172 matches
-
Elisa Volume lucioase dormeau legate în piele de zimbru Cavaler naviga prin hârtii și trofee câștigate la baluri Îmbrăcat în beige, moțăia tăcut la masa de lucru cioplită-n stejari Cu ochii scăldați în antice tomuri - Sufletul ei se legăna lunatec de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din pomii secerați fără veste în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Autorului pe partea lunii era marea am prins ultimul zbor al ideii fără hartă și fără costume de baie ne-am întins cât era de lungă pielea sub soarele acela ud și furibund de pe buze până ce am devenit transparenți de lunateci și albaștri de lichizi până când părul tău a devenit nisipul ce-mi fugea de sub barcă iar valul mării de carton s-a ridicat a venit peste noi a venit până când am deschis ochii fără lună Referință Bibliografică: pescar / Vasile Pin
PESCAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Pescar_vasile_pin_1391710378.html [Corola-blog/BlogPost/360289_a_361618]
-
ierarhului, sau duhovnicului închis de comuniști mai mult ca el, sau intelectualului dezamăgit în sinea lui că dialogului i se refuzau posibilele subtilități, sau deghizatului securist înmuiat ori neînmuiat încă de radiațiile nenumite ale părintelui, sau vameșului, sau desfrânatei, sau lunatecului. Nu am văzut niciodată un om găsind atât de bine calea cea dreaptă, care e totuna cu cea de mijloc, atunci când ea există, în drumul complicat ce duce, mereu în proximitatea iadului, către Împărăția Tatălui. În anul 1990 a fost
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa by http://uzp.org.ro/in-memoriam-zece-ani-de-la-savarsirea-din-aceasta-viata-pamanteasca-a-parintelui-gheorghe-calciu-dumitreasa/ [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
să plămădească din iarnă și durere o azimă fierbinte de patimi și eres. Dar nu, tu ești aievea, lumină răsărită ce dai putere firii și trunchiului bătrân, să-și scuture din coama-i de iarna grea albită, poemul de iubire lunatec și păgân Leonid IACOB Referință Bibliografică: tu ești aievea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Tu_esti_aieve_leonid_iacob_1378136956.html [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]
-
nu tot amân lucrurile de pe-o zi pe alta. Să intru în colectivă! Fie ce-o fi. Îmi părea curată rușine să mă frământ atâta. De două luni dorm ca iepurele. Umblu toată noaptea de colo până colo, ca lunatecii. Am căzut pe gânduri. Hei, tu, Anică, nu-s puțin lucru 12 iugăre de pământ, doi boi buni, un car nou, grapă. Nu mi-or picat din cer: cu aste două mâini le-am făcut din greu. MAMA: Așa, zău
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
ca un exersat spadasin sau floretist, proza lui Urmuz (grefierul Demetru Dem. Demetrescu - Buzău).Mai încolo și Tudor Arghezi va lupta pentru aceeași cauză. Ion Vinea, poet modern în toată puterea cuvântului, a lăsat în postumitate și două romane bune - „Lunatecii” și „Venin de mai”,. Spre sfârșitul deceniului 40, ca și după aceea „ilustrul jurnalist, teribilul polemist, vedeta avangardei” și-a înclinat scrisul devenind pro hitlerist, pro antonescian, căzând în dizgrația celor de sus, iar „colegii” mondiali nu i-au „întins
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
multe numere în care vor fi publicate mai ales poezii, nuvele, romane, studii, cronici... căci "„literatura descoperă omul, creează tradițiile și impune viziunea viitorului”". Îi întâlnim în paginile revistei pe Tudor Arghezi, Ion Pillat, Ion Vinea (cu fragmente din romanul „Lunatecii”), Geo Bogza, Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu („Fetița între lupi”), din nou Tudor Vianu, Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu, Mihai Ralea („Carte mare în sensul larg al culturii românești”), Radu Cioculescu sau K. H. Zambaccian („Artele pe vremea lui Napoleon”). Fiecare „viață
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
