208 matches
-
ne împovăra cu tributurile față de Poartă. Nu te temi că ai să-ți pierzi capul sub sabia răzbunării. — Capul mi l-am pierdut demult, de când te-am cunoscut și din această pricină nu te iert de plata tributurilor. Am înțeles Luminăția voastră, iartă o biată roabă care se află la picioarele tale sau mai bine zis lângă mai marele Semilunei prăjindu-se la soare. —Ca soarele să n-o ardă o voi unge cu alifie protectoare adusă tocmai de la Istanbul, deschide
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
hotărâre în glas Căiță. -Trebuie să ne ascultăm regele nostru, a zis Cârtița. -Despre ce rege vorbești, dragă prietenă? întrebă Căiță. -Despre, Înălțimea Ta, a răspuns Cârtița. -Da, așa este, tu ești regele nostru, au zis cu toții în cor. -Fără Luminăția Ta, nu reușeam să scăpăm din acest tărâm blestemat. -Bine, fie cum doriți voi dar eu nu sunt decât un biet fiu de țăran, prietenul vostru. Cum vorbeau ei, Căiță a simțit cum Stup nemaiavând timp să deschidă gura, l-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-te, prea umilul tău pământean, la vreme de restriște. -Ai încuviințarea mea, viteazule Uran. Dar ce vânt te aduce? insista cu întrebarea zeița. -Vreme de cumpănă, Zeiță, răspunse Uran cu îngrijorare. -Am știrea de la răspândaci, viteazule. -Atunci ce mă sfătuiește Luminăția ta? a întrebat Uran. -Ce te sfătuiesc ? Să-ți îndemni luptătorii să moară, dacă nu sunt în stare să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care ne-o face, — de tras în țeapă, îngăduiți-ne să vă amintim cu umilință, și pe noi ne-a tras... Iertare, noi am și început să-i zicem „Țepeș", și suntem convinși că așa va rămâne în viitorime... îndurare, Luminăția Voastră. Știm cât ați pătimit, că era chiar să vă luați viața cu mâna Voastră pentru ofensa adusă... Dați-ne un domn cuminte, că prostimea știți cum e... Noi nu vrem să vă mai aducem supărări. Suntem niște bieți creștini
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
și se lăudau cu ce nepoți au. Prima: - Nepotul meu e episcop, și când intră într-o casă, toată lumea îl salută cu "Înălțimea Ta!". A doua: - Nepotul meu e cardinal, și când intră într-o casă, toată lumea îl salută cu "Luminăția Ta!". A treia: - Nepotul meu e stripper, și când intră într-o casă, toate femeile exclamă: "Dumnezeule!".
Bancul Zilei: Care e bunicuța cu cel mai tare nepot by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63516_a_64841]
-
vadă supliciul...; reportaj tv din Valea Oltului, Câineni: natură stâncoasă cu președinte și cipilică...; imagine tv șocantă: pe creștetul lui Adrian Năstase se vede clar mâna lui Domnezeu, pe care este inscripționat cu heraldice: un milion de dolari, cu voia luminăției noastre... În surdină se aude un ,hi-hi-hi și, discret, suspinul soacrei lui Haralampy... Alte știri, alte imagini tv, alți oameni politici cu mâna Domnului pe cap, alți moștenitori... Ce an cumplit începem, Doamne! Mor pe capete mătușile și alte rude
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
a făcut că nu știe și nu mi-a dat nimic de la buget. Ca să nu mai spun că mă distruge cu accizele... - De ce nu aduci de-afară? - De unde? Singur Scaraoschi mai are ceva rezerve - dar e sub embargo, și-apoi, Luminăția Ta ai oprit importurile din Iad mai ales din cauza taxelor vamale. În concluzie: dacă nu mi se repartizează nimic de la buget, nu mai am cu ce trăzni... Intru în grevă japoneză și să fie a drrra... - pardon - toate! - Să nu
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
să fie a drrra... - pardon - toate! - Să nu-mi pomenești de buget, Ilie, că te disponibilizez, ai priceput? Crezi că aici ești pe vremea lui Tănăsescu? - Ăsta cine mai e? - Nimeni! Taci și trăznește cu ce ai - clar? - Știi ce, Luminăția ta? s-a enervat Testiviteanul. Prefer șomajul din moment ce am ajuns să trimit câte două, trei și chiar patru focoase de trăznet spre corupție și ea pare tot mai înfloritoare. - Și te-ai gândit la vreun înlocuitor? l-a întrebat Domnul
