81 matches
-
Calendar proromânesc, Editura Panfilius, Iași, 2000; Idealuri și dezamăgiri românești, Tipografia „Legart“, 2000; Patimile înstrăinării zestrei românilor, Editura Bucovina, Iași, 2003; Exerciții de înțelepciune. Gândurile unui român utopist, Editura Noel, Iași, 2007. A fost coautor la volumul Gh. Asachi și luminismul, Editura Academiei Române, București, 1992. Cărțile prof. dr. Vasile Ciocârlan sunt rodul unui imens efort de documentare și analiză științifică a proceselor și fenomenelor perene, pozitive ale societății românești din trecut și de azi, o pledoarie demnă de tot elogiul, pentru
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
țintea o carență încă mai profundă: autorul e interesat de individualitatea scriitorilor, nu și de ceea ce constituie „caracterele comune ale unui curent ori ale unei epoci”. Ce periodizare propune P. se poate vedea din introducerea la lucrarea în franceză despre luminismul românesc. El nu ia în calcul literatura veche, care ar fi lipsită de originalitate, dată fiind puternica influență slavonă și grecească debitoare apartenenței noastre ortodoxe. În consecință, ceea ce îl interesează este procesul modern de emancipare, început în chip major și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
lipsită de originalitate, dată fiind puternica influență slavonă și grecească debitoare apartenenței noastre ortodoxe. În consecință, ceea ce îl interesează este procesul modern de emancipare, început în chip major și decisiv cu epoca Luminilor (1779-1829). Aceasta e urmată de etapele 1829-1840 (luminism și romantism), 1840-1867 (romantism „în teorie”) și 1867-1893 (Junimea). În viziunea exegetului evoluția literaturii române moderne e totuna cu istoria eliberării de ceea ce îi era străin și a regăsirii de sine, mai întâi prin conștientizarea apartenenței latine și europene și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
în deceniile opt-nouă ale secolului al XVIII-lea, un substantiv menit să desemneze o epocă. Immanuel Kant este primul care s-a pronunțat în acest sens în celebrul său articol: Beantwortung, der Frage: Was ist Aufklärung? (Răspunsul întrebării: Ce este Luminismul?), publicat în decembrie 1784, în revista "Berlinische Monatsschrift". Interpretând filozofic secolul al XVIII-lea și marile transformări petrecute acum, Kant definea Aufklärung-ul în maniera următoare: "Aufklärung ist der Ausgang des Menschen aus seiner selbstverschuldeten Unmündigkeit. Unmündigkeit ist das Unvermögen, sich
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
jetzt in einem aufgeklärten Zeitalter? so ist der Antwort: Nein, aber wohl in einem Zeitalter der Aufklärung"72 (Dacă acum suntem întrebați: trăim noi acum într-o perioadă luminată? atunci răspunsul este: nu, însă pe deplin într-o perioadă a Luminismului). Și tot Kant este cel care lansează acum deviza Luminilor: Sapere aude!, în sensul îndrăznelii, a curajului omului de a-și folosi propria-i rațiune 73. Noile idei se răspândesc printr-o vastă literatură militantă luministă, atât pe cale publică, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
evreilor. Ei erau chemați să renunțe la portul lor tradițional polonez, să învețe limba țării și să se integreze în societatea românească. Era o tendință generalizată la nivelul întregii Europe, însă, în cazul evreilor, s-a vorbit de un adevărat “luminism evreiesc”. Hascala era un curent raționalist, deopotrivă reformator și laicizant, care a apărut în Germania și s-a răspândit în întreaga Europă. Adepții Hascalei purtau numele de maskili. În Iași, un astfel de reformator a fost M. Finkelstein, cel care
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt cele care alimentează interesul deopotrivă al autorilor și al publicului pentru teroarea gotică, ci și condițiile istorice înseși, "climatul revoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea" (van Gorp, 2008: 251). Altfel spus, realismul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
istoric, liberalismul ca element central al retoricii politice iluministe s-a împletit cu retorica științelor naturii. Însă aceasta din urmă împrumutase foarte multe accente din reflexele arsenalului presuasiv al retoricii religiei că activitate umană paradigmatica. Sau, în cuvintele lui Rorty, "luminismul și-a țesut mult din retorica sa politică în jurul unei imagini a omului de stiință că un fel de preot, drept cel care a realizat contactul cu adevărul deasupra omului, fiind "logic", "metodic" și "obiectiv"24. Estimarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
