76 matches
-
Cetatea lui Vlad Țepeș, Palatul Artelor și alte asemenea edificii care ne vor uimi în viitor.” Sensul distopiei devine acum mai clar prin acest scurt reflex al utopiei, fină aluzie la impetuozitatea edilitară a liderului maxim, Nicolae Ceaușescu. Comen- tariul lumpenului constituie amortizarea brutală a oricărei încercări de a străpunge obscuritatea locului destinat tutu- ror prăbușirilor și niciunei forme de elevație. Încă o dată, aceasta nu este lumea lui Caragiale, chiar și dacă luăm ca punct de referință piesa D’ale Carnavalului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
În modul cel mai crud și sincer cumplita disperare de care fuseseră cuprinse: „Acești pauperi nu au nici o posibilitate de agonisire a minimului de existență, În consecință fiind expuși a pieri de inaniție, iată situațiunea În care se află acest lumpen proletariat al nostru (subl.În orig.). De asemenea, se mai pune Întrebarea ce facem pentru salvarea acestei pături, ce facem pentru copii mai ales (subl.În orig.) că toamna se arată a fi destul de grea și cum se va prezenta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un fel de național-comunism, biciuind nostalgia și frustrarea Românilor, cărora le fusese interzis câteva decenii apelul la istoria națională, la domnitori, la tradiție, În definitiv. Acest „apel la reala tradiție” s-a făcut Însă continuându-se ațâțarea „maselor largi” - a lumpenului, mai ales, tot mai numeros de la sate și orașe - contra elitei, contra „străinilor”! După cum vedem, În paranoia sa, care se va accentua cu anii și cu izolarea lui tot mai mare de popor și de realitate, Ceaușescu păstra Încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ceva cu totul diferit”; „România, când vom înceta înțeleptul nostru canibalism? Poți să te speli pe cap cu victoria-ți postrevoluționară. / Revoluția a fost una, iar postrevoluția / este altceva. / Postrevoluția este o cutie de conserve care zăngăne. / O cacialma cu lumpeni revoluționari și / lichele parvenite. / Un vax. Un pârț istoric al unor pârțâiți istorici.” E aici mai degrabă strigătul de deznădejde al unui om ce nu mai are încredere decât în pronia cerească. Canalizarea interesului poetului spre spectacole de performdance, spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
din perioada stalinistă se explică și prin schimbarea dramatică a extracției sociale a majorității celor prezenți pe scena culturală. Intelectualii publici, scriitorii, chiar universitarii, proveneau tot mai mult din medii rurale sau periurbane modeste (până la condiția de calic și de lumpen), astfel încât vocea clasei mijlocii și a celei superioare se estompează aproape până la dispariție. Experiența cardinală evocată de majoritatea oamenilor de cultură în perioada în care mă ridicam eu, anii '70, era mobilitatea socială verticală a tânărului de origine rurală sau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
asociații civice. La noi, chiar articularea intereselor celor mai evidente și mai presante eșuează. Eșecul major al sferei politice românești după 1989 este incapacitatea de a articula interesele țărănimii ar trebui să folosesc ghilimele, fiindcă țăranii au fost transformați în lumpeni sub comunism într-un program politic și, mai departe, în politici pentru întreaga lume rurală. Partidul Național-Țărănesc Creștin-Democrat a avut nevoie de personalitatea extrem de simpatică și colorată a unui deputat ieșean pentru a promova interesele de bază ale țăranului: restituirea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului portuar. Iar acestui spectacol trist al lumpenului, cunoscut mai mult sau mai puțin direct, el îi adăuga și oleacă de propagandă socialistă, culeasă de prin broșurile care circulau prin aceste medii sau chiar direct de pe la diverși militanți de serviciu. In timpul îndelungatei sale șederi la Paris, în afara
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
coastelor și o întîlnire este aranjată pentru ziua următoare. Pentru a ajunge la destinație, Theo trebuie să iasă din spațiul securizat al orașului în no man's land-ul unui război civil, printre ruinele unor clădiri care amintesc de ghetourile lumpen proletariatului comunist. O țigancă pe nume Marica (Oana Pellea), care vorbește românește, îi ajută, însă dificultățile acestei evadări din mijlocul marasmului sunt depășite cu prețul vieții lui Theo și a celor care îl ajută. Alfonso Cuarón ne propune ecranizarea unei
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
