1,120 matches
-
fragmente sunt antologice. Iată, de exemplu, cum descrie autoarea cărții, în tandem cu traducătoarea sa, apariția lui Charles Chaplin într-un salon în care era așteptat de mai multă vreme: " Deodată, în capătul de sus, invizibil al scării din stejar lustruit, care dă în hol, auzim pe cineva care alunecă, cade, se ridică, cade din nou. Recunoaștem cascada asta umană; imposibil să nu-ți dai seama că Charlie își face intrarea. S-a adunat de pe jos; a alergat, s-a împiedicat
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
N., unde, împreună cu prietenii lui de joacă, sabotează fanfara regimentului de roșiori din parc, mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare ămemorialistulă -, subțiri în talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
-se din aceeași familie, nu găsise alt mijloc de a-și prezenta obiectele de vânzare, decât un fular oarecare întins pe trotuar. Curioasa lui marfă, scăpată dintr-o maree îndepărtată, trebuia să atragă atenția cartierului: diverse cochilii, pietre ponces, pietricele lustruite și carapace de crustacee, etalate într-o progresie geometrică. Și aici, prețurile rotunjite și fără vigulă, îl informau pe eventualul client. Urechi blegi și față oacheșă, picioare încă scurte, tânărul posesor al comorii căuta în mod vizibil să atragă atenția
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
fără de seamăn - fiindcă stăpânul menajeriei devine din ce în ce mai puțin om, mai maimuță (sau, dacă-mi dați voie, foarte maimuță). Mi-a atras atenția stilul, prin concizia neobișnuită pentru cărțile de copii, unde de obicei vorbele și explicațiile abundă. Fiecare cuvânt, bine lustruit, își are aici rostul său. Ivan cel fără de seamăn, care a învățat limba oamenilor, crede și el că „oamenii vorbesc prea mult. Trăncăne mereu, ca cimpanzeii, și umplu lumea de zgomot, chiar și când nu au nimic de spus”. (Înțelegem
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
care era însoțit de un alt forțos, dacă nu mă înșel Greceanu din Câmpulung), încât am adormit sub masă cu capul pe pantofii lui giganți, aflând de mine când și-a mișcat picioarele. Aveam în mână un baston din metal lustruit care în capul de jos se află 3-4 kg. de plumb, baston cu care forțosul se juca între două degete. La chef au participat toți protagoniștii spectacolului, o parte a dormit la Nelu Achim Cârlig, iar cei doi uriași și
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
subl. lui Baudelaire) ne înconjoară și exercită o presiune asupra noastră. Acela va fi adevăratul pictor care va ști să ne facă să vedem și să înțelegem cât suntem de mari și poetici cu cravatele noastre și cu cizmele noastre lustruite” (Salon de 1845). „„ 1 Conceptul de „Zeitkern” a fost preluat de Adorno de la Walter Benjamin, dar acesta nu l-a aplicat la estetică, ci la filosofie, la teoria adevărului. „După concepția lui Benjamin - scria Adorno - adevărului însuși îi este propriu
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
capetele românilor s-a spulberat cât ai zice pește. Poate sunt alții mai subtili și înțeleg logica adâncă a domnului Constantinescu. în ce mă privește, eu mă dau bătut! Cum adică? Sobru, tras la patru ace, cu lentilele ochelarilor bine lustruite, scoțând scântei precum dantura lui Benny Hill, domnul Constantinescu apare la televizor și ne fericește cu anunțul că renunță să candideze pentru un nou mandat. De ce? Pentru că i s-a făcut scârbă. Și pentru că vrea să-și consacre restul zilelor
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
ochelari de protecție. Nota sa specifică o reprezintă o impulsivitate, o sangvinitate a asociațiilor. Cele mai dense stihuri ale poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Spiridon, cineva începu să-și agite disperat mâinile, în semn că vine... Și Napoleon, într-adevăr, apăru. În carne și oase. Cu tricornul pe cap. Cu mantaua lui albastră, cu mâna dreaptă înfiptă în rever, cu niște cizme de cavalerist lustruite, despre care unii pretindeau că ar fi fost împrumutate de la Regimentul local 5 cavalerie... Împăratul se apropie solemn de monument, se opri, se înclină adânc... Asistența izbucni în urale. De groază, ca și de admirație, înlemnisem; nu mai puteam să
