413 matches
-
retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe sumare// Pîlcuri de sfieli gingașe/ Trec clipind din fluierașe/ Pe picioare de agat/ Coborî-vor la-mpărat/ Purtînd arme lunecoase/ Pe pernițe de mătase" (Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului, interceptat direct în microuniversul său, în
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Nu spun că dl Vîntul n-ar fi avut ce dezvălui. Dar, la fel ca alți concetățeni ai noștri care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că așa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe în stînga și în dreapta. La proporțiile României însă, oricît de
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
Ahmatovei sună însă paradoxal din gura unei poete care în 1946 era deja conștientă de propria imortalitate. La puțin timp după întîlnirea cu Berlin, asupra consecințelor erotice ale căreia cartea de față insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și perfidă, luna/ De din dosul porții, vede cum/ Pe o seară-ți vinzi pe totdeauna,/ Scrisul și renumele postum./ Te vor da uitării-adînci: icoana-ți/ Fi-va cartea moartă în sertar./ Nici o stradă numele tău, Anna,/ N-o să-l
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
recunoaștere, se vede împins brusc într-o altă identitate, nevoit a lua drumul de la capăt. Presupunînd nu numai găsirea unui mijloc de trai într-o cu totul altă sferă decît cea culturală, ci și perfecționarea unei limbi străine, pe drumul lunecos al căreia nici un român se pare că n-a mai atins sublima performanță a lui Cioran: "Eu însumi nu mai eram aceeași persoană: scriitorul din București, cu o bună situație socială, notoriu, premiat, activ, a devenit altceva. în primele săptămîni
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
ei să fie o mamă pentru Cecile, fiica ei și a lui Paul, aceasta fiind crescută de părinții lui Eluard). Emigranta rusă, care și-a confecționat autobiografii imaginare avea să fie astfel descrisă de soția lui Max Ernst: "Această creatură lunecoasă, sclipitoare, cu părul lung, întunecat, cu ochii orientali, voalați, arzători, cu membre subțiri și fragile - aducea cu o panteră. Nereușind să-l convingă pe soțul ei Paul să se aventureze într-o legătură cu mine, s-a decis în cele
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
și esențialiștilor. Interesant este că nu se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele fac o opțiune stilistică bizară: Haack scrie în stilul de regulă atribuit postmoderniștilor (ludic, ironic, lunecos), iar Smith cu rigoarea și analitismul raționaliștilor înveterați. Poate că tocmai această încrucișare stilistică ne va spune ceva despre compatibilitatea pozițiilor și despre însăși plauzibilitatea unei zone de centru. Susan Haack, Manifesto of a Passionate Moderate, The University of Chicago
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
din noi. 1192. Romantismul este arta inimii. 1193. Sobrietatea este o petală care știe că odată ce va fi smulsă din floarea ochilor ei se va veșteji. 1194. Ce poate fi mai versatil decât viața? 1195. Amăgirea este calea atât de lunecoasă a pașilor lumii încât te pierzi și cazi în brațele unui Destin apropiat dar străin de tine. 1196. Grația este un joc de lumini divine al sufletelor. 1197. Admirația este o lebădă al cărei grație se oglindește pe lacul ochilor
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DOAR AMINTIRE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe potecile vieții lunecoase ca un amănunt vom găsi reazăm și steaua de la azimut? Setea nu se poate potoli în vis, scris, abis, nu se poate cumpăra decât de vrea. Dragostea! Nu există un punct absolut, nu există înțeles cauza frumosului zace în vers
DOAR AMINTIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381775_a_383104]
-
vârful buzelor rostogolind visele în realitate sunt pietrele pe care tu le vezi scoici le așezi de mic în turnuri. numai acolo te descalți dincolo de limanul lor păstrezi ghetele mereu în picioare cu șireturile dezlegate ești pescarul de litere și lunecoasa ființă a apelor numeri spiralele neîncetat în căutarea infinitului deplin seară de seară tropotul plecării tale animă hăul dintre turnuri pod devine apoi povestea merge mai departe scenariul își urmează mișcarea în spatele cortinei un afiș anunță poate aiurea poate nu