amintim de forțele care le-au produs. Numai înțelegând trecutul libertății o vom putea proteja în viitor". 14 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, pp. 110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
produs. Numai înțelegând trecutul libertății o vom putea proteja în viitor". 14 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, pp. 110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat drept bune. Ei au tras concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
proteja în viitor". 14 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, pp. 110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat drept bune. Ei au tras concluzia că liberalismul este acum fălit din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
110-111, Horkheimer și Adorno "...au subliniat în mod corect, cred eu, că forțele eliberate de către luminism au subminat propriile convingeri ale luminismului . Ceea ce ei au numit "raționalitatea dizolvanta" a Luminismului a subminat, în ultimele două secole de triumf al ideilor Luminismului, ideile de "raționalitate" și de "natura umana" pe care secolul al optsprezecelea le-a luat drept bune. Ei au tras concluzia că liberalismul este acum fălit din punct de vedere intelectual, privat de fundamente filosofice și că societatea liberală este
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
22 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 105, "...cultură liberală are nevoie mai degrabă de o de-scriere de sine îmbunătățită, decât de un set de fundamente. Ideea că se impune să aibă fundamente era un rezultat al scientismului luminismului, care era, la rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
-le preoților și mirenilor români să sprijine războiul Vienei împotriva Franței lui Napoleon, episcopul confirma, fără să știe, fixarea activității Școlii Ardelene - din care ierarhul făcea parte - pe coordonatele iosefinismului, iar nu pe cele ale iluminismului de tip francez. Așadar, luminism, cum spune profesorul Paul Cornea în Aproapele și departele, nu iluminism pur și simplu... Dacă volumele de studii istoricoliterare pot avea și un palier subiectiv, aș spune că, în cartea lui Mircea Popa, acesta este reprezentat de convingerea autorului că
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
nu cunoșteau istoria și sensul cuvântului "liberal": există o întreagă și strălucită tradiție, din secolul al XIX-lea britanic încoace, care descrie cu precizie ideea de liberalism. N-am să fac trimiteri nici la protoistoria începută în perioada așa-zisului "Luminism", nici la dezbaterea crâncenă ce i-a opus pe "liberalii clasici" "liberalilor sociali" - ele sunt de-acum locuri comune ale manualelor de istorie a politicului. Pretextul acestui articol îl constituie o carte recent apărută, a lui Jonah Goldberg, intitulată Liberal
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
paranoică, idiosincratică, irezistibilă capodoperă, retipărită la Éditions des Équateurs, și am început s-o recitesc fascinat de stilul copleșitor al autorului). În exact aceeași perioadă, Vasile Popovici și Daniel Vighi explorau bibliotecile din Arad în căutarea bizarelor texte despre "celălalt Luminism" și băgaseră groaza în mine, vorbind despre sutele de ciuperci care te pot "ataca" asemeni colților de viperă țâșnind din volumele păstrate în penumbra nearisită a mai tuturor bibliotecilor românești din epocă. Cea mai bună prietenă a mea îmi protejează
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
pentru L'Histoire: "Intelectualii marcanți din RDG păreau în ochii celor mai tineri niște bonzi bătrîni care întunecau orizontul și monopolizau locurile cele mai bune. Este aproape situația în care se găseau La Harpe, Marmontel sau Thomas, ultimii oameni ai Luminismului, moștenitori direcți ai lui Voltaire, d'Alembert sau Diderot, față cu generația în ascensiune a unor Marat, Robespierre, Brissot sau Desmoulins și care le purta un puternic resentiment. Adăugați la asta spectrul fișelor Stasi, obsesia informatorilor, delatorilor și a manipulatorilor
