395 matches
-
alții, ridicolă", spunea Târnoveanu, adăugând că "este foarte greu să îi aduci pe toți la un numitor comun când vine vorba de arta contemporană". El afirma că statuia - realizată de sculptorul Vasile Gorduz - îl reprezintă pe împăratul Traian cu o lupoaică, ce face trimitere și la stindardul dacic, reprezentând mitul genezei daco-romane a poporului român.
De ce statuia împăratului Traian de la MNI naște controverse () [Corola-journal/Journalistic/22980_a_24305]
-
brațe/ eu aștept cuvîntul să-i zdrobesc capul/ el este primit în saloanele burgheze/ eu intru în cafenelele searbăde/ trec pe străzi auzind lătratul mineral/ al pulberii/ și n-am scris nici azi versul acela tulburător/ cu care să sugrum lupoaica din ochii femeii/ ah, viață de fiară" (Generalul armatei moarte). "Scrisul agonic" se vrea autarhic ca orice demonie întrupată: "Scrisul agonic nu fotografiază,/ nu ia pe cîntar textele celorlalți/ poeți, nu primește cu chirie/ referințele critice.// Cel mai adesea/ apără
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Utan și mulți, mulți alții. Poeții lui Lenin, ai Revoluției nemuritoare, ai astronauților sovietici, ai atomului, ai păcii, ai colectivizării, ai ochilor lui Gheorghiu-Dej (Eugen Jebeleanu) devin, după 1965, poeții patriotismului, ai urnelor romane, ai lui Traian, ai Voronețului, ai lupoaicei, în fine, ai lui Ceaușescu și ai soției sale, mai tîrziu. Acestora și mai ales ultimei teme li se alătură la sfîrșitul anilor ’60 Eugen Barbu și Adrian Păunescu (Eugen Barbu avea însă antecedente în genul portretistic, comparase cu cîțiva
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
toate celelalte calități. De vorbit a vorbit la 8 luni, spunea „tatatatata”, toată lumea zicea că va mai veni un băiețel în casă, nu a mai fost să fie. Pe la 10 luni spunea „taciiii tikita”, cum îi repetăm noi în disperare lupoaicei din curte care lătra în orele ei de somn. Faptul că i-am vorbit în română și i-am vorbit excesiv de mult, eu, mama, mătușa mea a adus-o în stadiul că în clasa întâii compunea cu ușurință orice gen
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
Simona Tache De Traian ăsta e vorba: Iată ce-am citit într-o noapte pe lupoaica lui, care privește spre clădirea CEC: Pentru cine n-a putut descifra tot, scrie așa: “I can see you havin’ sex. Yes, you up there, at the second floor”.
Ce scrie pe lupoaica lui Traian by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20998_a_22323]
-
ar mai întineri și s-ar înzdrăveni din nou să se poată odată descotorosi de pacoste! La ce-i trebuia ei noră-n casă? La ce folosesc toate femeiuștile astea cu vânt sub fuste care dau târcoale în jurul copiilor ca lupoaicele la stână, dacă nu numai la împovărarea și grijile bietelor mame! De la ele, tot răul și înstrăinarea. De la hărmăsăroaicele astea cu sângele fierbinte, care nu se gândesc decât la îmbucătura lor și la ambiția lor de-a te înlătura, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se lase ca o cerboaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu celelalte animale... CAPITOLUL 1 Lupino [i haita -L upino, Lupino, unde ești? Of, nu aud nimic de răul vostru... Hei, neastîmpă-raților, l-ați văzut astăzi pe Lupino?... Lupino, băiatule, te lasă flămînzii ăștia nemîncat, dacă mai întîrzii mult! Bătrîna lupoaică se străduia în zadar să se înțeleagă cu puii. Chemarea ei rămase fără răspuns. Ca în atîtea alte dăți, puiandrul rătăcea prin pădure. Plecase dinainte de-a se trezi lupișorii. Dacă i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a se afunda cît mai departe în pădure cu unul de înconjur al adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-au împins cu boturile, să-l zgîndăre și să-l facă să scoată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu le știa tălmăci; și, oricît s-a străduit, n-a reușit să-i dea de capăt mirosului aceluia nedefinit. Dar unui conducător nu-i stă bine să ezite. În cele din urmă, Arus a hotărît: copilul putea rămîne! Oricum, lupoaicele n-aveau să-l scape din ochi și, în plus, tocmai el să pună la îndoială calitatea educatorilor lupi pentru puii-problemă?! Și nici măcar n-a fost nevoie de cine știe ce efort pentru educarea lui Lupino. Puiuțul învăța din mers regulile haitei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