CAD UMBRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383811_a_385140]
-
tine să fiu tu cuprinde-ma în altceva privirea nu-mi mai ajunge vreau brațele tale înfășurate înspre umerii mei gură ta să nu rostească cuvinte să-ți tremure trupul în ritmul dorințelor nestăpânite totul să mă îmbete în simțiri lunecoase să mă facă să cred că exist că iubesc și că în mine dansează toate bucuriile vieții priveste-ma întruna în timp ce dansez și spune-mi cum ți se par acum după ce am ars atât de exploziv lângă tine vezi dânsul
MEMORIA DANSULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377108_a_378437]
-
astfel pe unul / vorbind despre / salvare, într-o piață, după mulți ani, în el toate sunt elocvente, / numai partea aceea nepreocupată de vreun sens se joacă / și rîde ca o copilă". Raportul poeziei cu realitatea e, la rîndu-i, grațios sofistic, lunecos, cu o turnură ludică ce însă nu exclude enigma, precum un joc de-a v-ați ascunselea pe mize absolute: "O scurtă discuție cu poetul Kocsis Francisko: / ce faci, dragule, scriu, e bine că nu te lași pradă / realității, că
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
cărei mesaj l-am descifra prin noțiunea de „complicitate”. Partea pur orchestrală, care comentează propriu-zis acțiunea, se identifică opiniei spectatorului care, pentru moment, renunță a se mai amuza și se lasă cuprins de întristare, pe alocuri de dezgust față de atitudinea lunecoasă a personajelor. Tiparul împrumută unele accente expresioniste... Și așa se țese un spectacol plin de șarm, cu o scenografie agreabilă care îmbină trecutul cu prezentul și cu o regie care generează asimilarea lui independentă de text. Este un act postmodern
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
pragmatismul colonial și fascinația Orientului. Fabrica de mătase a fost comparată cu Pacientul englez, dar enigmaticul Johnny Lim mie îmi amintește de Marele Gatsby, dar un Gatsby cu un mecanism sufletesc complicat, greu de descifrat, cu o lume încâlcită și lunecoasă, cu alte jocuri ale pasiunii și alte ambiții și căi de străbătut.Tash Aw are alt talent, cel de constructor alambicat și rafinat, care știe să păstreze intact misterul, țesătura narativă devine invizibilă, pierdută în "apele mătăsii". Spre deosebire de Mo Yan
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
beau. Vorbim, ne amuzăm - vorba vine! -, încerc să-mi întipăresc în minte fiecare secundă a acestei întâlniri. Totul decurge atât de firesc, de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Cuvintele, senzațiile, stările trec în goană prin memoria mea, lichefiată și lunecoasă. Nu se agață nici o scamă de amintire. Discuții banale, ca între vechi cunoscuți. Nu cred că se spune ceva memorabil. Iar dacă se spune, eu nu reușesc să rețin nimic. Nu simt în aer magia artei înalte, iar presupusa paranoie
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
există o criză în fiecare zi. Nu faceți excepție: încordări cu furnizori de cablu, competiție, presă neprielnică, ordonanțe care v-au fost atribuite. Cum le gestionați? -Este o linie foarte fină între cauză și efect. Interpretările sînt cu atât mai lunecoase. Intact e interpretat în mii de feluri pentru că e puternic. Am demonstrat că un business românesc 100% poate fi înaintea marilor grupuri media internaționale. Nu e puțin lucru. Percepțiile, pe de altă parte, sunt importante. S-a vorbit mult despre
Sandra Stoicescu, CEO Intact: ”Vom răspunde atacurilor cu toată forța unui mare grup media!”. Interviu EXCLUSIV despre trustul care a învins grupurile internaționale by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80045_a_81370]
-
povești cu căruțe care și-au rupt roțile în viroagele drumului spre Brăila! Convoaiele ducând grâu la vânzare în Oborul Mare îngreuiau pământul cu cântecul dulce al roților. Iar când intrau pe drumul ceairului, șinele de fier își uneau șuietul lunecos cu adierea ovăzului sălbatic. Faraoancele cântă acum numai în amintire. Această stranie pierdere doare ca o moarte mirosind a scorțișoară. Trebuie să recitesc Ťsuneteleť căruței lui Nicolae Velea și să mă cutremur că lumea a trimis încă o poveste la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