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
statuia strălucitoare de lîngă stejar./ Pe altul îl știam de la Loreto, cînd plouase cu grindină,/ și noi am fugit căutînd adăpost, iar, în Domus Lauretanus;/ cu palmele desfăcute simțisem cum se preling șuvițele/ la grota Reginei Rozariului, pe maroniul stîncii lustruite/ de atingerea mîinilor de culoarea tuturor raselor planetei." în poemele mai tîrzii, după ce Umbria a fost atinsă nu doar cu gîndul, lirismul are ceva din tandrețea lui Ion Pillat și e surprinzător să citești cum locuri atît de îndepărtate se
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început și sfîrșit" (Interviu sau de ce n-or sta oamenii pe la casele lor). Mariana Bojan aspiră, prin urmare, la acea condiție supramitologică a poeziei, care e transcendența intuită, în
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
de întîmplările lor entuziasmate în revista Cinema condusă de Ecaterina Oproiu. Cei trei consilieri ai ministrului Culturii de azi ar fi putut fi la fel de bine consilierii Suzanei Gîdea, pe vremea lui Ceaușescu. Interzisul pe vremuri Lucian Pintiilie, căruia azi suficiența lustruită a lui Răzvan Theodorescu se face a nu-i observa meritele ca regizor recunoscut în lumea largă a ajuns la mîna unei treimi, consilieri ai ministrului, care ar avea și astăzi toate motivele să-și pună cenușă în cap pentru
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
de roman sunt, adeseori, asemănătoare indicațiilor scrise cu litere minuscule din rețetele medicale. Chiar dacă ești tentat să sari peste ele, e mai sănătos să n-o faci: „Tobit surâse vag într-o parte și chipul său se oglindi pe armura lustruită a unuia dintre cei patru soldați care îl opriseră. Un lăncier făcu patru pași (numără Tobit) până lângă un copac de la marginea drumului și curând printre picioarele lui răscrăcărate Tobit putu vedea o băltoacă spumoasă și galbenă. Ceilalți trei îi
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
pe oameni în timpul unei zile. Iei masa alături de colegi, timp în care glumiți și depănați amintiri. Când te întorci la birou adopți o mină serioasă, interacționezi atât cu colegii, cât și cu superiorii tăi cu grație și cu un farmec lustruit. 10. Unul dintre roluri justifică ceea ce este necesar pentru a atinge succesul. Rolul cuiva nu justifică toate mijloacele la care ar putea recurge. Selectarea acestora se face în funcție de bunăstarea altora. sursa: www.forbes.com
10 lucruri pe care ar trebui să le învăţăm de la oamenii inteligenţi by Roman Iuliana () [Corola-journal/Journalistic/22380_a_23705]
-
2010. Deodată se deștepta admirația pentru el. Deodată era valoros. Deodată nu mai era renegatul din PSD, care spusese că nu și-a distrus carnetul de membru PCR. Cel puțin el murise integru, loial convingerilor sale, fără să lingă pantofii lustruiți ai reprezenților noii orânduiri, vechi nomenclaturiști PCR, capitaliști peste noapte. Acum volora ca poet național, alături de Eminescu, acum i se ridicau osanale. Nu am fost de multe ori de acord cu stilul politic a lui Păunescu, dar asta nu m-
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
Spertzley, cu care replica postul național. Referent tehnic II, cum mă aflam, dispuneam de mijloace modeste, dar un aparat de radio "Victoria", cu două difuzoare tot am putut achiziționa, ca să pot asculta postul preferat. Bogătanii cumpărau splendide cutii de placaj lustruit, made in R.D.G., cu sunet amplu, iar cei mai chivernisiți, aparate sovietice marca "Baltica" - vuietul acestora acoperea o piață. La Neptun, în vila scriitorilor, pe șezlongul de pe terasă, ascultam Europa Liberă în urechi, pe un apărățel portabil - Tehno-ton. Pe când Alexandru
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
mai dragi. A privit cerul, a simțit apa mării, și-a plimbat adidașii pe străzile bătrânei cetăți. Dar i se părea prea puțin pentru așteptările sale de turist venit să-și înece toate depresiile. Trist, s-a așezat pe treptele lustruite ale unui soclu. Și, când era gata să închidă ochii, din mulțimea care își țară de colo-colo picioarele a ieșit în lumina soarelui un bărbat cu părul fluturând că o coama de leu. Venea încet, pășind cu lentoare prin cenușă
