666 matches
-
nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1476918469.html [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
său de scrutător al sinelui însingurat. E insistent în lacrima pentru trecut și pentru un viitor opac, previzibil și scadent în vrerea de neostoit a timpului ucigaș( Pisica neagră). Timpul implacabil vestit de ecoul clopotului/ din adâncuri( Lacrima icoanelor). Clopotul lugubru, mesianic, clopotul prevestitor al morții iminente într-o lume a deșertului de sare al mării( Sirena deșertului) și a diluviului terifiant( Făptura ta). O necuprindere împresurată de ape . Apa morții imaginată ca matrice leșioasă în care eșuează înțelesul din cuvinte
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Stihurile_destramarii_croni_al_florin_tene_1385100246.html [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet, Oprindu-se, subit, în fața porții. Pulsează universul pe secunde. Încerc iar, cu privirea, să mă agăț de-o stea, Crezând că văd lumina ce-n van mă aștepta, Dar nu e decât beznă orișiunde. Mă simt
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1439639574.html [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
de des. Și nu o privește cu ochiul circumscris unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438435995.html [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - LUGUBRU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În săptămâna patimilor lugubru alunecăm pe culmi cu ochii stinși priviri înspăimântate înconjurați de flăcări călcăm pe drumuri nisipoase dorința omului e oarbă ne mistuim
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1428571099.html [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - LUGUBRU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În săptămâna patimilor lugubru alunecăm pe culmi cu ochii stinși priviri înspăimântate înconjurați de flăcări călcăm pe drumuri nisipoase dorința omului e oarbă ne mistuim gândirea trădarea ne este păcatul în jur nori negri tu omule cauți Lumina sunt fapte seci șoapte rostiri iertări
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1428571099.html [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
Isus trimis de noi să moară ei știu ce au văzut nu știu când au să-L mai vadă durere atunci acolo sus pe cruce căință dor speranță lipsă aici la noi oriunde pe pământ. Referință Bibliografică: În săptămâna patimilor - lugubru / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1428571099.html [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
îngerul păzitor, mama îmi spunea să scuip în sân, să-mi fac semnul Sfintei Cruci și să zic: „Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să fugă de cruce!” În acel moment se auzi un urlet lugubru de se cutremurară umbrele pădurii și o dihanie se aruncă asupra lui, îl trânti la pământ, apoi îl ridică în aer cam la un stat de voinic și-l azvârli de trunchiul unui stejar. Câteva clipe bărbatul zăcu nemișcat apoi
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
între cei doi stejărei unde ne-a marcat locul. Preda săpă mai mult din disperare. Deodată un trăsnet lovește un arbore care ia foc. Flacăra fulgerului și suflul trăsnetului din apropiere îi trântește la pământ. Șerpii de foc și tunetele lugubre se întețesc dezlănțuind o ploaie torențială cu o vijelie ce se transformă în furtună. Plini de noroi pe chip, pe mâini și haine sapă o groapă adâncă de vreo doi pași în care așează lada cu galbeni. Căpitanul cu apa
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/De_dor.html [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădită tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400345696.html [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
o viață conștientă transfigurată de acum încolo, văzută cu alți ochi”.(A.Béguin). Pentru a nu ne mai lăsa întru dezlegarea ,,enigmelor Sfinxului, poeta ne scoate din labirinturile numai cu intrare, luminându-ne nedumerirea: ,,deșertul e un vampir (nelegiuit)” - cam lugubru, antropofagic, imagine prometeică în înlănțuirea de stâncă. ,,...atât a mai rămas într-un deșert de gânduri/...prin această întindere liniștită, pustie/și primejdiaosă/se mai rotesc vulturii din când în când.../” , iar ,,privirile se lovesc de lumina aspră,/apăsătoare/îmi
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_vasile_popovici_v_valentina_becart_1332342352.html [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
-le sufletul și pârjolește-l în focul iadului tău, hrănește-le cu smoală, dar lasă omenirea cu necazurile, bucuriile și păcatele sale să fie judecată de Domnul, nu de tine, împărat al întunericului!... Deodată o lumină strălucitoare inundă pădurea. Urletele lugubre se sting treptat în ecouri, iar balaurul se transformă într-un vârtej și dispare în adâncuri. Se așternu liniștea și pădurea își reluă freamătul cu șoaptele sale duioase. Din nou, în fața ochilor li se desfășoară lacul cu apa de cristal
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
trailerul meu. - Da! - raportez eu codificat dând din cap că nu. - De care? - își începe ea interogatoriul. - Rece - răspund eu evaziv deschizând mai multe piste. Manevra mea are succes și beneficiez de mult dorita liniște, întreruptă doar de un scârțâit lugubru urmat de bușitura ușii frigiderului. - Mă'ta știe cât de nesimțit ești și minți mai rău decât prostiile pe care le scrii acum? - curmează ea succesul meu temporar. Merg pe varianta tăcerii ca un răspuns și pocnesc din degete continuarea
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cazul_miorita_lica_barbu_1357667221.html [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
