76 matches
-
prometiului 062 Compuși ai samariului 063 Compuși ai europiului 064 Compuși ai gadoliniului 065 Compuși ai terbiului 066 Compuși ai disprosiului 067 Compuși ai holmiului 068 Compuși ai erbiului 069 Compuși ai tuliului 070 Compuși de yterbiului 071 Compuși ai lutețiului 072 Compuși ai hafniului 073 Compuși ai tantalului 074 Compuși ai tungstenului 075 Compuși ai reniului 076 Compuși ai osmiului 077 Compuși ai iridiului 078 Compuși ai platinei 079 Compuși ai aurului 080 Compuși ai mercurului Derivați organometalici ai mercurului
jrc4105as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89268_a_90055]
-
catalizatori) incluse în lista A Scandiu Titan Vanadiu Crom Mangan Fier Cobalt Nichel Cupru Zinc Ytriu Zirconiu Niobiu Molibden Hafniu Tantal Wolfram Reniu - Lantanide (metale pământuri rare): Lantan Ceriu Praseodimiu Neodim Samariu Europiu Gadoliniu Terbiu Disprosiu Holmiu Erbiu Tuliu Ytriu Lutețiu B1130 Catalizatori curați epuizați, cu metale prețioase B1140 Reziduuri cu metale prețioase în formă solidă, care conțin urme de cianuri anorganice B1150 Deșeuri de metale prețioase și aliaje (aur, argint, grupa platinei, dar nu mercurul) în formă dispersabilă nelichidă, cu
32006R1013-ro () [Corola-website/Law/295359_a_296688]
-
a descoperit noul component al pământului erbia). El a bănuit că ytterbia era un compus al noului element pe care l-a denumit ytterbium. În 1907, chimistul francez Georges Urbain, a separat în două componentele yterbiului lui Marignac, neoytterbia și lutețiul. Neoytterbia va deveni cunoscută mai târziu ca yterbiu iar lutețiul va deveni lutețium. Proprietățile chimice și fizice ale yterbiului nu au putut fi determinate înainte de 1953 când yterbiu aproape pur a fost produs pentru prima dată. Yterbiu se găsește împreună cu
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
că ytterbia era un compus al noului element pe care l-a denumit ytterbium. În 1907, chimistul francez Georges Urbain, a separat în două componentele yterbiului lui Marignac, neoytterbia și lutețiul. Neoytterbia va deveni cunoscută mai târziu ca yterbiu iar lutețiul va deveni lutețium. Proprietățile chimice și fizice ale yterbiului nu au putut fi determinate înainte de 1953 când yterbiu aproape pur a fost produs pentru prima dată. Yterbiu se găsește împreună cu alte pământuri rare în câteva minerale rare. În scopuri comerciale
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]
-
l este un element chimic cu simbolul Lu și cu numărul atomic 71. Este ultimul element din seria lantanidelor, care, împreună cu contracția lantanidelor, explică câteva proprietăți importante ale lutețiului, astfel el este cel mai dur și mai dens lantanid. Spre deosebire de alte lantanide, care se află în blocul "f" al Sistemului Periodic al elementelor, acest element este poziționat în blocul "d"; totuși, câteodată și elementul numit lantan este clasificat ca
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Spre deosebire de alte lantanide, care se află în blocul "f" al Sistemului Periodic al elementelor, acest element este poziționat în blocul "d"; totuși, câteodată și elementul numit lantan este clasificat ca făcând parte din blocul "d". Din punct de vedere chimic, lutețiul este un lantanid tipic: starea sa de oxidare comună este de +3, ce poate fi observată în oxizii săi, în compușii interhalogenici sau în alți compuși. Într-o soluție apoasă, ca compușii altor lantanide mai grele, compușii de lutețiu formează
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
se spune despre ei că sunt nonahidrați). l a fost descoperit în mod independent în anul 1907 de către omul de știință francez Georges Urbain, mineralogul austriac Baron Carl Auer von Welsbach și chimistul american Charles James. Toți aceștia au descoperit lutețiul ca o impuritate în yterbină, care se credea că ar fi compusă numai din yterbiu. A urmat o dispută privind prioritatea descoperirii, Urbain și von Welsbach acuzându-se reciproc de influențarea celuilalt din ceea ce a publicat celălalt. Onoarea denumirii a
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
acordată în sfârșit lui Urbain și numele acordat de acesta a fost adoptat oficial; însă, numele cassiopeiu (și mai târziu casiopiu), acordat de von Welsbach a fost folosit de oamenii de știință germani până în anii '50. Ca și alte lantanide, lutețiul este unul dintre elementele incluse în mod tradițional în categoria pământurilor rare. Lutețiul este rar și scump; în consecință, are puține utilizări specifice. De exemplu, izotopul radioactiv lutețiu-176 este folosit în tehnica nucleară pentru determinarea vârstei meteoriților. Lutețiul este întâlnit