o idee tot atît de veche ca și cortul, o pereche de antonime care dansează, pereche, pe cerul omenirii... Wakefield se oprește singur. Nu vrea să pară Încă și mai nebun ca Redbone. Evident, este posibil ca o mînă de lunateci să exploateze deschiderea de care dăm dovadă, o ia de la capăt, mai rezonabil de data asta, dar de ce respingi, În acest moment al istoriei, toate binefacerile? În loc să ne baricadăm În cazărmi, ar trebui să construim case pentru toată lumea largă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la cei mai mulți dorința de-a face bine, ea ar deveni iluzorie față cu completa lipsă de idei și de cunoștințe, proprie partidului roșu îndeosebi, dar proprie asemenea și unei însemnate părți a țării. Am compara starea noastră cu acea a lunatecilor cari trec cu ochii închiși pe lângă prăpăstii, dar se 'nfioară și se retrag cu spaimă în mersul lor când se ating de-un obstacol mic. Răul fundamental al țării, lipsa de organizare socială, prin aceasta lipsa de diversificare a muncii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca o pisică bătrână; sau care poate nici nu mai știa de unde să mă ia; care păstrase doar faptele principale, cele care contaseră cel mai mult pentru ea, ca un fel de matriță a ochiului; slabă, poate chiar copilăroasă și lunatecă. Ea, pe care noi întotdeauna o considerasem atât de puternică, greu de tulburat în vreun fel. M-am simțit aproape întors pe dos. Și totuși m-am gândit că își aducea aminte cine eram și acea veche conștiință nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
al cărui spirit de seducător se consuma nu arareori în aventuri galante nocturne, în compania celor mai obscure actrițe din capitală. Rămânând în aria constatărilor călinesciene, Eminescu, asemenea lui Ladima, este nu doar un poet al lunii, ci chiar un lunatec.279 Dependența de lună devine și mai evidentă după declanșarea bolii: Căuta luna, care însă la munte se ivea ceva mai târziu, ceea ce făcea pe Eminescu să plângă uneori.280 Plânsul, fiindcă tot a fost menționat în citat, este una
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
caiet manuscris și trimite la tristețea fluidă, insinuată ori travestită în peisajele sufletului și ale poeziei. Poetul a ales deliberat formula simbolistă și „modul minor”, căruia îi aparțin melodia fragilă, suspendată, ca și sublimarea trăirii ori disimularea ei în spatele unui lunatec joc de măști. Reminiscențe, atitudini îl fac tributar lui Verlaine și lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
noi orientări, va aprecia că filosofia din romanul Moartea cotidiană al lui Dinu Pillat „este una profund decepționistă, a zădărniciei luptei și a fatalității eșecului”. Tot astfel poezia lui Remus Luca este stigmatizată de Sașa Pană drept „poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul francez (Camus, Sartre, Gabriel Marcel), contrapusă noii literaturi sovietice, deoarece - formulează sentențios Nicolae Moraru - „poetul, literatul este ideolog. Este luptător”. Motiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de scriitor, care se străduia să-și reconstruiască un arbore genealogic exclusiv românesc); profesoară de elină cu studii la Paris, Olimpia Iovanache îi va transmite întâiului ei născut pasiunea pentru studiu, imaginea sa regăsindu-se, însuflețită de tandrețe, în romanul Lunatecii (I-II, 1965). Tatăl, mic proprietar funciar, a urmat prestigioasa École Centrale pariziană, însă nu a profesat niciodată, lăsându-se în voia unei existențe fără orizont, consumată între cafenea și club, ruinătoare pentru starea materială a familiei. Curând după nașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și N. Carandino) ș.a. Odată cu sfârșitul războiului și instalarea regimului comunist își încheie și cariera de gazetar. Suspendat în 1945 din presă, se retrage din viața publică; reușește totuși să desfășoare, în paralel cu cizelarea propriilor versuri și definitivarea romanului Lunatecii, o rodnică activitate de traducător, dând unele din cele mai inspirate versiuni românești ale pieselor lui William Shakespeare (Macbeth, Othello, Hamlet ș.a.) și ale povestirilor lui Edgar Allan Poe. Semnele poziției estetice reformatoare a lui V. se întrevăd la scurtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
o socoteală a neputinței acea pornire de a obține arta prin cât mai multă sinceritate, prin sacrificarea vanității, a rușinii și a amorului propriu, pentru a cădea în cealaltă vanitate, a realizării artistice. Confesiunile sunt cea mai josnică literatură”.) Cu Lunatecii, roman flamboaiant al crepusculului și declinului, situat în descendența prozei lui J.-K. Huysmans, Oscar Wilde și Mateiu I. Caragiale, scrisul lui V. se întoarce la rădăcinile obscure ale modernismului literar. Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
