797 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adolescenții sunt în stare să zburde herghelii de note muzicale pe câmpiile reavăne, incendiate de florile primăverii! Ei preschimbă plumbul timpului în topaze și rubin și chiuie cu lucirile lor în oglinzile privirii cerului. Cântă în văzduhul lor sufletesc și râd în canatul ferestrei inimilor care nu întâmpină cumpene la intersectările voioșiei cu iubirile! Pe acest iureș de fiori sufletești izbucnesc ardoarea, umorul și cântecele tinerești în sitcomul „Cheia
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
dublei tensiuni a corporalului și a ineditului imagistic, cu strălucire decelabil aproape la fiecare pas: „Corpuri se moaie și se rotesc să- și vadă centrele/ copleșite de prea rafinate mișcări, în nuanțele gri/ care premerg apariția/ cenușii în striații - o lucire de cuțit sau/ o retină vorace, un metal uitat la soare de zidari/ antici. Altceva este însă scuarul/ cu pana de zinc/ de pe gușile porumbilor” (Volute). Diferit de expresionismul crîncen-cosmic, cu vedere la ulița satului, a șaizeciștilor și cu atît
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
i Riven, o dată cu „Dulcea povară” a iubitei îl face să mărgăritare a iubitei‚ „hurmuzul manuscrisele ce-l duseseră la împletească faustian iubirea cu setea pământului”, arzător, în timp ce, sub iconoclastic față de divina iubire de frumos („Și ce frumos făcuse el în lucirea semnului arab, călugărul creatoare. Pierderea manuscriselor și lună”) sau să-și exprime adorația prin prezicea melodia îngerilor, notă cu a tabloului înseamnă ieșirea lui Dionis contopire absolută, făcând din drumul notă, în cel mai candid spectacol din pactul mefistofelic pe
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
Opriș și Adrian Sabău, Superliquidato:/SPRLQDT , Combined works: Irina Dumitrașcu și Ioan Moisa, concert VLOZTE KOCKU în cadrul festivalului Soundczech 2014, (ora 20.00), Cercul Întreg - Gem la iarbă verde, (ora 16.00) în Grădina Fluture și MuXi Party- Muri & LeXi (Luciri Optzeciste), de la ora 22.00 în Spațiu Bar. Vineri 3 octombrie Fabrica de Pensule Henri Barbusse 59 - 61 Pentru mai multe informații: www.fabricadepensule.ro
TREI SCHIMBURI la Fabrica de Pensule [Corola-blog/BlogPost/98526_a_99818]
-
plâng și râdcând totul se arată...în uitare iubirea adunată!... XXXIII. ORICÂT, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Lumina se arată iară peste o zi ea dă să-apară, vuiește codru chiar a vânt peste luciri de negru din pământ. Departe parcă, mai departe, se strâng dorințele prin șoapte, apar hrănite de-amintiri cu trecătoarele iubiri, ca un ocean îndepărtat doar prin iluzie răsfățat tărâmuri albe mișcătoare în pacea lor liniștitoare. Un unu se împarte azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cu doi și îndoit de vremurile noi, se rupe patru, cinci, din cât... vai ce cuvânt, vai ce cuvânt? Tot repetând pierdut; oricât! Citește mai mult Lumina se arată iarăpeste o zi ea dă să-apară,vuiește codru chiar a vântpeste luciri de negru din pământ.Departe parcă, mai departe,se strâng dorințele prin șoapte,apar hrănite de-amintiricu trecătoarele iubiri,ca un ocean îndepărtatdoar prin iluzie răsfățat tărâmuri albe mișcătoareîn pacea lor liniștitoare.Un unu se împarte azi cu doiși îndoit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
gurii de lupara - străinele pupile ațintite asupra ta - somându-te să îți declini identitatea incerta prin nevolnicia-ți dovedită căci nu mai poți demult să porți pe umeri precum Atlas ziua întreagă fără a clipi nici printre genele umil plecate luciri de stele să prefiri n-ai teamă nu vei aștepta va fi ca bruma de ușoară dimineața ascultă-i pașii ce deja se-aud privirea între pleoape se va zbate ca fluturele hăituit în odaia ermetic închisă până când obosită va
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380182_a_381511]
-
cu umbre cernute prin taine de sfinți, lumina ți-o scuturi pe aripi de ploaie, și-mi mângâi obrajii, cu lacrimi fierbinți! Primăveri rătăcesc pe sub nuri dezgolite, așteptări prinse-n lanțuri ard de doruri în scrum, nisipul mă-nghite sub lucirea-i de sticlă, prin clepsidre de viață, mă dezbrac ca un fum! Sunt doar o răscruce sub căderea-ți de brumă, pe buze-mi adormi înserări de argint, te-așezi pe lințoliu-mi cu taina-ți de humă, sub scripca
SUNT DOAR O RĂSCRUCE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380183_a_381512]
-
o adună Și toate cad robite-n fața ei. Chiar negru, nu-i cărbune, nici grafit, Iar pasul său prin lume-i elegant Și chipul său, de stele-mpodobit, E mândru, luminos și impozant. Cu focul din priviri, de neoprit, Ne-nvăluie-n luciri de diamant. NEBUNUL ALB Prin viață merge-așa, cam într-o parte, Iar drumul său nicicând nu-l părăsește, Pe regii din castel i-nveselește, Când este viu, dar chiar și după moarte. Orice copil, cu clovnul vesel crește Și
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
