14,805 matches
-
poezie legată de moarte, o poezie aproape morbidă, negativă, numai de tristețe, de neajunsuri, de problemele zilnice care ne acaparează destinele zi și noapte. Socotesc că o astfel de poezie are și ea cititorii ei, dar eu scriu o poezie luminoasă, pozitivă, optimistă, chiar dacă trebuie să fac față acelorași probleme naturale. Femeile sunt și ele, În majoritatea cazurilor, persoane pozitive. De aceea doinele noastre se Împletesc cu cântece de veselie, de aceea horele fac față sârbelor. E nevoie de schimbare, de
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
izbească-aproape ca de moarte; căci neumbriți sînt încă ochii lui, prea reci și tîmplele, ca laurii să-i poarte, iar din sprîncene, într-o zi, întregi grădini s-or înălța, de trandafiri, din care frunze vor cădea, răzlețe, pe gura luminoasă,-n tresăriri, nemairostită, calmă și acum, bînd cèva cu surîsu-i, ca și cum cîntările încearcă să-l răsfețe. Dieta lui Iosua Cum fluviu-și rupe țărmii la vărsare cu gura plină de torenți, așa țîșni cu vocea-n ultima-adunare printre bătrîni de
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
Marina Constantinescu Aceeași echipă de creatori, încă un spectacol luminos pentru Teatrul Țăndărică din București: regizorul Cristian Pepino, scenograful Cristina Pepino, compozitorul Dan Bălan și Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi, după un scenariu semnat, ca de obicei, de regizorul Pepino. Domnia-sa rămîne nu doar cel mai important
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
care artiștilor sosiți din toate țările lumii le este rezervat, pe termen limitat, un spațiu ideal de creație, existență și comunicare. Cu Nora Iuga am stat de vorbă pe terasa castelului, într-o zi de toamnă obosită, dar blîndă și luminoasă. În fața ochilor noștri se desfășura pădurea, pe ale cărei cărări, dresate în alei, am făcut, după interviul realizat, o plimbare ce nu o voi putea da nicicînd uitării... Nora Iuga (Elenora Almosnino) s-a născut la 4 ianuarie 1931 la
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
actorie - face un personaj atașant, fremătător și, mai ales, verosimil (despre o ființă, în fond, "neverosimilă"!). Actrița pare să-și fi ghidat interpretarea după rîndurile scrise în carte, de autoare, despre o prietenă pe care o admira, despre "chipul ei luminos", "chipul omenesc al lui Christos cel bun și blînd", "purtarea ei plină de umilință creștină"... Personajul din film, ca și cel din carte, joacă într-un fel de mister post-medieval, în care "direcția închisorii, gardienii, ca și miniștrii și generalii
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
al iubirii tradiționale nu putea fi decât indezirabil, ca rezultat al relațiilor socio-economice capitaliste bazate pe proprietate privată și pe psihologia individualistă generată de ideologia burgheză. Scopul moralității proletare, în viziunea ei, era împărțirea iubirii între toți tovarășii. În viitorul luminos al societății comuniste posibilitatea iubirii exclusive ar fi devenit inconceptibilă. Nuvela Ana Roșculeț pare a se subordona acestor principii. Ana este o victimă a capitalismului și a familiei tradiționale. Faptul că face un copil fără să fie măritată arată că
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
cele nouă luni intrauterine și pruncului din primele 18 luni atmosferice. În opoziție cu prima lume, cea uterină, obscură, lichidă, silențioasă și-a denumit ciclul Ultimul regat: "Este un mod substanțial de a spune că a doua lume, țipătoare, lingvistică, luminoasă e și ultima, nu există o altă viață, și o poți explora în profunzime doar descoperind firele ce te leagă de lumea ancestrală, prelingvistică." Primul volum, Umbrele rătăcitoare, conține cele mai multe implicații biografice: "O rătăcire nu începe decît atunci cînd părăsești
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
sînt excluse și televizorul, radioul, ziarele - considerate și ele toxice. Nu și muzica, nu și poezia, adaptate sacroterapiei ce însoțește cura. Cu adevărat binefăcătoare, după ce ai trecut prin infernul spitalelor de stat, e atmosfera din Eden: camere confortabile, curate și luminoase, cu geamuri mari spre pădure și munții înzăpeziți, iar echipa de terapeuți e formată din oameni tineri, de o bunăvoință firească, o seninătate surîzătoare și un devotament incredibile (nu știu ce salarii au, dar bacșișurile sînt respinse politicos iar dacă insiști, se