existenței omenești „norocul” nu-l „petrece” pe om. ELENA ZAHARIA-FILIPAȘ SCRIERI: Descântecul și Flori de lampă, București, 1925; Paradisul suspinelor, cu gravuri de Marcel Iancu, București, 1930; Ora fântânilor, pref. Mihail Petroveanu, București, 1964; ed. pref. Matei Călinescu, București, 1967; Lunatecii, I-II, București, 1965; ed. pref. Magdalena Popescu, București, 1971; Poeme, îngr. și pref. Vasile Nicolescu, București, 1969; Opere, I-V, îngr. Mircea Vaida și Gheorghe Sprințeroiu, introd. Mircea Vaida, Cluj, 1971-1978; Venin de mai, Cluj, 1971; Publicistică literară, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
se grefează la O. pe un orfism histrionic prelucrat după tiparele unui baladesc de sorginte romantic-barbiană, eufemizat prin metrică și discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru mine. Hai, nu cânți? De ce nu ai lăuta?” (Solo de tamburină) SCRIERI: Pauză de respirație (volum colectiv), București, 1991; Plimbare pe Ulița Tipografiei, București, 1996; Solo de tamburină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
1980), Pietrele din lună (1984), și de o monografie, Anton Pavlovici Cehov (1981). Din condiția de exilat a autoarei își extrag substanța prozele din volumele În Europa! În Europa! și Diaspora, rădăcinile mele, ambele editate în 1993. Romanul Tată, sîntem lunateci (1991) a fost elaborat, de asemenea, în exil. După 1989 S. traduce în limba română și prefațează mai mulți scriitori olandezi. A semnat și Monica Săvulescu. Cu Tulburi, apele Crasnei... S. lansează câteva tipologii desprinse din mediul copilăriei și adolescenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
despre suferință, tristețe și tragedia morții printre străini, este cea mai izbutită. SCRIERI: Tulburi, apele Crasnei..., București, 1974; Lumea toată, slobodă, București, 1976; Pragul de sus, București, 1980; Anton Pavlovici Cehov, București, 1981; Pietrele din lună, București, 1984; Tată, sîntem lunateci, București, 1991; Diaspora, rădăcinile mele, București, 1993; În Europa! În Europa!, București, 1993; Mediteraneea - Méditerranée, ed. bilingvă, tr. Mira Iosif Fischmann, București, 1997; Identitatea iudaică după cel de-al doilea război mondial - Jewish Identity after the Second World War (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
Mirela Roznoveanu, Vieți paralele, RL, 1980, 39; Marcea, Concordanțe, 36-37; Titel, Cehov, 86-88; Dumitru Chirilă, „Drama celui care gândește singur, a intelectualului, provine din faptul că nu poate fi supus ușor” (interviu cu Monica Săvulescu-Voudouris), F, 1990, 9; Mariana Codruț, Lunatecii comunismului, RL, 1992, 16; Monica Săvulescu- Voudouris, în Literatura diasporei, îngr. Florea Firan și Constantin M. Popa, Craiova, 1994, 438; Micu, Ist. lit., 653; Dicț. scriit. rom., IV, 185-187. M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
lumea cea laltă șade în întuneric. Lumînarea de la capul mortului luminează căile întunecoase din lumea în care se duce. Dacă n-a avut parte de lumînare, rudele [mortului] împart lumînări trei ani în șir. (Gh.F.C.) Lunatic Dacă ai doi copii lunateci (născuți în aceeași lună) și unul moare, pe cellalt îl duci undeva, îl pui în fiare și pui pe cineva să-l păzească, ca să nu scape și să vie să vadă fața mortului, căci moare și el. La nuntă și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îl duci undeva, îl pui în fiare și pui pe cineva să-l păzească, ca să nu scape și să vie să vadă fața mortului, căci moare și el. La nuntă și la moarte se scot din fiare ăi de sînt lunateci, bineînțeles numai cei dintr-o familie, căci dacă nu se scot din fiare se îm bolnăvesc și chiar mor. Pe copil îl scoate din fiare fata, pe fată, copilul. Cînd doi frați sînt lunateci și unul moare, îl pune pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scot din fiare ăi de sînt lunateci, bineînțeles numai cei dintr-o familie, căci dacă nu se scot din fiare se îm bolnăvesc și chiar mor. Pe copil îl scoate din fiare fata, pe fată, copilul. Cînd doi frați sînt lunateci și unul moare, îl pune pe cel rămas în fiare cu cel mort, ca să nu moară și el. Dacă mirele și mireasa sînt lunateci, e bine să împiedeci mireasa (s-o legi de picioare) și s-o ții de la asfințitul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]