amvon, Episcopul vestește noi necazuri, Chiar dac-a fost și el cândva bufon, Acum se-ntunecă și face nazuri. Iar marea vine, neagră, la ponton Și freamătă și plânge în talazuri. TURNUL ALB Cu metereze dure și înalte Și cu luciri furate de la soare, E, pentru rege, zid de apărare, Pentru regină cât de cât, încalte. Dar când iubirea se aprinde, mare Și sufletul începe să tresalte, Ea se ascunde-n straiele învoalte, Iar el se mută-n plâns și supărare
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Atunci, fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume necunoscută, într-o țară îndepărtată, unde să fie numai cer senin, iarbă cu flori, copaci minunați ridicându-și coroanele spre cer, iar apele nemărginite să sclipească cu luciri de argint, brăzdând întinderile orizontului! Dar alte noi și minunate bucurii aveau să apară în sufletul și în inima tânărului Hans. De curând, cunoscuse o comoară pentru suflet, niște oameni cărora le va fi recunoscător pentru totdeauna, care îi aduseseră
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
pe când romanța e rară ca pacea în forfota mării! Azi, Marius Țeicu și Mihai Constantinescu sunt prezenți rar, în rărita lume muzicală românească autentică, activă, iar despre Olimpia Panciu începuse a se ști din ce în ce mai puțin. Amintirile însă, i-au păstrat lucirea ochilor absorbiți în vis, lumina și surâsul feței, dar în principal, melancolia, emoția, linul vocii ei, nerespingându-se din armonia trio-ului, ci întocmai îmbinare fiindu-i. În componența acestui trio, Olimpia Panciu genera o destindere mintală, introducea o undă
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
de foc bătând în piept, care tânjea ca firul ierbii să facă-nainte-i covor, cu mușchi să-mbrace stânca sub calde dezmierdări de soare... Văzu un semn în acea închipuire picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... Fastuosul scenariu mitic se sprijină pe simetrii și articulații subtile și deschide largi perspective simbolice. Mistrețul i se năzare prințului pretutindeni: în "apa jucînd sub copaci", în foșnetul ierbii, în lucirea lunii - ca o obsesie premonitorie și fatală: Dar vai! sub luceferii palizi ai bolții cum sta în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreț uriaș și cu colții îl trase sălbatic prin colbul roșcat. - Ce fiară ciudată mă umple de
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
de protocol a firmei. Era iarnă ca și acum. Am văzut imediat că Ada Comenschi își vopsește părul, mi-am dat seama că obișnuința asta a ei de a se vopsi era un moft. Pletele-i zburlite, roșcate aveau o lucire metalică. Fruntea acoperită de breton m-a descumpănit. Părea o școlăriță, o țigancă, o fetișcană crudă, incomplet dezvoltată. Tenul ei măsliniu îmi sugera ceva din fadoarea fructelor cu pielița prea uscată. Ochii ei de cafea nu arătau nimic din umezeala
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi alunecă pe spate trezind-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care se scurgeau și se-ntretăiau drumeagurile mici șănțuite de roți, potecile și cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum încremenit pe sub mobile pulsase, nu demult, rășină. Chipurile lor, aurii ca turtițele lui Ivan din cuptor, îi dăduseră, la început, o stare de bine, de apartenență molcomă la realitatea lui domestică. Le ghicea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu mai avea pentru cine. Viața ei era un șir de eșecuri repetate. Cât ar fi trebuit să mai prelungească chinul de a trăi așa? Dacă era cea mai bună decizie, de ce întârzia să pună capăt suferinței? Lama subțire, cu luciri ireale a cuțitului, o atrăgea dar o ținea și la distanță în același timp. Era o barieră pe care nu reușea să o înțeleagă între dorința de a pune în aplicare planul și realizarea lui. Îi era frică, sau credința
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
c? aceast? Întunecime ?i moliciune nu sunt altceva decât norii ?i c? universul cu adâncimea lui Începe abia la marginile ?i În fiordurile acestor mun?i de nori, de acolo se scufund? În infinit, acolo se afl? stelele cu str?lucirea lor solemn???i Înf????and pentru noi, oamenii, simbolurile supreme ale limpezimii ?i ordinii. Adâncimile universului ?i tainele lor nu sunt acolo unde se g?sesc norii ?i umbră lor neagr?, adâncimea st? În limpezime ?i senin?țațe ". (Hermann Hesse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cerul poate „Înmul?i hotarnicele clipe" num? rate Ins? de-al „stelelor imperiu" situat departe, În „nemargini", dincolo de lumea fenomenelor. Pe p?mânt Ins? domnesc ruine m?rturii ale palatelor-cet??i de odinioar?. Istoria acestora („corsi e ricorsi") evoc? str?lucirea lor, acum, acoperit? de ț?cere: Astfel, din vechiul Babilon, cetate „cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate / ?i pe ziduri uria?e mari gr?dini suite-n nori" (Memento mori), nu a mai ??mas azi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]