104 matches
-
învățătoare planturoase (Veronica Lapteacru), cu muncitori epuizați de serviciu și de alcool (Vladimir Vladimirovici), cu puști înregimentați și totuși niciodată încătușați (Iulian și Satarovici), cu destinse poezii patriotice și pătrunzătoare înjurături rusești, cu țărani surprinși de extinderile urbane și de luxurianța mizeră a apartamentelor, cele două finaluri îi schimbă meșteșugit încărcătura. Romanul unei perioade devine, adică, romanul plus intenția însăși a acestui roman, apoi conglomeratul își adaugă, elegant, o scufie politică titulară. El poartă deja un nume pe care îl respectă
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
observat foarte bine chiar Lucian Raicu în excelenta sa carte consacrată lui Gogol. Dar tocmai despre varietatea acestor reflecții e vorba... Creația, continuă Lucian Raicu, este un act de o mare gravitate dacă se află într-o strânsă interdeterminare cu "luxurianța concretului vital", și tocmai de aceea ea, creația, este și joc, și "nebunie", și, cu precădere, produs al vieții lăuntrice. De aici, ideea că viața unui mare creator este într-un fel eroică, manifestându-se de fapt, în "cea mai
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
pentru „Arce, Porți și Pasaje”, lostopane de spațiu organic, ghintuind în traseul lor, adesea vascular, cîte o concrețiune coagulată disimetric și definitiv, fantastic prizonieră. * Sînt cuceriri ale unei disponibilități nervoase, regăsindu-se, peste faze care păreau să le ignore, în luxurianța mai tardivă a porțelanurilor, în dialogul lor apăsat cu muzeul. Astfel s-a petrecut, la lumină de fertile recunoașteri, întîlnirea lui Mircea Spătaru cu un public de aleasă notorietate, la Bienala Venețiană din 1990, unde Pavilionul românesc îi găzduia în
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
părînd anume dilatați pentru a emana particule olfactive de ordin spiritual. În prezența lui simțeai mirosul unui creștet vibrînd enciclopedic în interiorul unui orizont care sfîrșise prin a-l absorbi cu totul. Dar ce te înmărmurea la Zeletin nu era atît luxurianța erudiției, înspăimîntătoare și inexplicabilă din perspectiva unui om normal, cît împrejurarea că acest apetit nu cunoștea întreruperi. Spiritul parcă îi fusese reglat pentru o activitate în platou de durată neprecizată, semănînd în anduranță cu densitatea acelor oțeluri care nu se
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
în studiul comparatist al limbilor romanice, Alexandru Niculescu a avut șansa de a-și petrece mulți ani în universitățile din Occident: Berlinul de Est (1954-1955), Viena (19631965), Padova (1965-1971), Sorbona (1980-1983), Udine (1986-2002), lingvistul adunînd un material memorialistic de o luxurianță care, cantitativ vorbind, putea singură să-i umple tomul. Dacă însă rezultatul nu se potrivește intenției e din cauza modului în care autorul a înțeles să-și scrie cartea. Deschizînd Peregrinări universitare europene, ești martorul unei acribii filologice fără duh epic
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
iese din tenta elegiacă e cînd își enumeră calitățile pe care și le consideră evidente: cunoașterea, onestitatea și autoexigența. (p. 14) Pe aceste note personale cititorul trebuie să le caute cu răbdare, ca pe niște indicii prețioase ascunse într-o luxurianță de bucle retorice, fiindcă Pătulescu este un autor draconic de evaziv, amănuntele biografice repugnîndu-i pînă la a le omite cu totul. De aceea, ți-e cu neputință să-ți faci o imagine clară despre suferințele prin care a trecut: iubita
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
la soluția unui trai superior, dobândit prin practicarea artei și a culturii, sub semnul iubirii. Romanul poate fi deci privit ca o profesiune de credință, fiind învestit cu o puternică emoție, lesne întrezărită prin perdeaua erudiției, a miturilor invocate, a luxurianței ficționale. În ea îl regăsim, entuziasmat, pe adolescentul fascinat de Renașterea italiană, pe studentul ce-și dăduse teza de licență din Marsilio Ficino. Credem că prin ficțiune, întocmai ca magistrul său, Mircea Eliade, încerca să se exprime cu mai multă
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
