448 matches
-
-mi dea Dumnezeu sănătate pentru că eu le-aduc bucurie, speranță. Sunt un om care trăiește în două culori, care nu cunoște griul, la mine totul este alb sau negru“. Adriana fir-de-Trandafir: nicicând mai potrivit un om numelui său... Subțire ca lujerul, pătimașă ca trandafirii sângerii, vedeta Teatrului Odeon a avut parte, în cale-i, de spini și pelin. Au rănit-o, au sfâșiat-o, dar sufletul nu i l-au zdrențuit. „Dragostea, viața, politica mi-au făcut sufletul harcea-parcea“, mărturisește cu
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
mult timp, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei, Diana Sarca, citatată de. Cei doi au fost prinși miercuri, în jurul orei 11.10, în flagrant delict de polițiști, în timp ce încercau să spargă o locuință din sectorul 6, în zona Lujerului. Bărbatul și femeia s-au opus reținerii și au încercat să fugă, astfel că polițiștii au scos pistoalele și au tras patru focuri de armă în plan vertical, pentru a-i opri. În sarcina celor doi s-au reținut patru
Focuri de armă în Capitală pentru prinderea unor spărgători de locuinţe, în sectorul 6 () [Corola-journal/Journalistic/25456_a_26781]
-
-l acum, la 55 de ani, întreg, nevătămat și inconfundabil; mai furișîndu-și oleacă privirea spre stînga, acolo unde șoldurile fierbinți se unduiesc înnegurate în ritm de manea, dar luînd-o pieptiș pe cărarea din dreapta, peste crestele unor stînci transparente și printre lujeri de lumină necreată. Drum bun, Sorin, și la mulți ani! (P.Ș)
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
șosete și mănuși de iarnă, așa, ca o garnitură, după fantezia mea... Plecai repede, trecui pârleazul și ieșii din grădina casei, în lanul de porumb. Luasem un cuțitaș, dar am uitat mănușa de lucru ; apucai un dovleac mare , îi tăiai lujerul ; mă înțepai cu vrejul și căutam o frunză să-mi protejez palma care începuse să-mi sângereze deja. Un fir de vânt înfiora ușor frunzele porumbului cu roade grele. Știuleții aveau mătasea revărsată peste boabele aurii, coapte. Luai un mănunchi
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
zisa soartă despre care omenirea are ipoteze, dar nici un savant nu îi cunoaște ADN-ul, Manuela Hărăbor are primită de zestre frumusețea, superbitatea, grația: ochi de safir, obraz de opal înviorat de soare, gură surâzătoare sub umbra melancoliei, mijloc de lujer... așa prunc a fost, iar anii s-au lăsat mai prejos de vârsta artistei, și se lasă în continuare, pentru că ei nu se-ndură a-i atinge făptura spre a se lăuda că au învins-o, ci mai degrabă câștigă
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
reprezintă o mare minune.”, se mai arată în comunicat Roboții care trimit spam, din nou la datorie Cei care se ocupă de trimiterea de mesaje spam în comentarii s-au activat din nou cu ocazia accidentului de tramvai din Pasajul Lujerului. La materialul Accident de tramvai în Pasajul Lujerului: Cum arată tramvaiele implicate toate cele 17 comentarii vin de la aceleași două ip-uri : 81.180.226.54 și 81.180.226.55. Fără excepție, mesajele conțin ideea subfinanțării RATB.
PDL dă vina pe Oprescu pentru accidentul de tramvai din Pasajul Lujerului () [Corola-journal/Journalistic/44900_a_46225]
-
comunicat Roboții care trimit spam, din nou la datorie Cei care se ocupă de trimiterea de mesaje spam în comentarii s-au activat din nou cu ocazia accidentului de tramvai din Pasajul Lujerului. La materialul Accident de tramvai în Pasajul Lujerului: Cum arată tramvaiele implicate toate cele 17 comentarii vin de la aceleași două ip-uri : 81.180.226.54 și 81.180.226.55. Fără excepție, mesajele conțin ideea subfinanțării RATB.