-te la pasaje și la fraze, pierzi din vedere întregul". Ardelenismul funciar al lui Liviu Rebreanu transpare și în intenția de-a produce un roman, rămas nerealizat, în care să fie prezente două personaje folclorice, Păcală, prototipul mobilității, al agerimii lunecoase a valahului, și companionul său, Tândală, prototipul ardeleanului mai încet la acțiune și la judecată, aparent stîngaci, însă în realitate mai constructiv. E un prinos adus toposului natal: "Păcală și Tândală sunt cei doi poli ai caracterului românesc. Unul deștept
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
despre singurătate, ură, trufie,/ despre atingeri grele de sudoare,/ despre guri căscate a moarte ori cocoșați de păcate./ Dar cel mai mult despre dragoste am scris,/ cât este de ruptă-n carne, cât de zgrunțuroasă,/ ori, dimpotrivă, sfioasă, blajină și lunecoasă./ Mi-ar fi fost greu să trăiesc fără viermele acesta/ care, cândva, a început să cadă din mine./ M-a tăiat până la unghie,/ chiar și plămânii i-a ronțăit pe margini, lăsându-le franjuri vineții./ Cine se spânzură de ei
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
foșnirea lor să nu zgândărească noaptea și să o trezească din somn. Copiii dovedesc nu doar o voință de nezdruncinat (izbutind să-și învingă somnul și oboseala), ci și o ingeniozitate nemaipomenită, căci - în ciuda opreliștilor - ei își continuă netulburați urcușul ,,lunecos" printre ramurile năpădite de rouă, astâmpărându-și setea cu frunze umede de salcâm. În final, adevăratul câștig al aventurii lor nu este cel anticipat (,,ajunsesem târziu, spre dimineață, pe crengile de sus, nu puteam vedea bine cealaltă parte a pământului
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
schitul care te arunca oarecum în coasta Ceahlăului, și unde vederii i se năzăreau bătrîni sihaștri, zidiți în muțenie; iar drumul, biciuiți de o strașnică furtună, ne purta prin asprimi de piatră, unde mașina sărea ca o iadă speriată, pe lunecoase lespezi cenușii. Lui Horia, în această dezlănțuire, îi fulgerau analogii cu sălbatice priveliști din capătul stîncos al tărîmurilor scoțiene. „Locuri tari ”, îmi venea mie să murmur atunci, - o sintagmă pe care părintele său, Ernest Bernea, distinsul cercetător al categoriilor fundamentale
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător, mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal. Celelalte sănii se pun una după alta, dar toate sunt aninate între el. Și porneam la vale. Uneori, se mergea foarte greu și toți își luau săniuțele și se dădeau singuri. Alteori, mergeam și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
își începuse acțiunea adresându-se în primul rând omului, acest aluat care trebuie (ne învață „marii dascăli ai omenirii”: Marx, Engels, Lenin și Stalin) modelat conform principiilor noastre... principii izvorând din... Dar Mircea Căpuștean nu se aventura niciodată pe terenul lunecos al amănuntelor, nu ne spunea despre care principii este vorba și cum ar fi ele aplicabile în „situația dată” (dată de cine? De revenit asupra acestei expresii cam... mistice! - nota autorului). Nu! Pentru că tovarășu’ Căpuștean era prudent. Și nici har
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
am epatat-o ridicând cu un gest scurt și sigur piatra sub care-l văzusem de zeci de ori pe Mollah Internet că pitește cheia turnului. Ușa a scârțâit sinistru, înăuntru duhnea fermentat, iar scara de piatră era abruptă și lunecoasă. Urcam primul, iar ea lumina din spate cu bricheta. Sus, am ieșit în noapte pe balconul minaretului și mi-am văzut sub el, de partea cealaltă a străzii cu buticurile ei obscure și nenumărați trecători înturbanați încă fol făind nocturn
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am reîmperecheat, lângă cușcă, după ora închiderii, în vreme ce Marjan se învârtea nervos, scoțând răgete neputincioase, țicnit de adierile de stupru ce îi veneau de la noi. Leila mă călărea lângă cușca leului cu figura pocită, balansându-se din față în spate, lunecoasă pe dinăuntru și pe dinafară și gemând dulce, cum n-o mai auzisem, mângâindu-mă pe față și aplecându-se să mă sărute tandru, când brusc s-a oprit, zicând că trebuie să facă pipi. Am reținut-o de mâini
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]