noastră. Teatrul cruzimii și teatrul ateismului politic, prin care vindecă bolile iubirilor circumspecte și circumstanțiale, mă fac să-l văd pe Agamiță nu înveșmântat în odăjdii albe, întrețesute cu fire de aur, precum capii religiilor înfloritoare, nu, ci desăvârșit, în luxurianța sa exterioară, de varii podoabe de corp - pentru frunte, gât, mâini! - și de podoabe vestimentare lucrate de fecioare - aplice, paftale, nasturi... Formele fără fond - în arte, în teatru! - mai ales în viziuni coregrafice, muzicale! - mă fac să cred că Agamiță
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
cuvintelor...” Avem de-a face - într-adevăr! - cu un povestitor „oriental” prin excelență, hedonist și visător, un extraordinar creator de atmosferă balcano-levantină, pentru care intriga reprezintă mai degrabă un pretext. Un Panait Istrati baroc și un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul unui estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
măsură, Gheorghe Crăciun etalează în paginile sale un impresionant talent nativ. De-ar fi să ne gîndim doar la splendida Epură pentru Longos (textul „în foileton” din Compunere cu paralele inegale, a doua lui carte, din 1988), amestec extraordinar de luxurianță naturistă și de bogăție senzorială, sentimental erotică... O evidență ilustrată - de fapt - de toate scrierile autorului, de la exercițiile de notație din tinerețe, din jumătatea a doua a anilor 1970, recuperate în Mecanica fluidului (2002), și pînă la proza și eseistica
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
dialogul Charmides, a cărui temă e chiar virtutea cumințeniei (sophrosyne), personajul pe care l-a avut sub ochi trebuie să fi semănat cu Horea Paștina. Singurele pînze care contrazic alura aerisită, de colțuri de lume liniștitoare, sînt cele care înfățișează luxurianța obositoare a unor grădini exotice (grădina lui Dan Nasta, din strada Rozmarin), unde privitorul se sufocă de înghesuirea prea multor detalii pe unitatea de suprafață. Densitatea de flori îți provoacă sațietatea și, în consecință, dorința de a fugi din fața pînzei
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
suferință. Negoițescu e un pederast cu apetit metafizic, Rădulescu e un sodom cu vocație de meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu îl părăsește pe Sirin ca să trăiască cu Ion Omescu
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
iilor, predilecția pentru detalii savante fiind îmblînzită de o viziune clară. De aceea, pe cît de monstruos e în erudiție, pe atît de atent e să nu se lase înghițit de ea. La mijloc e un imbold de a compensa luxurianța unor detalii de un exotism cras cu o dorință de acuratețe ce-l împinge spre ordonarea luxurianței după criterii precise. Impresia pe care o lasă e cea a unui spirit la care puzderia cunoștințelor ascultă de o rigoare de tip
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
e în erudiție, pe atît de atent e să nu se lase înghițit de ea. La mijloc e un imbold de a compensa luxurianța unor detalii de un exotism cras cu o dorință de acuratețe ce-l împinge spre ordonarea luxurianței după criterii precise. Impresia pe care o lasă e cea a unui spirit la care puzderia cunoștințelor ascultă de o rigoare de tip speculativ. Înainte de a fi savant, Eliade e filosof înzestrat cu intuiții religioase, de aceea în volumele lui
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-o grădină reavănă, vital năvălită de seve. Desen svelt, al rujelor care trec de culmea zaplazurilor, se ghicește și în luxurianța pînzelor foșnind de elan neconstrîns și rodnic saturate, alcătuind producția majoră a lui Constantin Flondor din ultimii ani; și mai ales selecția, de curînd elaborată, pentru București, vertical extinsă pe spalierul a două etaje ale incintei ASE din Piața Romană
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
detalii extravagante, ci de a le așeza în sertare taxonomice. În felul acesta babilonia devine armonie, iar rafturile de maculatură se preschimbă în pagini de catastif. Criteriul din care Andrei Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă, la fel ca viziunea maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
paroxism al acestei prejudecăți, ajungi să construiești trufașe sisteme filozofice, ridicînd castele de cuvinte și înălțînd piramide de concepte. Trăsătura de bază a acestor piramide lexicale era contrastul izbitor dintre simplitatea imaginii pe care filozoful o are în minte și luxurianța axfixiantă a jargonului de care face uz spre a-și înfățișa ideea. Dovada cea mai clară a acestui lucru este că, dînd la o parte jargonul unui filozof, ceea ce îți rămîne este de obicei un cortegiu de reprezentări de a
