58 matches
-
pentru a aminti și celălalt nume al său - a cărei frumusețe cauzează un război între îngeri, incluși și ei în negativitatea care saturează planeta - singur Dumnezeu scapă acestui masacru. Gnosticii dedică un cult particular acestei puteri a cărei etimologie semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face posibilă o accelerare a ascensiunii către Plerom. Odată cu sperma oficianții anunță
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își aveau concubinele sau curtezanele lor, cu care se afișau fără rușine pe stradă. — Scandalul stă mai puțin în luxură cât mai degrabă în lux, spuse Guicciardini, ca și cum mi-ar fi urmărit pas cu pas șirul gândurilor. A continuat: — Felul de trai al prelaților Romei costă sume considerabile, când nimic nu se produce în acest oraș al clericilor! Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe prima mea că puicuța asta stă acum În casă privind languros pe fereastră, ca Dama cu Camelii, așteptînd să sosești dumneata ca s-o salvezi de necioplitul de taică-su, spre a o atrage Într-un vîrtej necontenit de luxură și păcat. — Ești sigur? — Știință pură. — Dar dacă s-a hotărît că nu mai vrea să mă vadă niciodată? — Uite ce e, Daniel. Femeile, cu cîteva excepții notabile, precum vecina dumitale Merceditas, sînt mai inteligente ca noi ori, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și fiindcă interesele țării cer ca atâtea milioane de țărani să muncească flămânzi și goi pentru a procura câtorva mii de trântori bogățiile care să fie risipite în lux și luxură! ― Dacă n-am unde să scriu? zise tânărul Herdelea. Eu aș protesta! ― Mai bine că n-ai unde, puiule, căci cu tine ar isprăvi repede: te-ar expulza din țară ca pe orice străin indezirabil! ― Eu? străin? în Romînia? zâmbi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Este o stare de spirit, aceea a unei juisări la timpul prezent. Este de asemenea indiciul unui raport cu lumea și cu ceilalți mai puțin monovalent, mai complex. Este important, de aceea, să amintim că termenul însuși trimite desigur la luxură, cu caracterul său desfrânat și imoral, dar și, ceea ce se uită prea des, la luxație, adică ceea ce nu este sau nu mai este funcțional. "Ca adjectiv, luxus exprimă faptul că ceva este dislocat, deranjat, luxat, desemnează ceea ce se distanțează sau
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
confort, iar o mână dură arată o persoană harnică și combativă, o mână moale poate sugera intelectualitate, dar și lene. Pigmentarea mai accentuată a mâinii demonstrează o personalitate serioasă, dură, voluntară, pe când mâna albă sugerează o persoană calmă, iubitoare de luxură; o mână roșie arată o persoană activă, combativă, pasionată. O mână roșie exagerată arată o sănătate discutabilă; o mână galbenă arată o sănătate ponderată; dacă apare un galben exagerat se poate sugera fie egoism, fie o boală a ficatului. Linia
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
dacă linia inimii este o linie lungă și bine desenată, va trimite spre o persoană specială, cu avere și reușită; CENTURA LUI VENUS centura lui Venus 4 formează un arc de cerc între index și auricular arată senzualitate, preferință pentru luxură; dacă centura lui Venus nu este bine desenată semnifică și o personalitate cu succese speciale; dacă centura lui Venus este bine desenată și dublă semnifică și o personalitate cu succese exagerate, senzuală; dacă apare o cruce pe muntele lui Jupiter
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un magistru într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o frumusețe extraordinară; Arhonților-femele li se Înfățișează drept un tînăr gol și seducător. Augustin și discipolul său Evodiu cunoșteau o versiune conform căreia acest rol era Îndeplinit de cele douăsprezece Virtuți 63. În ambele cazuri rezultatul este același: Înclinațiile spre luxură ale Arhonților sînt potențate. Masculii, cuprinși de dorința de a o poseda fără Întîrziere pe Fecioara de Lumină, „urlă de poftă și pe trupurile uriașe li se prelinge sudoarea; este ploaia care cade pe pămînt În timpul furtunilor de vară”64
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
