98 matches
-
diagonal, cum ar fi dreptul din față cu stângul din spate. Este mai obositor decât pasul fiindcă este mai solicitată masa musculară a câinelui. În acest mers poate degaja o viteză de 10-12 km la oră. Ca defect este trapul lupesc, caracterizat prin mersul În galop al membrelor anterioare și În trap a celor posterioare. Buiestrul este tot un mers natural, ce se aseamănă cu mersul a doi oameni care merg unul lângă altul și pășesc În același timp și cu
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
unchiul meu, dar nemții nu le-au dat voie să-l ia. Sângele i s-a scurs prin rană și a murit. Și acasă i-au adus lui tata tunica și șapca de sublocotenent. Pe acestea le-am avut la Lupești până am plecat de acolo. Le avea tata puse așa pentru istoria familiei și de multe ori ne arăta portmoneul. Surorile tatei, toate, aveau studii la Paris. Mătușa mea, căsătorită cu un doctor, era pictoriță. Vărul meu de la Fetești are
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dumneavostră? R.R.: Aveam două case în curte, hambar, mașini și alte agregate agricole: cositoare, machină, cilindru de semănat, tăvăluguri, secerătoare. Erau trase de animale însă erau performante la acea vreme. Aveam batoză de treier cu locomobilă, o moară situată la Lupești, acolo unde a avut moară și Ghimuș ăsta din Bârlad. Moara a fost vândută atunci când a murit tata. Era moștenire de la Victor Ralea, fratele lui. Acesta, pe frontul Primului Război Mondial, a fost îngropat până la brâu, de fapt până la gât, de explozia
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a agriculturii și de înființare a GAS-urilor. Noi am fost în primul eșalon de deportați și persecutați politic. Deși la Râmnicu Sărat, în deportare, eram asimilați cu refugiații din Basarabia, că doar au venit atâția. Când eram încă la Lupești, în timpul războiului, au trecut o zi și o noapte basarabeni care se refugiau din calea războiului și a sovieticilor. Veneau cu niște căruțe trase de câte 6 cai, cu câte o vacă legată de căruță și în căruțe cu ceea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cei săraci, așa este, o să vă povestesc despre ce au făcut aceștia în noaptea când ne-a ridicat Securitatea. A venit un prizonier de război de la ruși, întors în țară cu Divizia "Tudor Vladimirescu", care a fost pus șef în Lupești, primar comunist. Trebuia să dăm cote în funcție de mărimea proprietății și tot grâul pe care l-am făcut pe terenul din fața morii, un teren mai fertil, a fost cărat de către fratele meu la Berești cu două căruțe. Absolut tot grâul, niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vreo vorbă împotriva regimului și a fost denunțat de cineva care-l cunoștea. Vasile avea două surori profesoare în București și mai avea și un frate care a fost director tot prin București. Mama lor a deținut o cârciumă în Lupești. Tatăl lor, Tănase Dima, a murit pe front în primul război. Dar toți copiii au făcut facultate înainte de război: unul era colonel la Timișoara, altul, Dionisie Dima, era inginer în centrala de la București pentru fabrica FEPA din Bârlad. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
despre presiunile suportate de Vasile Dima și familia lui înainte de a fi luat la închisoare: i-au dărâmat un hambar că nu voia să dea cotele și așa mai departe. Vasile Dima era unul dintre cei mai buni gospodari din Lupești: avea două perechi de boi, avea pământ vreo 10 hectare pe care i le-a dat tata când s-a căsătorit cu sora mea, mai avea și el vreo 15 hectare. Vasile Dima era, cum se spunea atunci, țăran mijlocaș
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
asta, puneau un teanc de ziare, o puneau pe sora mea deasupra lor și dădeau foc la ziare să-i ardă tălpile, genunchii... Odată chiar le-au spânzurat cu capul în jos, pe ea și pe încă o femeie din Lupești, nevasta lui Costea Ion, poreclit "Balauru". Ăsta a stat ascuns într-o grotă vreo 4 ani de nu l-a găsit nimeni. Am cartea pe care a scris-o el, dar am și discutat personal cu el. C. I.: Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