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
pe cronicarii literari, puțin nedumeriți în fața acestui gheizer liric de ultimă oră. Surpriza descoperirii fiind dublată de o savuroasă indecizie clasificatoare. Nicolae Manolescu l-a scos pe autor din mantaua lui Arghezi, subsemnatul a descoperit influența lui Dimov și o luxurianță asociativă amintind de Ilarie Voronca, Gheorghe Grigurcu, remarcabilul critic de poezie, a trasat aceeași paralelă cu ,miliardarul de imagini"; s-a vorbit, concomitent sau în succesiune, despre postmodernism, postavangardism, barochism: alte și alte -isme sub care nărăvașul poet să poată
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Fiecare cu lectura lui, așa cum se cuvine în cazul poeziei autentice. Densitatea de metaforă este atât de ridicată că întreaga carte este o mare „pictură sentimentală” - în perfect acord cu desenele lui Cucu, care nu ilustrează, ci interpretează-completează-prelungesc poemele. Observați luxurianța metaforică a „pseudo-haikuurilor” din prima parte a cărții (aș pune alături toate aceste „strofe”, pentru a o obține un mare poem de dragoste) și comparați-o cu luxurianța desenelor lui Cucu. Atunci când am conclucrat cu Cucu într-o împrejurare similară
CU GÂNDU+N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358030_a_359359]
-
acord cu desenele lui Cucu, care nu ilustrează, ci interpretează-completează-prelungesc poemele. Observați luxurianța metaforică a „pseudo-haikuurilor” din prima parte a cărții (aș pune alături toate aceste „strofe”, pentru a o obține un mare poem de dragoste) și comparați-o cu luxurianța desenelor lui Cucu. Atunci când am conclucrat cu Cucu într-o împrejurare similară, ba chiar în două, mi-am permis să spun că „nu știu peste o vreme cum se va spune: o carte scrisă de Păun și ilustrată de Cucu
CU GÂNDU+N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358030_a_359359]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UN RAI LUMESC Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului Era tot parcul un palat, Luxurianțe tropicale, Ce străjuiau într-un regat De pajiști cu sclipiri florale. Podelele-s de iarbă verde Având intarsii de culoare, Prin care drumurile-și pierde Poporul de viețuitoare. Cu truda lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374459_a_375788]
-
tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a măcinării zidului, a fărâmițării lutului din care s-a stins scânteia divină. Rar vom găsi o temă literară atât de gradual expusă, atât de bogată în luxurianță. Imaginile depășesc clarobscurul epocii, dualitatea alb negru, planurile sus jos sunt redate prin suprapuneri cu o viteză și o pregnanță cinematografică: "Închipuiește-ți că pe roata mișcată în loc, s-ar lipi un fir de colb. Acest fir va trece prin toate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dorlotate, privirea se strecoară prin găurile țesăturii biografice și extrage invariabil binele șăgalnic până și din cele mai atroce abdicări de la umanitate. Compusă aluvionar, amețitor și aparent haotic, precum cunoscuta „tablă de materii” caragialiană din Moșii, pagina adună în măsura în care spulberă: luxurianța aluzivă și abundența referințelor adesea antinomice propulsează îndoit sărăcia a-tot-înduioșătoare a realității. Nu alta e situația din Sonatine (1987): „schițele și momentele” cuprinse aici cu dedicație filo-caragialiană cultivă articularea nehotărâtă a unor forțe altfel foarte hotărâte, scrisori (pierdute) și nopți
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
mahalalei - un mediu „insular”, vitalist, înăbușindu-și ecourile, dar sfârșind, inevitabil, prin a se „deschide”. Scriitorul fixează cu rafinament și voluptate, reabilitând argoul, momentul agonic al unei „lumi”. Groapa etalează și deliciile de gourmet ale autorului, fastul sărbătoresc al enumerărilor, luxurianța inventarului. B. crede în puterea cuvintelor, în forța lor incantatorie și generativă. Dar cărțile imediat următoare, Șoseaua Nordului, Facerea lumii, Războiul undelor (1974, în colaborare cu N. P. Mihail) ori Atac în cer (1966), reconstituie mediul grivițean, mutând accentul pe
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
cupola diversității publicistice. S-a risipit în gazetărie, s-a încredințat, cu frapante denivelări, exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]