naștere animalelor. „Aceasta este, se spune, originea a toată carnea care se mișcă pe pămînt, În apă și În aer” (hinc est dicunt originem carnium omnium, quae moventur in terra, in aqua, in aere)68. Întrucît au gustat din Păcatul luxurii conținute În arbori, avortonii se preschimbă În monștri Asreshtars, o clasă de demoni feminini neidentificați 69. În această secvență apare Regele Întunericului și atrage toată fauna infernală Într-un complot al cărui țel este crearea omului, purcezîndu-se la aceasta În urma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de al doilea modelează lumea, pornind de la un material preexistent. Lumea aceasta este făcută - creată - de către Tatăl Diavolului (Diavolul este Lucifer Însuși). Bunul Dumnezeu cîrmuiește un univers paralel, invizibil și incoruptibil. Și În lumea paralelă a lui Dumnezeu există căsătorie, luxură și adulter: bărbații acelei lumi au luat În căsătorie pe fiicele Diavolului, zămislind astfel neamul Giganților. Toate acestea sînt opera Diavolului, care este mai puternic decît creaturile lui Dumnezeu, și se petrec fără voia sau Îngăduința lui Dumnezeu. Un Compendium
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare poate într-un fel nevrozate. Așa se explică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
caruia îi conferă o aură perversă. În contextul esteticii decadente, victoria asupra bărbatului este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul puterii și a simbolurilor ei, iar o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-i încadrează chipul și care rimează ca tonalitate cu podoaba capilară a generalului cartaginez. Veșmântul semitransparent al lui Judith este pus în relație cu decorativismul de orvefru, ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează nuditatea ei, ca și la Gustave Moreau. În 1909, Klimt reia tema și pictează încă un tablou, Judith II, în care reiterează viziunea violent-atroce asupra sexualității feminine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminității klimtiene din Danae, unde aceasta este fecundată de zeul transformat într-o ploaie de aur. Acolo, șuvoiul auriu ca o ploaie de monede de aur se scurge printre coapsele femeii, aflată într-o transă erotică, sugestia litigioasă klimtiană a luxurei ca afrodisiac. Aici, sugestia unui erotism maladiv este transpusă la un alt nivel. Corpul este decorat de două cale cu peduncul galben, flori rare, aparținând unei horticulturi exotice, chiar dacă nu au extravaganța colecției horticole huysmansiene. Cele două flori sunt dispuse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
somptuos, ocupând circa o treime din aria tabloului și încadrând nudul feminin, se află două flori gigantice dintre care una este o splendidă orhidee. În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zi o găsi tot acolo, nemișcată. Dar minune! Din lacrimile femeei se țesuse un veșmânt alb ca zăpada, care'i acoperea goliciunea. Orice urmă de trecut dispăruse din privirile ei"537. Povestea Salomeii este reluată în contextul fatalităților mondene, asociind luxura și violența. Chiar și o modestă povestire, Pedeapsa 538, al cărui autor nu este menționat, relevă popularitatea temei și felul în care ea se conjugă cu un mod de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor al lui Cassanova
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar un hors texte pictural, ci se integrează compoziției ca și titlul aurit, de o grafie rafinată, similară celor ale tablourilor lui Von Stück și Klimt. Actul de cruzime, circumscris unei senzualități morbide, are fie ca fundal, fie ca suport luxura, strălucirea celor lumești, delectabilul pletoric al bogăției, complement industrios al supliciului. Așa cum în tablourile lui Gustave Moreau sau în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră, consonând cu "primitivismul" picturii italiene și iconografia bizantină, în redarea chipurilor celor doi protagoniști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii închiși, o formă de interiorizare a suferinței. Și aici intervine ceva maternal și nu senzual, ceea ce ține de luxura dansatoarei apare destul de palid detașat în decorațiunea florală a perdelei aflate în spatele său. Salomeea este redusă la numitorul comun al suferinței, vulnerabilă și umilă. Cecilia Cuțescu-Storck introduce personajul în anonimatul unei ritualități funerare, eliminând latura de senzualitate morbidă sau de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1909, iar ca variațiune pe aceeași temă avem și un autoportret cu titlul În cabaret (pastel pe carton, 0,450 x 0,350 cm, semnat stânga jos cu creion negru: Theodorescu-Sion, nedatat 1912-1913). Lumea cabaretului este prin excelență una a luxurei, a decadenței metropolitane, în care evoluează o faună specifică, la femme fatale, dandy-ul, jucătorul de cărți, marele magnat, actori, poeți, scriitori, artiști intrați în circuitul monden etc. În prim plan se află figurile grotești ale unor bancheri purtând melon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]