272 matches
-
baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra aceea nesuferită avea cinci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra aceea nesuferită avea cinci brațe, ca niște tentacule de caracatiță metalică (ardeau doar două becuri, celelalte erau arse, iar el nu se sinchisise să le schimbe), și reprezenta nici mai mult și nici mai puțin decât cadoul de nuntă primit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dus pe totdeauna la care se adaugă și aniversări, comemorări, zile ale morții, urme ale pieptului în zăpadă, să fi fost zăpadă? Enigmă, să nu le crezi ochilor. Dar proprii tăi peri în urechile proprii, suportă-i. Pe viață cu lustre gri sub pictura plafonului cu Daedalus: acest film care n-a fost păzit, conservat, vulnerabil, gata să se rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind prin oglinda cafenelii, a corzilor
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
casnic; - import de anvelope, camere de bicicletă; - import de coase și scule prelucrare lemn pentru uz casnic și gospodăresc; - import galanterie din metal, nasturi, bijuterii din gablonz, vase emailate, articole de menaj din sticlă, porțelan, faianța, cristal, tacîmuri, ceasuri obișnuite, lustre și lămpi petromax, feronerie, arme de vînătoare și pentru sport, pietre prețioase, mărgele, figurine, articole pentru pom de iarnă; - import picupuri și piese de schimb, articole sport-strand, jucării, rechizite școlare și de birou, articole muzicale, articole pentru fumători, lame de
DECRET nr. 22 din 24 ianuarie 1984 privind îmbunătăţirea activităţii de turism internaţional, precum şi de negociere şi încheiere a contractelor externe de turism. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106638_a_107967]
-
ferestrele blocurilor. Cred că fac asta dintotdeauna. Crepusculul, înserarea, noaptea. Umbre mișcătoare, precipitate sau, dimpotrivă, molatece. Corpuri și lumini ciudate care se fîțîie încolo și-ncoace, în zeci și zeci de pătrățele. Toate, la discreția mea. Gesturi de toate felurile. Lustre, de forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
dimpotrivă, molatece. Corpuri și lumini ciudate care se fîțîie încolo și-ncoace, în zeci și zeci de pătrățele. Toate, la discreția mea. Gesturi de toate felurile. Lustre, de forme și dimensiuni care nu solicită variația, suspendate de tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic. Lustra Începe să se balanseze tot mai intens, apoi să se Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea senzația ori că dictează textul cu greșeli, ori că Iozefina scria greșit tot ce i se dicta. Cert e că deasupra lor, undeva lângă tavanul gletuit al bibliotecii, de care atârna lustra cu cinci brațe, ei, Iozefina și cu Gerard, erau extrem de aproape unul de altul. Chiar fuzionau. Gerard era tot mai convins că erau făcuți numai unul pentru celălalt. Deasupra ei, Afrodita, apărută intermitent, ca un abur ridicat ușor la tavan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat startul din orbite, iar inima a Început să lucreze la capacitate maximă, dând semne că ar putea pompa necesarul de combustibil nu doar unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fă cumva și întoarce-te așa, pe jumătate... și, uite-așa am ținut-o, doctore, până când am ejaculat pentru a treia și ultima oară. La faza asta, Maimuța era cu spatele lipit de pat, iar eu cel cu curul la lustră (și la aparatele de filmat, mi-am zis eu în treacăt) - iar la mijloc, cu țâțele vârâte în gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ordinele legate cu panglică tricoloră primite de la fabrică, le scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-am avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă de balustrada balconului sau de calorifer, n-a înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
singură de-a lungul holului, pe drumul bine știut. Era praf și mirosea a igrasie stârnită. Toate obiectele din casa familiei Alexe arătau ca după un cataclism natural. Teancuri de cărți, ziare, scaune răsturnate acoperite cu hârtie de sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
veșnica ironie era armura de sticlă a lui Iordan. Energia erotică scădea, se epuiza. Măcar să-mi fi spus: nu e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă loveam mereu cu capul. Neputința lui de-a mă iubi. Eram înfricoșați amîndoi, cu mîinile umede, gata s-o luăm la goană. Aluneca peste trupul meu, pe deasupra mea, ca rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Noi, aici, ne-am gândit la tot ce putea fi mai rău!... Ce-i cu plecarea noastră? Sper că nu au de gând să ne oblige să rămânem aici... Ar fi scandalos!... vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i invita pe copii să coboare la joacă în parcul de-alături. Silvica-nevasta era în tura de noapte, așa că nimic nu îl stânjenea să mai facă și el încă o noapte albă. A început cu camera copiilor prin a demonta lustra pe care a verificat-o cu cea mai mare atenție, fiecare braț în parte, fiecare dulie, toate sârmulițele, inclusiv cele de wolfram de la becuri, apoi cablurile de contact și cârligul de susținere, fără să identifice vreun fir în plus sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cândva acolo o căsuță, în care trăia un băiat pe numele de Costinel. Când el s-a născut mama i-a murit. Fiind bolnav de icter negru, mai târziu i-a murit și tatăl, așa Costinel a rămas singur. În lustra lui sărăcie creștea în acea gospodărie un porc pe nume Mozorel. După ce a murit tatăl, Costinel nu-și punea multe întrebări, dar acele cu care își muncea gândul erau foarte importante; Cum se va descurca? Ce va face cu Mozorel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de chibrituri la primele ore ale dimineții blocatarii schimbă cutiile lor pe cutii mai mari de serviciu și tot restul zilei numai soarele mai scapără scântei certărețe prin bloc când soarele apune depozitul de oameni se umple la loc și lustra mi se zgâlțâie iar sub crăcana vieții la bloc Prima iubire cu o cască în urechea lui și cu cealaltă în urechea ei prima iubire își ascultă muzica la un mp3-player în drum spre școală într-un vagon de metrou
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
Nicolae Balotă Sunt ore, în această lungă seară a vieții mele, în care aprinzând lustrele amintirilor, revăd iarăși și iarăși rotindu-se în jurul meu acel cerc al prietenilor dispăruți printre care mi-am început viața. Viața întru literatură, căci cerchiștii din Sibiul tinereții mele erau înainte de toate și mai presus de toate devotați, dăruiți ai
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
-i. Mă uit mai atent, nu-i! Îmi dau seama că trebuie să-l caut. Mă ridic cu grijă, să nu-l calc, dau la o parte scaunul, mă pun în genunchi și cercetez. Nu-i. Aprind toate luminile, și lustra, și lampa de birou. Același rezultat. Extind aria. Degeaba, s-a ascuns. Las’ că te prind eu!, zic. Mă prefac că nu-l mai caut. Pun scaunul la loc, iau stiloul (fără capac) în mână, ca și cum aș vrea să scriu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4972_a_6297]