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
îmi cade pe gură." (Poem) Posedatul este însă și un vizionar care are acces la misterul întrepătrunderii lumii vizibile și a celei invizibile. Transcendența și-a pierdut atributele pozitive, amenințînd existența omului: "Viermuială a îngerașilor carnivori, / trupurile rozalii și bine lustruite, / gurițe melancolice binevorbitoare de dulcegării,/.../ și iată-i pe ei cum se apropie rozînd peisajul, / cum ies prin el ca niște degete printr-o / mănușă spartă. / și iată-i pe ei cum se întind deasupra orașului / ca buba dulce și
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
preot la biserica "Sf. Vasile cel Mare" din Ploiești, reușește să depășească nu doar adversitatea tradițională dintre concept și har, dar izbutește să ofere un exemplu de înrudire împăcată: căci dialogul cu Noica nu e circumstanțial și nici de politețe lustruită. Mai mult, preotul Dogaru recunoaște cît de mult datorează filosofului: "După douăzeci de ani, privind în urmă, simt ce urme adînci a lăsat acest om în sufletul meu. Datorită lui am început să mă iau în serios din punct de
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
și deschidea scrinuri, o îmbia să cunoască băile, dulapul de haine, căptușit cu lemn de santal, ca s-alunge moliile, cămările, balconul rotund al dormitorului care urma să fie al ei și din care Mediterana se vedea ca o platoșă lustruită. Lui Mehria, îndemnul de-a o iubi i se izbea de pereții inimii, dar, totodată, o voia liberă, căci era străină. O adora și ar fi ucis-o, tocmai fiindcă trebuia s-o adore. Ea nu știa despre acest tumult
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
a pus sechestru asigurator „pe averea mobilă și imobilă ce aparține inculpatului Voiculescu Vasile”, menționându-se 12 bunuri, printre care imobilul și curtea de 180 de metri pătrați evaluate la 61650 de lei, o bibliotecă mare compusă din 5 corpuri „lustruite maron, cu circa 2000 (două mii) volume cărți legate și nelegate”, o servietă din piele neagră cu fermoar, două tablouri, „unul reprezentând un drum între dealuri” (tabloul „Valea Pârscovului”, al lui N. Constantinescu, n.n.). Alt proces-verbal, încheiat 5 zile mai târziu
Vasile Voiculescu – Alte contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/4227_a_5552]
-
rămânând cu cei mici, care adormiseră de mult. Orașul era în beznă. Un vânt rece, un peron pustiu și... nimic în rest. Capitolul 5 Un milițian posomorât, a cărui vârstă cu greu ai fi putut-o intui, purtând o uniformă lustruită și decolorată, lâncezea pe un scaun, în fața unei uși imense, duble. Au terminat? Nu mai rezist, iar o să mă bată nebunul meu! Și bine-mi face, dacă mi-a trebuit să muncesc la partid, la școală nu-mi era bine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu doi nasturi. Cămașă albă și o cravată pe măsură, în picioare avea pantofi bine lustruiți, încât puteai jura că sunt noi. De meserie era învățător și avea un dar aparte de a lucra cu copiii, poate că și din cauză că nu avea copii. Avea o soție mai înaltă decât el, bine făcută și de lucrat nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o roată pe care era atașată aceeași curea cu care motorul purta batoza. Din când în când, mecanicul arunca câte un pumn de țărână pe cele două roți, mult timp m-am întrebat de ce murdărea acele roți albe din metal lustruit și acea minunăție de curea, că nu văzusem o curea așa de groasă, așa de lată și așa de lungă până atunci, dar după ce batozele au fost trecute în șomaj de către combine, nu am mai văzut curele ca acelea din
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a spus că este în aripa dezafectată a spitalului „Sf. Spiridon” - fosta clinică dermatologică. Am ajuns acolo și după ce am căutat-o pe la toate etajele, am fost îndrumată la subsol. În toată paragina aceea, scara de la parter în jos era lustruită și era, totuși, curat. Am deschis prima ușă pe stânga și am început să întreb, dar când ușa s-a deschis larg, am văzut-o pe E.A. în mijlocul salonului pe un pat dublu, schimbată la față și înnegrită ca de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]