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
oficial; însă, numele cassiopeiu (și mai târziu casiopiu), acordat de von Welsbach a fost folosit de oamenii de știință germani până în anii '50. Ca și alte lantanide, lutețiul este unul dintre elementele incluse în mod tradițional în categoria pământurilor rare. Lutețiul este rar și scump; în consecință, are puține utilizări specifice. De exemplu, izotopul radioactiv lutețiu-176 este folosit în tehnica nucleară pentru determinarea vârstei meteoriților. Lutețiul este întâlnit deseori în combinație cu ytriul și este utilizat uneori în aliaje și pe
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
alte lantanide, lutețiul este unul dintre elementele incluse în mod tradițional în categoria pământurilor rare. Lutețiul este rar și scump; în consecință, are puține utilizări specifice. De exemplu, izotopul radioactiv lutețiu-176 este folosit în tehnica nucleară pentru determinarea vârstei meteoriților. Lutețiul este întâlnit deseori în combinație cu ytriul și este utilizat uneori în aliaje și pe post de catalizator în unele reacții chimice.Lu-DOTA-TATE este utilizat terapia cu radionuclide (vezi medicină nucleară) a tumorilor neuroendocrine. Un atom de lutețiu are 71
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Când se află într-o reacție chimică, atomul pierde cei mai periferici doi electroni și singurul electron 5d, care nu aparține unui substrat deschis. Atomii de lutețiu sunt mai mici decât atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
singurul electron 5d, care nu aparține unui substrat deschis. Atomii de lutețiu sunt mai mici decât atomii altor lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
lantanide, acest fapt datorându-se contracției lantanidelor. Lutețiul este un metal trivalent de culoare alb-argintie și rezistent la coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide) este cea mai mare densitate, punct de topire și duritate. Lutețiul este un metal bazic care are adesea
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
coroziune. Multe proprietăți ale lutețiului metalic se bazează pe faptul că acesta este ultimul lantanid și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide) este cea mai mare densitate, punct de topire și duritate. Lutețiul este un metal bazic care are adesea starea de oxidare +3 în compuși. Totuși, compușii săi au adesea numele format după nomenclatura Stock (de exemplu
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
și pe contracția lantanidelor - raza atomică a lutețiului este cea mai mică dintre lantanide, având jumătate din raza celui mai mare lantanid, lantanul. De exemplu, lutețiul (comparat cu alte lantanide) este cea mai mare densitate, punct de topire și duritate. Lutețiul este un metal bazic care are adesea starea de oxidare +3 în compuși. Totuși, compușii săi au adesea numele format după nomenclatura Stock (de exemplu, clorura de lutețiu (III) este același lucru cu clorura de lutețiu). Încă o dată, această proprietate
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
de topire și duritate. Lutețiul este un metal bazic care are adesea starea de oxidare +3 în compuși. Totuși, compușii săi au adesea numele format după nomenclatura Stock (de exemplu, clorura de lutețiu (III) este același lucru cu clorura de lutețiu). Încă o dată, această proprietate se aseamănă cu a altor lantanide. Majoritatea soluțiile apoase ale sărurilor de lutețiu sunt incolore și formează cristale de culoare albă în urma încălzirii. Însă, excepția de la regulă este iodura. Sărurile solubile, ca și azotatul, sulfatul și
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
lutețiu sunt incolore și formează cristale de culoare albă în urma încălzirii. Însă, excepția de la regulă este iodura. Sărurile solubile, ca și azotatul, sulfatul și acetatul formează hidrați în timpul cristalizării. Oxidul, hidroxidul , fluorura, carbonatul, fosfatul și oxalatul sunt insolubile în apă. Lutețiul metalic este ușor instabil în aer la temperatură standard, dar arde rapid la 150 °C pentru a forma oxidul de lutețiu. Compusul rezultat este cunoscut pentru că poate absorbi apa și dioxidul de carbon, și poate fi utilizat pentru a îndepărta
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