atunci când au venit la noi să ne ridice de acasă, în miezul nopții. Pentru că în 4 martie 1949, la ora două noaptea a venit o comisie alcătuită din vreo 4 sau 5 inși, necunoscuți mie, că nu erau din comuna Lupești, ci erau veniți de la Galați. Nu ne-au spus scopul venirii dânșilor. Polițiștii au venit cu pistoale, că era încă Poliție 3 pe atunci. Au pătruns cu greu în curte până la ușă, pentru că noi aveam un câine mare, și au
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vorbit fratele meu care era mai diplomat. Mai era Dumitru Racoviță, care era un fel de rudă mai îndepărtată cu mama. Acesta a venit apoi, mai târziu, de și-a cerut scuze de la sora mea Georgeta, care a rămas în Lupești. Mai era unul poreclit "Țintoi", al cărui nume real nu-l mai țin minte. Ei bine, Dumitru Racoviță i-a spus sorei mele că toți cei care au păzit în acea noapte casa, după ce noi am plecat, ridicați de către Securitate
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
când v-au urcat în camion câți erați? R. R.: Păi, mama, bunica, 4 surori și eu. Numai noi am fost deportați. C. I.: Ați fost singura familie ridicată în acea noapte, sau au mai fost deportați și alții din Lupești? R. R.: L-au ridicat din Lupești și pe vărul meu, pe Mătăsaru Virgil. Era cel mai mic dintre cei doi frați. Mama lor a murit într-un bombardament la Fetești și nu mai țin bine minte dacă Virgil sau
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
erați? R. R.: Păi, mama, bunica, 4 surori și eu. Numai noi am fost deportați. C. I.: Ați fost singura familie ridicată în acea noapte, sau au mai fost deportați și alții din Lupești? R. R.: L-au ridicat din Lupești și pe vărul meu, pe Mătăsaru Virgil. Era cel mai mic dintre cei doi frați. Mama lor a murit într-un bombardament la Fetești și nu mai țin bine minte dacă Virgil sau fratele lui a reușit să recupereze de sub
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lor a murit într-un bombardament la Fetești și nu mai țin bine minte dacă Virgil sau fratele lui a reușit să recupereze de sub dărâmături o pungă plină cu aur și cu bani pe care o avea mama lor. În Lupești, era căsătorit cu o fată din Bârlad, Eucariu Anișoara, în acel moment fiind gravidă cu nepoata mea. În noaptea aceea a nins. Ne-au urcat într-un camion a cărui remorcă era fără acoperiș. Am ieșit cu greu din sat
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ăsta a fost cadoul meu. Le-am mâncat cu lacrimi pe cele două bomboane. Toți ceilalți copii primeau cadouri, se duceau cu plugușorul, eu nu m-am dus nicăieri. N-am vrut să mă duc. Drept că nici acasă la Lupești tata nu ne lăsa să mergem cu plugușorul. C. I.: Dar ați cunoscut alte familii de deportați politici la Râmnicu Sărat? R. R.: Mai venea pe la noi o femeie care lucra la unitatea militară, spălătoreasă. Se împrietenise cu mama, văzuse
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Bârlad, care a venit odată la mine și a luat niște pastile de luminal. A dormit o săptămână și apoi a adormit definitiv. S-a sinucis. Într-una dintre vacanțe Ștefan a venit acasă la sora mea, care rămăsese la Lupești, cea căsătorită cu Vasile Dima. Fratele meu a fost trimis cu mâncare la oamenii care lucrau pământul lui Vasile Dima, pe Chetrosul mic. Și unul de la Gostat de acolo l-a recunoscut și a zis: "uite, ăsta e băiatul boierului
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ne-a mai ajutat deloc. N-a fost o așa mare tragedie, dar cred că atunci m-am hotărât să plec și eu din domiciliul obligatoriu. Însă înainte de a pleca din Râmnic, am venit și eu odată în sat la Lupești, cu Costel, care venise la bunica lui, și am tras la sora mea cea mai mare. Dima fusese eliberat recent din pușcăria unde a stat 7 ani. Eu aveam un palton gri, Costel un palton negru și aveam gulerele ridicate
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi-am văzut prima dată sora după 8 ani. De asta nici nu m-a recunoscut, că atunci când am plecat aveam 12 ani, iar acum aveam 20. C. I.: Îmi ziceați că după deportare mama dumneavostră s-a întors la Lupești. R. R.: Da, mama s-a întors. Eu lucram deja la "Întreprinderea de Rulmenți" din Bârlad. Eu am fost deportat aproape 10 ani. Mama, împreună cu una dintre surori, au stat în deportare 14 ani. C. I.: A mai găsit ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
