferică la consolidata desăvârșire a marii muzici renascentisto-baroco-clasice, delimitată liber și ferm de escaladele demonice. Georges Minois (autor care crede, culmea, că „Dracul este un mit căruia i-a trecut timpul”) are totuși o viziune suprarealistă a diavolului, ieșită cumva din
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
Între idioritmie și chinovialitate Liviu DĂNCEANU Să ne uităm cu atenție la măștile și chipurile muzicii savante de azi: dizarmonie gratuită, minimalism grotesc, softuri pe cât de alambicate pe atât de simpliste, alergie luciferică la sacru, la puritate și, în general, la tradiția imanentă, inextricabile contorsiuni semiografice sau,dimpotrivă, rudimente de partitură, pornoderiziune, monstruoase coabitări ori fuziuni și, nu în ultimul rând, endemice escrocherii instalaționiste. Un peisaj arid ce pare a fi mai mult
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
o audă! Cât de intensă este percepția armoniei!”(<footnote Idem.pag. 429 footnote) Ca finalitate dramaturgică romanul nu-și închide porțile.Autorul a traversat o etapă din propriul destin iar experiența acumulată îl motivează să continue. Cum? Similitudinea cu tentația luciferică exploatată exemplar de George Enescu în Oedip (Sfinxul - atracția cunoașterii, curajul de a privi în ochii deschiși ai zeiței Isis, probă pe care pământeanul chiar dacă o depășește trebuie să plătească pentru ea) este posibilă și tentantă. Paralela este acreditabilă nu
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
fiecărui detaliu în parte și să creeze imagini muzicale pline de culoare și fantezie. Dincolo de pasajele dificile, realizate cu o impresionantă abilitate, artistul și-a concentrat atenția asupra laturii expresive și a mesajului lucrării. Tartini abordează personajul principal în ipostaza luciferică, ce simbolizează aspirația către lumină și cunoaștere. Poate de aceea, muzica sa ne apare azi atât de frumoasă și de bogată în semnificații. Pe parcursul celor patru mișcări contrastante din punctul de vedere al conținutului și al tempo-ului, interpreții au
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]