azotatul, sulfatul și acetatul formează hidrați în timpul cristalizării. Oxidul, hidroxidul , fluorura, carbonatul, fosfatul și oxalatul sunt insolubile în apă. Lutețiul metalic este ușor instabil în aer la temperatură standard, dar arde rapid la 150 °C pentru a forma oxidul de lutețiu. Compusul rezultat este cunoscut pentru că poate absorbi apa și dioxidul de carbon, și poate fi utilizat pentru a îndepărta vaporii acestor compuși din diferite atmosfere. Observări asemănătoare au fost făcute în timpul reacțiilor dintre lutețiu și apă (reacția se desfășoară încet
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
C pentru a forma oxidul de lutețiu. Compusul rezultat este cunoscut pentru că poate absorbi apa și dioxidul de carbon, și poate fi utilizat pentru a îndepărta vaporii acestor compuși din diferite atmosfere. Observări asemănătoare au fost făcute în timpul reacțiilor dintre lutețiu și apă (reacția se desfășoară încet în apă rece și repede în apă fierbinte); hidroxidul de lutețiu este format în reacție. Lutețiul metalic reacționează cu cei mai ușori patru halogeni pentru a forma trihalogenuri; toate dintre acestea (exceptând fluorura) sunt
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
utilizat pentru a îndepărta vaporii acestor compuși din diferite atmosfere. Observări asemănătoare au fost făcute în timpul reacțiilor dintre lutețiu și apă (reacția se desfășoară încet în apă rece și repede în apă fierbinte); hidroxidul de lutețiu este format în reacție. Lutețiul metalic reacționează cu cei mai ușori patru halogeni pentru a forma trihalogenuri; toate dintre acestea (exceptând fluorura) sunt solubile în apă. Lutețiul se dizolvă rapid chiar și în acizi slabi, și în acid sulfuric diluat pentru a forma soluții ce
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
se desfășoară încet în apă rece și repede în apă fierbinte); hidroxidul de lutețiu este format în reacție. Lutețiul metalic reacționează cu cei mai ușori patru halogeni pentru a forma trihalogenuri; toate dintre acestea (exceptând fluorura) sunt solubile în apă. Lutețiul se dizolvă rapid chiar și în acizi slabi, și în acid sulfuric diluat pentru a forma soluții ce conțin ionii de lutețiu incolori, care există sub forma complexului [Lu(HO)]: Lutețiul se găsește pe Pământ sub forma a doi izotopi
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
cei mai ușori patru halogeni pentru a forma trihalogenuri; toate dintre acestea (exceptând fluorura) sunt solubile în apă. Lutețiul se dizolvă rapid chiar și în acizi slabi, și în acid sulfuric diluat pentru a forma soluții ce conțin ionii de lutețiu incolori, care există sub forma complexului [Lu(HO)]: Lutețiul se găsește pe Pământ sub forma a doi izotopi: lutețiu-175 și lutețiu-176. Dintre aceștia, numai primul este stabil, ca element monoizotopic. Cel de-al doilea, lutețiul-176, se descompune prin emisie beta
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
toate dintre acestea (exceptând fluorura) sunt solubile în apă. Lutețiul se dizolvă rapid chiar și în acizi slabi, și în acid sulfuric diluat pentru a forma soluții ce conțin ionii de lutețiu incolori, care există sub forma complexului [Lu(HO)]: Lutețiul se găsește pe Pământ sub forma a doi izotopi: lutețiu-175 și lutețiu-176. Dintre aceștia, numai primul este stabil, ca element monoizotopic. Cel de-al doilea, lutețiul-176, se descompune prin emisie beta și are un timp de înjumătățire de 3.78
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
lutețiu-175 și lutețiu-176. Dintre aceștia, numai primul este stabil, ca element monoizotopic. Cel de-al doilea, lutețiul-176, se descompune prin emisie beta și are un timp de înjumătățire de 3.78×10 ani; formează aproximativ un sfert din cantitatea de lutețiu din natură. Până acum, au fost caracterizați 32 radioizotopi sintetici ai elementului, al căror domeniu de mase este între 149.973 (lutețiu-150) până la 183.961 (lutețiu-184); cei mai stabili izotopi sunt lutețiu-174 cu un timp de înjumătățire de 3.31
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
most stable of them are lutetium-177m, with half-life of 160.4 days and lutetium-174m, with half-life of 142 days; this is longer than half-lives of the ground states of all radioactive lutetium isotopes, except only for lutetium-173, 174, and 176. Lutețiul, nume derivat din denumriea latină a cetății "Lutetia", ce a precedat Parisul, a fost descoperit în mod independent în 1907 de către chimistul francez Georges Urbain, geologul autriac Baron Carl Auer von Welsbach și chmistul american Charles James. Au descoperit elementul
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]