neprecizat, să-l numim, transformându-l în purtător de metaforă întunecată a crimei. Avem libertatea de a insera acest atribut titlului cunoscutei sale cărți. E, practic, un mesaj care vine insistent dinspre cuvinte către cititor, întruchipând un soi de realitate lugubră, unde floarea cu spini ucide, încetul cu încetul, viața, expediind în spațiul faptelor ilegale feroce divinul din om și, finalmente, împuținându-i acestuia definitiv multitudinea de sensuri a codului său specific existențial. Până la urmă, „semiologul imperialist” italian se lovește în
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1439559728.html [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
într-o grotă la intrarea căreia stătea de pază un centaur... însă nu viu, ci sculptat, în întregime din piatră. Acolo și-a făcut apariția o făptură ciudată, înspăimântătoare, cu trup de fiară și șase capete demonice, ce scotea sunete lugubre. Aiko a înghețat de teamă - era, fără îndoială, demonul asupra căruia fusese avertizată. Șase limbi ca de șarpe s-au unduit în aer, apoi demonul a vorbit: ”Micuță Aiko, te aștept de mai mult timp decât ți-ai putea vreodată
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1436551649.html [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
mele avide; arta de a fi prezent printre catifelele moi ale dragostei, învățată de la Ovidiu, de la acel poet năucit, exilat la Tomis, cu schimbări de decor și miros de singurătate, e arta vânării de vânt, frumoasă târfă, Durere, ce latri lugubru la lună, strângând cerul de gât, alergai, îmi strigai pe nume sângele pentru a mă numi, flacăra părului tău, hărțuindu-mi umbra și incendiindu-mi inima, eu care puteam sorbi din pumni un cer întreg, acum pierdut, printr-un labirint
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422183873.html [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
ploaie, dezmăț așternut acum, pe foaie, visând că totul e așa, precum, fatidicul blestem, ca m-oi întoarce-acasă, să nu te mai pot iubi vreodată. Respir încet și rar, precum un tren marfar, plin de speranțe, garat într-un triaj, lugubru, ruginit de timp, răpus de întuneric, măcinat de ploi, acide, aduse de umbra ta, pe trotuarele murdare, traversate de oameni, ce-și caută tristeți, lăsate la-ntâmplare de dirijori isterici, purtând sub braț, orchestre ireale, așteptându-ne pe noi, îmbrăcați
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1480930908.html [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
la adresa Halloween-ului importat din State. Dacă vă hotărâți totuși să lăsați deoparte prejudecățile și să luați totul ca pe o simplă ocazie de distracție vă recomandăm o petrecere cu tot tacâmul de sinistru inclus: de la activitățile din program până la posterul lugubru. Sâmbăta aceasta, pe 27 octombrie, are loc party-ul The White Rabbit and The Black Magic, la Sala Polivalentă. Noaptea de Halloween va începe destul de devreme, la ora 20:15, cu un calup de 14 filme de animație și ficțiune. Asta
The White Rabbit and The Black Magic, petrecere de groază by http://www.zilesinopti.ro/articole/3826/the-white-rabbit-and-the-black-magic-petrecere-de-groaza [Corola-blog/BlogPost/98501_a_99793]
-
plâns ca-ntr-un pian, Plouă gol ca-ntr-o corală, Plouă trist, betovian... Plouă, curge, cerul plânge, Plouă supurând celest, Plouă cu metal și sânge, Plouă maladaiv, funest... Plouă cinic, repetabil, Plouă acru, insalubru, Plouă straniu, deplorabil, Plouă mortuar, lugubru... Plouă-n inimi larg deschise, Plouă-n răni ce nu se-nchid, Plouă-n vis cu ploi de vise, Plouă invaziv, perfid... Plouă visceral, tetanic, Plouă pleural, poros, Plouă stoic, rebel, satanic, Plouă purulent, vâscos... Plouă stors, malign, despotic, Plouă
PLOUĂ ŞI ECHINOX de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1396080248.html [Corola-blog/BlogPost/353546_a_354875]
-
cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele
ION IANCU VALE by http://confluente.ro/articole/ion_iancu_vale/canal [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea.Undeva, în spatele
ION IANCU VALE by http://confluente.ro/articole/ion_iancu_vale/canal [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
de des. Și nu o privește cu ochiul circumscris unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul
CĂLIN SĂMĂRGHITAN DESPRE CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1440952539.html [Corola-blog/BlogPost/372200_a_373529]
-
Fără țară și pământ, Și-a lăsat dorul la vamă Și mormântul în mormânt... De Cenzime De Cenzime la Rusalii Se pogoară Duhul Sfânt Când în cer imense falii Se deschid, și pe pământ... Când în haită ies șacalii Și lugubru latră-n vânt, Când îngroapă criminalii Cornul lunii-n două frânt... Când își sapă-n mări coralii Unul altuia mormânt, Când își blestemă hamalii Veșnicul deznodământ, Când se-njunghie rivalii Din al urii simțământ, Când se-mpușcă generalii Sub al
DE RUSALII, TRIST ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1433087093.html [Corola-blog/BlogPost/377795_a_379124]
-
lovită, în acest război inegal dintre el și mafie. Ieri, după plecarea ei, primise acel telefon și era chemat la Qestură de urgență. Nu reușise inițial, să se dumirească despre ce anume ar putea fi vorba, insă avusese o presimțire lugubra. Îi trecuse că o străfulgerare prin minte, că putea fi ceva, în legătură cu fata. Ceea ce îl liniștise la început, era faptul că ea pleca la Irene . Verișoară lui era o persoană de mare încredere. De aceea se simțise mai liniștit, neștiind
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1487627791.html [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]