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
mai fie frică. După ce vor trăi bucuria deplinei eliberări vor vedea că nici protestul lor nu mai înseamnă nimic" (p. 236). Pe fundalul risipirii tuturor iluziilor anterevoluționare, cei care au murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989, cu sufletul plin de luminoasă speranță, se dovedesc, în negura spirituală a zilelelor noastre, a fi răsfățați ai sorții. Imaginîndu-și care ar fi putut fi destinul postrevoluționar al unei fete inocente, ucise în timpul represiunii din 21 decembrie 1989, Sabin Carp ajunge să-i invidieze destinul
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Game înseamnă ordine și chibzuință, tenacitate și imaginație, disponibilitate și elocință, reușind să zgândărească orgoliul și iscusința unora dintre cei mai importanți compozitori români și străini. Dar Game mai înseamnă și o școală a începutului de drum către un orizont luminos, un impuls către exercițiul sonor de înaltă clasă, ce îl pregătește pe discipol să dorească și să guste din marea performanță artistică. Când a înființat ansamblul Game, Alexandru Matei a semnat o poliță cu scadența îndepărtată, de care interpretarea muzicală
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
gros ne lăsa să vedem cu greu că în dreapta și-n stînga sînt, totuși, blocuri, dovadă a civilizației urbane. Un oraș întreg, cu tradiția lui cu tot, zăcea scufundat în beznă. De la înălțimea scaunului meu am zărit un singur punct luminos:Teatrul "Tony Bulandra". Mi s-a părut a fi un semn bun. Nu m-am înșelat. Am descoperit un loc depre care, din ignoranța mea, n-am știut mai nimic. Nu mă pricep să fac profeții, nici măcar despre trecut. Este
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
realizează o muzicalitate incantatorie care plutește printre texte. Întregul corpus al lui Barthes astfel reînviat converge spre ultima dintre stațiuni - ca să folosim un termen din liturghia Patimilor - unde, sub semnul lui Orfeu, se consumă și apare mors-amor, ca în Camera luminoasă, scrisă după moartea mamei sale, a cărei fotografie alternează cu altele din genealogia, copilăria și tinerețea lui, alături de cele care ilustrează lumea proustiană căreia i-a consacrat un seminar. Că Lucifer a creat în același timp moartea și amorul? - iată
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul inefabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
restaurației noastre morale și intelectuale. E vorba de directorul general al Teatrului Național din București. Între altele, autorul articolului ne reamintește (ce repede ne lasă memoria!) că fostul secretar general de redacție al Luceafărului lui E. Barbu (și el, figură luminoasă a trecutului ce se continuă deseori în prezent) a publicat pe vremuri un interviu (comandat de PCR, desigur) cu mama dlui Virgil Ierunca, pusă să-și acuze fiul aflat în Franța de tot felul de orori (între care și aceea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de mult pierdut
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
fără sfârșit. Nici o înduioșare, nici o temperare de ton, nici o retractare a afirmațiilor nu tulbură traiectoria simplă și onestă a dezvăluirilor simenoniene. Retorica dublă a lui Gide și a lui Istrati nu funcționează aici. Lui Simenon îi sunt indiferente și promisiunile luminoase ale zorilor revoluției bolșevice și tragica deviere ideologică din anii '30. Revoluționari sau contra-revoluționari, bolșevici sau apolitici, cetățenii sovietici sunt puși în raport doar cu umanitatea și normalitatea. Nici politica, nici strategiile economice, nici retorica ideologică nu încarcă textul cu
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
recunoaște o anumită naivitate a gîndirii politice a lui Pătrășcanu ("Ca mulți alții, Pătrășcanu a confundat obligativitatea absolută de a fi antifascist cu pseudonecesitatea de a fi comunist" - p. 214), Vladimir Tismăneanu crede că acesta a fost figura cea mai luminoasă (dacă se poate vorbi de așa ceva) a comunismului românesc. Mai mult avîntîndu-se pe tărîmul contrafactuals conditions, profesorul Tismăneanu sugerează cam care ar fi fost destinul României dacă Lucrețiu Pătrășcanu ar fi ajuns să preia puterea: "...în epoca respectivă Pătrășcanu avea