proaspăt instalat (pentru urmările acestor acte de curaj, vezi volumul lui Iordan Chimet, Ieșirea din labirint, Ed. Universal Dalsi, 2002). Amnistiat după moartea lui Stalin, absolventul de Litere și Filosofie cu Magna cum Laude trăiește pînă în 1965 ca un lumpen, singura slujbă la care e primit într-un tîrziu fiind la o cooperativă de dactilografie. Odată cu destinderea, se grăbește să-și publice primele cărți de poeme, sever cenzurate, Exil (scrise în 1945-47) și Lamento pentru peștișorul Baltazar (din �46-'48
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
o transformare trebuia să se producă, e lucru cert. Deja rețeta naturaleții începuse să-și piardă din eficacitate. Atât cât a fost, succesul Mirilor nemuririi (2006) a fost unul căznit. Dincolo de subtilitate, aceeași atmosferă, același tip de personaje, extrase dintre lumpeni, aceleași obsesii și aceleași, previzibile și ele, ratări. Se uită însă un amănunt: profesionist, Radu Aldulescu s-a arătat chiar de la debut, doar că felul în care se implica până peste cap în materia cărților sale făcea ca o asemenea
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
îmbrăcați, care căpătau colaci, cozonac și fructe, nicidecum bani, ca azi, cînd colindatul a devenit o formă de cerșetorie. Colindătorii erau expresia mahalalelor de altădată, cu oameni sărmani, dar nu mizeri, proveniți din zona de intersecție a satului cu orașul. Lumpenii erau o raritate, ca și țiganii, mult mai bine adaptați condițiilor urbane de existență decît în prezent, fapt curios, dar nu greu de explicat. îmi aduc aminte și că nu se bea cine știe cît, înainte, și, în orice caz
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului portuar. Iar acestui spectacol trist al lumpenului, cunoscut mai mult sau mai puțin direct, el îi adăuga și oleacă de propagandă socialistă, culeasă de prin broșurile care circulau prin aceste medii sau chiar direct de pe la diverși militanți de serviciu. În timpul îndelungatei sale șederi la Paris, în afara contactului
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
structurile centralizate crează "în teritoriu" imense frustrări și o stare de mocnita revoltă față de concentrarea la București a absolut tuturor pârghiilor puterii. Nimeni nu pare să fi dat importantă că una dintre cele mai virulente lozinci, scandata mai ales de lumpenul care s-a adăugat pe parcurs rebeliunii minerești, alături de "Murim, luptăm,/ Pe Cozma-l apărăm!", a fost "Jos București!". Acest slogan sintetizează, din nefericire, întregul capital de ură, resentiment și oroare față de un spațiu perceput, de către tot mai mulți români, drept
Cârnati pentru Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18130_a_19455]
-
unul de evident dezechilibru afectiv în ceea ce privește sensibilitățile angajate în aventurile sinelui. Chiar și cele mai retrase personaje ale cărților sunt supuse agresiunii realului - de cele mai multe ori însăși cauza insularizării lor. Întregul spectru de locuitori ai contemporaneității în cădere liberă - de la lumpenul grotesc al citadinului până la corul țațelor de mahala post-modernă -, derivă din efectele devastatoare ale imediatului. Intimitatea exacerbată iese în stradă să își strige drepturile invadate de un senzaționalism aproape canibalic. Sfidător sau evazionist, sinele doritor să-și păstreze trăsăturile particulare
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
scris și a apărut romanul său, este astăzi evident că reala lui implicare, implicare de artist, se află în altă parte. Lui i se datorează descoperirea și aducerea în literatură a limbajului descompus și distructiv socotit a fi de tip lumpen, în realitate mai degrabă o formă deraiată de revoltă și libertate, un nihilism devastator ce funcționează însă exclusiv la nivel și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
Așa să fie? Realitatea e cea a unui text ce-și neagă negația. Implicit, a unui destin care circumscrie textul. Caz în care poezia devine un factor al damnării, o sisifică povară. În consecință, Nicolae Coande își asumă figura unui lumpen al artei, așa cum un individ îndeplinind o funcție ce reclamă o uniformă poartă uniforma în chestiune. Procedeul nu e, desigur, nou, dar împrejurarea nu poate decît a-l incita pe creator să umple tiparul cu un clocot imagistic convingător, ceea ce
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
promis până acum de zeci, de sute de ori, că va rezolva problema învățămăntului (aflată - nu uitați - în campania electorală, pe lista priorităților celor care, atunci, ne cerșeau votul!), iar rezultatul se vede: transformarea clasei profesorimii într-o adunătură de lumpeni. Îmi imaginam că doar politicienii, în ura lor viscerală, au gândit mecanismul prin care modalitatea de a produce valoare trebuie anihilată. Cu totul explicabil: o populație decerebrată e mai ușor de condus decât una în care licăre semnele inteligenței. Iată