PDL dă vina pe Oprescu pentru accidentul de tramvai din Pasajul Lujerului () [Corola-journal/Journalistic/44900_a_46225]
-
Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi ne ard obrajii și ne ustură curul. Și tremurăm, și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu numai a zilei de mâine, ci și a clipei de acum, a înțelesului ei redundant și umilitor. A fi mult mai mult decât trebuie, dar și mult mai puțin, fără ca un calcul exact să fie vreodată posibil, a fi lujerul care se ignoră și umbra lui în continuă mișcare, în agitată prefacere, în dialog mut și pervertitor, iată o poveste care se vrea amuzantă, pentru a nu deveni ridicolă prin candoare, și alunecă în tragic. Sau invers. Parcă de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe Clara și înțelege altceva: numai privind de sus, din brațele adultului, copilul poate descoperi mai mult și mai repede, pe verticală și pe orizontală. După ce nu s-a mai mișcat „de-a bușilea”, s-a ridicat dreaptă, ca un lujer de floare în lumina soarelui de vară orbitor, a început să exploreze curtea pentru ca, într-o zi, să-și arunce privirea peste gardul înalt, din scândură de brad: „- Ce se vede acolo, departe?” „-Un deal!” „- Și pe deal ce este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Armonia serii este de asemenea exemplară ca magie și inițiere orfică. Incantația datorită melodicității excepționale, însoțită de mișcarea ritualică suitoare, poartă cu perfectă logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dor de noi. 36. Taming Miss Havisham Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva... Și toți ne uitam în pământ, într-un punct de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți, urma să se ivească un colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul liric nu privește în azur
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
plecând de la tema ce le este comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută și scormonește în pământ, dornic să înlesnească ivirea și creșterea pe lujer a adevărului-floare. În textul-monolog, Eul liric proclamă existența multor adevăruri; închizând un ochi, el descoperă "mari adevăruri solide"; după care, el sfârșește prin a pune, la rândul lui, o întrebare metafizică: "La urma urmei, / din câte adevăruri se compune un
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind a impudoarea cu care pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a ghetoului, convinsă că nu i se poate Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el pe Kawabata și toată duioșia de care mai era În stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acum nu mi-am dat seama că unele cuvinte chiar sunt mai greu de rostit decât altele. Era ca și când... Ca și când m-aș fi... Înc-o dată. Era ca și când m-aș fi transformat Într-o floare. De la coaste În jos eram un lujer umed, iar de la brâu În sus, un boboc lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era atât de prezentă, de parcă n-ar fi fost al corpului meu ci, dimpotrivă, de parcă trupul ar fi fost o prelungire a durerii. Mușchii, nervii și sângele erau doar surse care alimentau un lujer lung și gros de un deget. Cel mai mult Îmi plăcea să-mi țin sexul În așa fel Încât să se odihnească În pumniul Încleștat. Nu dura mult până la erecție, și atunci arăta de parcă În mână aș fi ținut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și unde-ai învățat-o, mă rog frumos, la picioarele lui? N-am știut, bre, că ești irlandez. — La colegiu, scumpi. De la o fată pe care am cunoscut-o la colegiu. Tot ea m-a învățat și Forța care prin lujerul verde împinge floarea. Dar gata, ajunge - ce rost are s-o compar cu alta? De ce să n-o las să fie așa cum e? Ce idee! S-o iubesc așa cum e! Cu toate defectele ei - care, la urma urmei, poate că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păpădie; aroma tare a florilor de salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de struguri; mireasma florilor albe; nuferii - comori de galbeni între trestii; nuferii - potire plutitoare; vești de petala de cicoare; crizantema - floare de aur; orhidee - bijuterie de safir; lujerul unui crin; crizantemele rămân de veghe; valul subțire de floare; florile au gingășie de neprețuit. Despre fluturi: flutur mic cu rugină pe albăstrele aripioare; făptură săltăreață; aeroplanul visurilor mele; rai de fluturi albi; fluturii se scaldă în culorile florilor; fluturii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ne oprim și ne pregătirăm pentru noapte. Ajunseserăm într-un depozit părăginit, unul dintre cele cu acoperiș sprijinit pe stâlpi, țuguiat, ruginit, cu două rânduri de panouri mate pentru a lăsa lumina să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în celălalt capăt al clădirii. Fâșiile de cer de deasupra noastră erau colorate în același purpuriu încețoșat și jos pe care îl remarcaserăm în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]