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
Constanța Buzea Simțire subțire, aleasă și un bine conturat traseu cultural, detalii luminoase fac metaforei să i se vadă și arcul și ținta atinsă. Meritul acurateții, și un parfum delicat în tot locul, probabil trecerea prin epoci, vârsta ajutând gustul pentru trăiri elevate, în armonie și distincție totuși în situații de risc, în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
recupereze vechile adnotări și ciorne, să pregătească pentru tipar ultima sa operă redactată în spaniolă, care va fi postumă, Problema corectitudinii idiomatice. Fiica mea, care a asistat la cursurile lui Coșeriu, care a învățat din lecțiile și cărțile sale bazele luminoase a ceea ce ea predă acum despre limba noastră, l-a considerat întotdeauna unul dintre puținii maeștri incontestabili, laolaltă cu cei pe care a avut norocul să-i audă, precum Alorcos, Marsa, Alvar și Delosos Mozos. Toți aceștia, din păcate, au
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
peșteră, să iau parte la aventura aceea atât de plăcută care se nimerise chiar în timpul menit plăcerilor care este vacanța. Când am pornit la drum, soarele nu se ridicase prea mult pe bolta cerului și, în dimineața aceea răcoroasă și luminoasă, era o atmosferă de mare puritate și se auzeau limpede primele glasuri ale unei noi zile. Catârul purta două samare. Căutătorul de minuni mergea cu pas întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
ca iarba ferită de coasă... Cum era îmbrăcat, - costumul de vară nisipiu, de in, cu ceva mătătos în el sclipind în bătaia luminii electrice, ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca acum, în ziua luminoasă de iunie cu soare generos, când, trăgând perdeaua de pluș, dădusem față în față cu autorul Moromeților. Ne întâlneam prima dată de când îmi apăruse Galeria. Și chiar mă gândeam, mă tot gândeam, cum avea să fie când mă voi întâlni
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
pe strada Mîntuleasa, o stradă pe care a văzut-o așa doar Mircea Eliade - sau revelația coșmarurilor provocate de lașitățile din fiecare, proiectate pe ziduri și în conștiințele atît de vinovate ale oamenilor. Orașele, ca și destinele, pot avea trasee luminoase sau pot eșua în ratare. Cît de serios ne-am gîndit, dincolo de șabloane, la istoria Bucureștiului, la felul în care, prin suma culpelor noastre, l-am lăsat - și îl lăsăm - să-i fie chipul maltratat? Cine este Bucureștiul și mai
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
inteligentă și fluentă, nepătată de compromisuri, ne dovedește că eseistul (devenit între timp și autor al unei vaste exegeze bacoviene, în curs de elaborare) cu care am avut un început de drum comun, în anii '60, a rămas în zona luminoasă a literelor românești actuale. Mă gîndesc la Constantin Călin cu o simpatie confraternă. Constantin Călin - Despre șapcă și alte lucruri demodate. Două drumuri la Malmö, Ed. Agora, Bacău, 2001, 584 pag., f.p.
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
hâtru și culoarea locală a toponimelor, încât s-ar zice că inventează un întreg epos moldav de bețivi sentimentali, studenți căminiști din complexul Tudor Vladimirescu, jupâni de bloc de Dorohoi etc. Aceiași inși autentici, rămași cu gura căscată în fața reclamelor luminoase. Cinstiți călugări care stropesc cu aghiazmă către ele. La această inventivitate epică extraordinară se adaugă talentul de a face din orice subiect ceva absolut original (a se citi Un miros proaspăt de verdeață și gâză tânără îi însuflețea gura), precum și
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
schimbării" și dl Ion Iliescu și dl Năstase să capete o atitudine mai blajină față de presă. Măcar pentru a nu repeta greșeala fostului președinte Constantinescu și a cîtorva lideri țărăniști care s-au rățoit la ziariști că nu prezintă realitatea luminoasă a regimului și nu înțeleg spiritul său reformator. (Îmi amintesc și acum cu un rest de uimire că în timp ce dl Constantinescu se declara dezamăgit de presa din țară, dl Ciorbea făcut premier peste noapte la Cotroceni și debarcat tot de la
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]