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
de guriști. Ei se oglindesc în noi. Dacă noi nu am fi așa, nici ei nu ar exista. Ei sînt prelungirea noastră. Au apărut de acolo, din ceața deasă de la talpa țării. Cîntă și ei o muzică a sărăciei, a lumpenului, a bezemticului. Ceva cu bani, ceva cu dușmani. Ceva cu noroc, s-am noroc. Ceva cu o filosofie de viață care ar putea fi a unor nevertebrate. Și niște versuri, de pildă, pe care mi le-a relatat, după un
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
ce se întâmplă cu ceilalți oameni, care nu se pot apară? Vor să ne intimideze, vor să scape de răspundere, vor să ne reducă la tăcere! Toată țara se află astăzi sub teroare și sub sărăcie, fără speranță, la cheremul lumpenului care a confiscat instituțiile publice și banii publici, care a distrus România prin corupție și incompetență! Va veni momentul, si poate că a și venit, să ne ridicăm împreună într-o amplă acțiune de nesupunere civică, într-un stat care
Pavelescu, după scandal: Au trecut la politica pumnului în gură () [Corola-journal/Journalistic/32703_a_34028]
-
cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături supranaționale și răspândesc mizeria morală cu dezinvoltură revoltătoare. Romanul Proorocii Ierusalimului începe, trezind curiozitatea, cu câteva instantanee și flashuri. La ușa lui Doru Elefterescu
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Sîrbu, n. n. - M.B.) un scriitor ce debutează mereu (fără succes, dar cu succese...), un estetician est - etic, un liberal îndrăgostit de lanțuri, un sindicalist de unul singur, un fost Don Juan, actualmente îndrăgostit de propria babă, un proletar plin de lumpen - diplome, un miner fără lampă, un minisocrate ce nu a văzut Athena și nici cartelă de cucută nu are (subl. ns.); un Danton primind zilnic picioarele în fund de la Robespierre-ul blocului, un bătrân rămas în mintea copiilor, un evreu dat
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
creat un adevărat cult în lumea literară internațională a ultimilor ani, fiind tradusă pe toate meridianele. Printre cărțile sale cele mai cunoscute se numără romanele Los detectives salvajes, 2666, Monsieur Pain, Amuleto, Amberes (Anvers), La pista de hielo, Una novelita lumpen, Nocturno de Chile (Nocturnă în Chile, trad. ro. de Alina Cantacuzino, Curtea Veche Publishing, 2008), Estrella distante (O stea îndepărtată, trad. ro. de Alina Cantacuzino, Curtea Veche Publishing, 2008), precum și volumele de povestiri Llamadas telefónicas, El Gaucho insufrible și Putas
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
zilei./ a adulmecat cu duioșie scutecele noului născut./ și a stat minute întregi, cu ochii ațintiți la tablourile de pe pereți". Ajuns în decor urban, acest vlăstar de țăran se simte stingher, inadaptabil. Neizbutind a se urbanzia, e bruscat aidoma unui lumpen: "hansi tîmpitule, aia-i fereastra, ușa-i dincoace./ hai, băiete, sus, că e trei dimineața și vine fericirea/ să ne dea la fund de n-o luăm din loc încolo-/narea băiete. La muncă băiete. După mine băiete/ cu pas
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
cu spionajul englez, politică dușmănoasă față de regim etc. etc. De o particulară abjecție sunt, în acest volum, turnătoriile. La București, gânditorul era turnat de câțiva apropiați (unii, identificați în persoana unor colaboratori cu pregătire filosofică). La Sibiu, turnătoriile aparțin unor lumpeni, care vehiculează încă, la finele anilor ’80, clișeele marxism leninismului, în interpretarea lui stalinistă din aceiași ani ’50. Mizeria morală și intelectuală a autorilor lor, unii, bănuim, cu funcții în învățământul și aparatul administrativ local, este deprimantă. Ca toate celelalte
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
din senin. Mecanismele conviețuirii țin deja de psihopatologia vieții cotidiene. Spaima personajelor se face halucinație. Prin implozie sau explozie ea devine act sinucigaș sau crimă premeditată, infernală ca în povestirea lui Emilian Blaj. Oralitatea copleșitoare, decontractată propulsează nu numai marginalizați, lumpeni, ci și o nouă tipologie, cea a angajatului la firmă sau a tânărului om de afaceri. Ce se conduc adesea după un manual al succesului pentru solitari, maniaci, psihotici. Cordialitatea glacială a relatării nu exclude explorarea zonelor erogene ale limbajului
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]