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
dezordine fără speranță ce domnește în lume are pînă la urmă un sens. Capitolele primei secțiuni a cărții analizează exemplele de „postmodernitate” metaforică; raționalismul, mecanicismul, credința în progresul material infinit, anti-religiozitatea - toate revendicate drept moștenire cartesiană, își puseseră pecetea pe Luminismul apărut în Franța și răspîndit apoi în întreaga Europă. Luminismul raționalist definea însă doar o latură a Europei din secolul al XVlII-lea, majoritară, dar nu exclusivă. Ies din umbră, în argumentarea lui Nemoianu, două figuri extraordinare ale culturii europene
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
urmă un sens. Capitolele primei secțiuni a cărții analizează exemplele de „postmodernitate” metaforică; raționalismul, mecanicismul, credința în progresul material infinit, anti-religiozitatea - toate revendicate drept moștenire cartesiană, își puseseră pecetea pe Luminismul apărut în Franța și răspîndit apoi în întreaga Europă. Luminismul raționalist definea însă doar o latură a Europei din secolul al XVlII-lea, majoritară, dar nu exclusivă. Ies din umbră, în argumentarea lui Nemoianu, două figuri extraordinare ale culturii europene, Leibniz și Vico, amîndoi constructori ai unui antiluminism nuanțat, de
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul falsei dileme privesc generalizările pripite
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-l în pace pe Breazu.” E adevărat că și Mircea mușca în câte o pauză. „Auzi, Tămaș, am văzut pe tablă, la a opta, scrisul tău. Nu mai preda despre iluminism că nu-i vorba despre iluminatu’ public, ci despre luminism, așa e corect. Nu știu dacă ai priceput. Te-ai luminat sau te-ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al concepției despre lume și viață a poporului român, autor al cărților de căpătâi: O viziune românească a lumii (1941), Neam, sat, oraș în poezia lui Goga (1942), Creatorii și lumea lor (1943), Poezia și cunoașterea etnică (1944), Ipostaze ale luminismului românesc (1975) dar și autor al atâtor alte cărți, toate scrise cu exigența omului de știință și cu talentul literatului care debutase din copilărie cu poezii, Iașiul fiind onorat cu volumul Evocări, apărut la Ed. Agora-Iași, în colecția “ În duhul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
deci de două modele diferite, cum aminteam, idealul educațional pe de o parte, de regăsit în documente normative ale educației formale și de dorințele oamenilor obișnuiți pe de altă parte, codificate în modelele fabricate și promovate de mass-media. Și dacă luminismul debutează prin promovarea idealului dobândirii autonomiei raționale prin intermediul școlii, ideal dominant, copleșitor (a se vedea Kant, Ce este luminarea), postmodernitatea deconstruiește idealul educației formale și îl deplasează către margini (împreună cu școala ca spațiu consacrat acesteia) pentru a aduce în centru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
educație a caracterului, anumite concepții cu privire la educația civică sau ideea că educația poate fi utilizată pentru a contracara dezintegrarea socială sunt toate exemple de presupoziții tehnologice cu privire la educație în domeniul valorilor și normelor". (Biesta, 2006, p. 73) Mefiența postmodernismului în raport cu luminismul și cu idealul de umanitate promovat de acesta (raționalitate autonomă) s-a concretizat în deconstrucția ideii de model predeterminat în raport cu noii veniți/"new comers" (Gert Biesta); în consonanță cu aceasta s-a înregistrat o dezvoltare tehnologică fără precedent în domeniul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
principală" a speciei noastre. Acest tip de educație era preocupat de lărgirea nespecializării specifice omului, tocmai pentru a-i oferi ulterior capacități sporite de adaptare (specializare) în funcție de condițiile concrete în care urma să trăiască. Paideia și bildung sunt continuate de luminism și de scopul educației luministe, acela de a dezvolta rațiunea omului, capacitatea lui de a lua decizii în mod autonom și argumentat. Luminile au redus omul la rațiune și raționalitate, ceea ce, în mod evident a însemnat o reducere a ariei
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]