n-aveau să-l scape din ochi și, în plus, tocmai el să pună la îndoială calitatea educatorilor lupi pentru puii-problemă?! Și nici măcar n-a fost nevoie de cine știe ce efort pentru educarea lui Lupino. Puiuțul învăța din mers regulile haitei. Lupoaicele, gata să fete, recunoșteau în gînd că-și doreau copii care să-i semene noului-venit; iar adulții se amuzau copios văzîndu-i strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria! Lupino a crescut ca din pămînt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei l-a ajutat să-și uite neliniștile și frica. Nu avea familie, e adevărat, dar, mai tîrziu, după ce s-au născut puiuții lupoaicelor, Lupino i-a considerat verii lui, frații lui, aproape: îi supraveghea să nu se îndepărteze de haită, să nu se lovească în joacă, să nu ia luptele dintre ei prea în serios; îi învăța tot ceea ce știa el, cu responsabilitatea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se simți stăpîn pe sine și capabil, tînăr puiandru, să dea piept cu viața. Poate nu era Lupino chiar pregătit pentru toate, dar, de cînd lumea, copiii încercați de soartă se maturizează mai curînd decît ceilalți. De aceea își lăsau lupoaicele urmașii sub supravegherea lui Lupino știau că intrusul și-ar da viața pentru odraslele lor. Dar nici măcar într-o familie de lupi nu poate domni veșnic armonia. Toată aprecierea de care se bucura Lupino i-a deranjat pe unii. Stă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și-ar fi pus mintea cu el, l-ar fi putut reduce la tăcere într-o clipă. L-ar fi prins într-o zi singur, fără liota de copii care se țineau de coada lui mai tot timpul, fără compania lupoaicelor care foloseau orice ocazie să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
coada; l-ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi limpezi și răscolitori și mișcări unduioase și precise, de felină parcă, pusese stăpînire pe inimile tuturor flăcăilor din haită. Periculos exemplar: frumoasă de i se dusese vestea în toată pădurea, cuminte de nici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o fi încercat: bucata cea mai bună i-o păstrau ei; urletul cel mai reușit era anume destinat urechilor micuței domnișoare; victoriile în competiții îi erau dedicate. Nimic însă nu-i stîrnea Hanei interesul. Pentru că, înainte de orice, Hana era o lupoaică deșteaptă. Ce-i trebuiau tinerei demonstrațiile acestea infantile, cînd universul îi era ocupat de Lupino? Puiandrul cîștigase prețuirea Hanei așa cum nimeni altul nu reușise s-o facă. De cînd se știau, Hana și Lupino își petrecuseră majoritatea timpului împreună. Avuseseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Și, trebuia să recunoască, nu erau mulți asemenea lui. Dar ce ar fi putut să facă șeful haitei văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir. Și nu era soluție de compromis care să fi putut schimba atmosfera tensionată din haită. Iar aceasta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la nimic să tulbure liniștea familiei cu vestea plecării lui. Știa prea bine că unii aveau să-l regrete, iar altora urma să le producă o mare bucurie. Arus apreciase corect: s-ar fi iscat o dezbatere cu consecințe riscante. Lupoaicele și copiii i-ar fi luat apărarea și l-ar fi implorat să rămînă. Lupii tineri n-ar fi lăsat, pentru nici un motiv, să le scape din mîini această șansă neașteptată. Da, vestea n-ar fi făcut decît să aprindă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plece. Să plece în căutarea începuturilor și, pînă nu le va fi descoperit, să nu-și găseacă tihna. Îi vor lipsi cu toții: și Arus, cel drept și înțelept, care-i fusese model și care nu-i înșelase încrederea niciodată; și lupoaicele, cu dragostea lor nesfîrșită, și copiii. Îi va lipsi Hana, tovarășa lui de joacă și de învățătură, raza lui de lumină în zilele triste, confidenta lui. Dar, de plecat, trebuia să plece. Se gîndi să ia copiii la plimbare, pentru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
împingîndu-se și disputîndu-și întîietatea, întreaga zonă. Nu ești în apele tale, Lupino, susură Hana, cu vocea-i caldă, în care se regăsea toată muzica pădurii. Te-au obosit spiridușii ăștia mici? încercă, deși intuia că nu ăsta e motivul, tînăra lupoaică. Știi bine că nu. M-aș ține după ei la nesfîrșit. Apoi tăcu. Prea de multă vreme îl știa Hana pe Lupino ca să nu-și dea seama că tristețea lui provenea dintr-un motiv aparte. Și prea bună prietenă îi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuia să se țină de cuvînt. Nu poți să-mi spui nimic, văd bine, continuă Hana, după clipe lungi de tăcere apăsătoare. Lasă, Lupino, îmi vei spune cînd vei fi pregătit. Eu mă voi afla, oricum, lîngă tine. Cuvintele tinerei lupoaice se transformară în limbi de foc pentru sufletul puiandrului. Nu, Hana nu va mai fi, niciodată, poate, lîngă el. Durerosul adevăr îi puse sîngele în mișcare. Simți că i s-ar rupe inima în bucăți dacă nu i-ar împărtăși
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe mine, răspunse calm puiandrul. Nu m-a alungat nimeni, n-a trebuit s-o facă. E o decizie care-mi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
putea trăi liniștit, nu mi-aș putea clădi viitorul, nu mi-aș putea întemeia o familie dacă nu mi-aș împăca trecutul. Mă simt dator s-o fac și, oricît am încercat, nu pot să trec peste asta. Înțelegi, Hana? Lupoaica rămase mult timp fără glas. Copiii se auzeau tot mai aproape, așa că, dacă voia să mai spună ceva, acum era momentul. Acum sau... niciodată! Oricît aș vrea să te aprob, nu pot s-o fac acum, Lupino. Nu pot să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]