eu cu microbuzul fabricii, într-o delegație, și am adus-o și pe mama acasă. A stat vreo 10 ani și la mine. Apoi mi-a zis că vrea să moară lângă tata. S-a dus la sora mea la Lupești și a murit acolo. Avea vreo 82 de ani și spunea că nu mai poate umbla cum umbla altădată. C. I.: Dar de recăsătorit nu s-a recăsătorit? R. R.: Nici vorbă! Cică ar fi venit unul odată în pețit
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tata și pe când mama era încă o partidă foarte bună. Surorile mele l-au dat afară, zicându-i că mama are fete de măritat, nu se mărită ea. Dușmanul poporului dintr-o intreprindere comunistă R. R.: Am plecat apoi de la Lupești la Bârlad, la fratele meu. L-am găsit prin intermediul unui anume Buțurcă, șef al serviciului de tracțiune CFR de la Bârlad, care fusese crescut de o bunică de-a lui și tata fusese cel care l-a trimis și l-a
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Numai că între timp am cumpărat casa. Dar directorul s-a ținut de cuvânt și mi-a dat repartiție să mă mut într-un apartament. În luptă cu postcomuniștii C. I.: După 1989 familia dumneavostră, verișorii, rudele au mers la Lupești, acum comuna Mălușteni, să-și recupereze proprietățile? R. R.: Sigur că da! Au recuperat tot, fiecare dintre ei. Tot pământul. Un singur nepot pe care-l am, doctor în America, este nemulțumit. Casa în care a locuit mama este și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a văzut sora mea, Georgeta, că erau la Gostatul Berești. Mi-a zis odată că a văzut vacile prin gard și că a vorbit prin gard cu Maghița, că așa o numeam pe una din vaci. După reorganizarea administrativă, comuna Lupești a trecut la județul Vaslui. La arhivele de la Vaslui n-am mai fost însă. Și uite așa au rămas multe din bunurile pe care le-a avut familia mea duse pe apa Sâmbetei în ciuda eforturilor mele și ale fratelui meu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
doua oară și am stat de vorbă cu doi ofițeri, în civil, unul dintre ei mi-a spus să scriu în cerere al cui fiu sunt. Și am scris în josul cererii că sunt "fiul lui Ștefan și Elena Ralea din Lupești". Abia după asta mi-a venit confirmarea că am fost deportat politic, cu mama și cele patru surori, de n-au mai avut ăștia de la Vaslui ce să mai zică. Eu am avut proces la Vaslui pentru recunoașterea celor 10
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
numărat chiar și unii din susținătorii lui foarte entuziaști, precum colonelul Tătăranu. Ca unul din oamenii de bază al „conjurației”, ce contribuise la readucerea în țară pentru a lua tronul, colonelul Tătăranu scăpase „pe la colțuri” destule secrete despre relația cu Lupeasca în societate. Astfel că imediat a fost imediat „mătrășit” de la Curte. La fel s-a întâmplat cu generalul I. C. Popescu-Sanitaru care a lansat „vorbe nepotrivite” la adresa cuplului Carol-Lupeasca ori cu tratamentul neortodox aplicat fruntașului național-țărănist Iuliu Maniu după ce acesta se
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de aproape sau la distanță, indiferent de direcția în care se află. Poate lovi chiar regele adversar în casă la el. E simbolul vicleniei, desfrâului și urii dezlănțuite până la crimă. Dacă vreți o personificare a acestei piese, gândiți-vă la Lupeasca: și-a ajuns țelurile, subordonându-și nebunii care i-au executat ordinele și ucigându-l spiritualicește chiar pe rege. Iar regele reprezintă rațiunea. Rațiunea de a fi a întregii societăți de pe tabla vieții. Dacă toate piesele cad, toate puterile de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fost internați în lagăre și închisori. Jertfa lui Moța și Marin în Spania, în 1937, a creat o aureolă de mare cinste neamului românesc, ca simbol ai luptei împotriva comunismului ateu și o stare de neliniște pentru iudeo-masonerie. Carol, prin Lupeasca, dirija lupta de exterminare fizică a reprezentanților idealurilor creștine și românești. Prigoana a ajuns la paroxism. Iudeo-masoneria l-a folosit pe rege în uciderea multor fruntași legionari; Corneliu Codreanu a fost ucis prin ștrangulare împreună cu alți 13 legionari în duba
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]