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
mei! - spuse surâzător viziriul, repezindu-se să-i îmbrățișeze. Ce bine-mi pare că vă văd! N-o să mă credeți, dar tocmai mă gândeam azi la voi: oare ce mai fac prietenii mei de la Moldova? Păi nu fac prea bine, luminăția-ta - zise Vulture. — Ei, cum se poate?! - zise viziriul și-o umbră de îngrijorare îi trecu peste chip. Dar poftiți, ședeți, nu stați în picioare! - și le arătă trei cadâne care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine, luminăția-ta - zise Vulture. — Ei, cum se poate?! - zise viziriul și-o umbră de îngrijorare îi trecu peste chip. Dar poftiți, ședeți, nu stați în picioare! - și le arătă trei cadâne care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta - reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a sculat prostimea? — Ba nu, luminăția-ta, mai rău. Am fost maziliți. Nu se poate! - se indignă viziriul. De cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
picioare! - și le arătă trei cadâne care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta - reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a sculat prostimea? — Ba nu, luminăția-ta, mai rău. Am fost maziliți. Nu se poate! - se indignă viziriul. De cine? — De luminăția-ta - zise timid Barzovie-Vodă. — De mine?! - făcu viziriul. E peste putință! — Ba uite că se poate - zise Vulture. — Dragii mei, voi vorbiți serios? - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a sculat prostimea? — Ba nu, luminăția-ta, mai rău. Am fost maziliți. Nu se poate! - se indignă viziriul. De cine? — De luminăția-ta - zise timid Barzovie-Vodă. — De mine?! - făcu viziriul. E peste putință! — Ba uite că se poate - zise Vulture. — Dragii mei, voi vorbiți serios? - se uită viziriul la ei. — Ne arde nouă de glumă, luminăția-ta? - întrebă Vulture. — Domnilor, ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se indignă viziriul. De cine? — De luminăția-ta - zise timid Barzovie-Vodă. — De mine?! - făcu viziriul. E peste putință! — Ba uite că se poate - zise Vulture. — Dragii mei, voi vorbiți serios? - se uită viziriul la ei. — Ne arde nouă de glumă, luminăția-ta? - întrebă Vulture. — Domnilor, ori nu mai țin eu bine minte, ori dumneavoastră sunteți nebuni! Uite, am aici catastiful cu tot ce fac. Iată: luna trecută, în 12, am mazilit pe Constantin-Vodă în Țara Românească, în 13 pe cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe cel ce l-am pus în 12, iar în 14 pe Barzovie-Vodă în Moldova. Ia te uite, dom’le - zise el uimit către Barzovie - chiar te-am mazilit! Măi să fie! Dar ce-am avut cu dumneata? Nu știu, luminăția-ta - spuse timid Barzovie-Vodă. — Trebuie c-ai făcut dumneata ceva, că doar nu te-am mazilit degeaba - zise încruntat viziriul. Hai, spune repejor tot ce-ai făcut. Episodul 34 VIZIRIUL SE MĂRTURISEȘTE — N-am făcut nimica, păcatele mele! - începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu pâra n-am umblat, hotarele le-am păstrat, se pot vedea și astăzi, pământul l-am însămânțat, l-am arat, l-am adus la sapă de lemn, am scos untu din el și vi l-am trimis. Atunci de ce, luminăția-ta, de ce? Cu ce-am greșit? — Hm! - făcu viziriul dus pe gânduri. Una din cadâne se ridică și aduse o cafea. Hm, km! - mai făcu viziriul și mai veniră două cafele. Așa e, ai dreptate, dragă Barzovie, n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu - spuse dezamăgit. N-am scris. îmi pare nespus de rău, dar n-am scris. în orice caz, dragă Barzovie, îți dau cuvântul meu de onoare că nu te-am mazilit degeaba. Serviți, vă rog - și le arătă cafelele. — Bine, luminăția-ta - zise Barzovie-Vodă cu lacrimi în ochi, sorbind cafeaua - dar nu se poate să fi uitat! E vorba de viitorul meu, de viața mea! — Viață? - spuse obosit viziriul. Viața ta? Atunci eu ce să mai zic de viața mea? Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se despart astfel: „c” și „p” formează silabă cu consoana din față, iar „t” și „ț” rămân cu cea următoare. — Păi vezi? se bucură viziriul. Vezi câte probleme sunt? Și tu te plângi că ești mazilit! Episodul 35 FĂRĂ TITLU — Luminăția-ta - grăi atunci spătarul Vulture, luând de pe dânsul mâna șerpească a unei cadâne ce se strecura spre tăcutul Broanteș - eu zic să lăsăm aceste probleme de limbă pe seama grămăticilor. Năcazul care ne-a adus pe noi aici nu ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grăi atunci spătarul Vulture, luând de pe dânsul mâna șerpească a unei cadâne ce se strecura spre tăcutul Broanteș - eu zic să lăsăm aceste probleme de limbă pe seama grămăticilor. Năcazul care ne-a adus pe noi aici nu ține de limbă, luminăția-ta, năcazul nostru e universal. Cu un Vodă mazilit nu cad numai două silabe, cade un om, o ființă cuvântătoare, o familie, o curte, ba chiar, mutatis-demonstrandum, o soțietate. O soțietate fără Vodă e ca o oiște fără gard. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la o adicătelea cu el? Barzovie-Vodă suspină și-și privi cu profundă recunoștință spătarul. — Domnilor - zise viziriul, desfăcându-și brațele a neputință - deocamdată n-am nimic disponibil pentru dumneavoastră. Țara Românească e ocupată, Moldova e ocupată, Camenița e oraș închis. — Luminăția-ta, nu cerem mult - zise spătarul Vulture. Trebuie să fi rămas cândva, pe undeva, un loc de ceva-cumva... — De ceva-cumva? - deveni atent viziriul. — Da, luminăția-ta, de ceva-cumva. De ceva-cumva cam atât? - grăi vizirul, gonind cadânele. Păi să ne socotim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimic disponibil pentru dumneavoastră. Țara Românească e ocupată, Moldova e ocupată, Camenița e oraș închis. — Luminăția-ta, nu cerem mult - zise spătarul Vulture. Trebuie să fi rămas cândva, pe undeva, un loc de ceva-cumva... — De ceva-cumva? - deveni atent viziriul. — Da, luminăția-ta, de ceva-cumva. De ceva-cumva cam atât? - grăi vizirul, gonind cadânele. Păi să ne socotim! - zise spătarul Vulture. Două de la logofătul Veardză, c-a rămas pe drumuri. — Două! - notă viziriul. — Două de la hatmanul Viezure, că i-au pângărit giupâneasa. — Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că l-au pus de-au giucat geamparalele ziua-n-amiaza mare cum l-au făcut mă-sa, care dă și ea o pungă. — Nouă! - socoti viziriul. — Două de la logofătul Veardză, unșpe... Păi stai, spătare, că logofătul a mai dat două! — Lasă, luminăția-ta, să mai dea dacă lui îi face plăcere! Unșpe înmulțit cu o sută, cât dăm noi, eu și Barzovie-Vodă, fac în cap una mie și una suta pungi-aur, să le purtați sănătos! Poate că una-două să le fi suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochi. După aceea? - întrebă el cu un glas care îi miră pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări și ființe care bat la înalta Poartă a înțelegerii dumneavoastră... — Frumoasă frază! - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări și ființe care bat la înalta Poartă a înțelegerii dumneavoastră... — Frumoasă frază! - răspunse sultanul ștergându-și ceafa. De unde-ai scos-o? — Din Tacit, luminăția-ta - răspunse viziriul. — A fost un mare cărturar. Pămătuful! - porunci sultanul. — Cunoscând așadar interesul neostoit al luminăției-tale pentru trebile împărăției - continuă viziriul - am îndrăznit împreună cu aceiași preaplecați slujitori din Herțegovina... — Din Moldova, prealuminate! - șopti fâstâcit Barzovie - ... sau, mă rog, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca acasă. Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]