105 matches
-
dorlotate, privirea se strecoară prin găurile țesăturii biografice și extrage invariabil binele șăgalnic până și din cele mai atroce abdicări de la umanitate. Compusă aluvionar, amețitor și aparent haotic, precum cunoscuta „tablă de materii” caragialiană din Moșii, pagina adună în măsura în care spulberă: luxurianța aluzivă și abundența referințelor adesea antinomice propulsează îndoit sărăcia a-tot-înduioșătoare a realității. Nu alta e situația din Sonatine (1987): „schițele și momentele” cuprinse aici cu dedicație filo-caragialiană cultivă articularea nehotărâtă a unor forțe altfel foarte hotărâte, scrisori (pierdute) și nopți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a măcinării zidului, a fărâmițării lutului din care s-a stins scânteia divină. Rar vom găsi o temă literară atât de gradual expusă, atât de bogată în luxurianță. Imaginile depășesc clarobscurul epocii, dualitatea alb negru, planurile sus jos sunt redate prin suprapuneri cu o viteză și o pregnanță cinematografică: "Închipuiește-ți că pe roata mișcată în loc, s-ar lipi un fir de colb. Acest fir va trece prin toate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
papagal? § 8 PENTRU AVENTURIER, pădurea ecuatorială este un țel bun de atins. Persoanele care au pătruns în acest univers vegetal au fost subjugate de plantele care cresc într-o încîlceală totală. Ele au povestit că spectacolul este grandios, chiar sublim. Luxurianța vegetației, frumusețea arborilor, a florilor, a fluturilor, a păsărilor fac din pădurea ecuatorială un loc unic în lume. Fauna forestieră este DE ASEMENEA fascinantă DAR, în anumite cazuri, va trebui să deschizi ochii.3 Putem rezuma astfel planul textului acestui
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
condiții climaterice [...] evoluția anumitor animale" § 7 2.3. "În fine, cantitatea de lumină are o influență directă asupra culorii animalelor" § 8 [Concluziv] REFORMULARE FINALĂ: N1 ESTE UN N3 "Pădurea ecuatorială" "țel bun de atins (pentru aventurier)" <1> FLORA "univers vegetal.... luxurianța vegetației" <2> "FAUNA forestieră" ("va trebui să deschizi ochii") Planul de text al unei tirade raciniene Textul T54 este, așa cum am spus-o deja mai înainte, structurat de mărcile lingvistice emotive și de conectorii cuplați cu indicațiile prozodice (cuplurile de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
predania Părinților a fost mereu o tentație recurentă - mai cu seamă în contact cu promisiunea „noului” oferită de orice erezie incipientă. Ca răspuns la teroarea plictisului - tradiția fiind adesea redusă la repetiția goală a unor propoziții sacrosancte -, s-a ivit luxurianța disciplinelor secundare. Abundența filologiilor renascentiste a introdus modelul adevărului-corectitudine. Redescoperirea grecilor păgâni, lipsiți multă vreme de avocați cu aplomb, era un demers mult mai fascinant decât ucenicia în marginea patrologiilor orientale. Reforma a acuzat distorsiunile speculative suferite de tradiția apostolică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
portretele celor două personaje au relief dramatic, creat prin acumulări gradate și chiar cu un anume halou reflexiv, născut din sugestia forței care împinge eroii de la mărirea iluzorie, nestatornică spre moartea violentă, cuvenită oricărui uzurpator. Sunt reconstituite în detaliu, cu luxurianță cromatică, tablouri de epocă, sunt descrise case boierești, curtea domnească, obiceiuri, ceremonii, vestimentație. Stilistica nuvelelor dezvăluie cu adevărat un maestru. Bogăția lexicală, irizările cuvântului arhaic, fluența, muzicalitatea frazei, când maiestuoasă, când simplă, se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
om al locului, de la care aude basmul despre „feciorul de împărat cel cu noroc la vînat”. Basmul bisoceanului, piesă literară unică, filtrează expresia populară, întâlnită des în Pseudo-cynegeticos, și imaginația specifică poveștii într-o compoziție stilizată, ușor convențională, apropiată de luxurianța barocă. O. este un spirit cultivat, erudit fără trufie, un hermeneut mobil și carismatic, om de gust și rafinament, care se delectează întreținând un dialog, mereu seducător, cu cititorul; pe acesta îl măgulește inducându-i ideea că jocul este deschis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
fi fost a lui: casa măreață de pe bulevardul Catargiu, averea trainică, reputația acelei familii, totul al lui!... El ar fi prezidat concertele din Bach!" Atenți la diferența între "visul palatului" (actualizat la Lenora, Walter, Coca-Aimée, doctorul Rim, doctorul Răut) și "luxurianța" închipuirii (particulară, aici, amantului mistic), vom distinge între cupiditate și reveria care transformă, pentru cîteva momente de ucronie ("ce s-ar fi întîmplat dacă..."), dorința personajului într-un alt, posibil traseu al romanului însuși. Complotul pentru trimiterea, în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să fie textualizarea, adică exorcizarea morții, cu procedeele „unui barochist fantast care amintește, uneori, prin luxurianța imaginilor sale, de Ilarie Voronca, un Voronca mai riguros, care știe să-și stăpânească delirurile imagisticii și a învățat o tehnică a construcției și a configurării din cărțile de după război ale lui Gellu Naum” (Octavian Soviany). Proteismul personajelor duce la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și bruschețe de limbaj. Drumul de la sfârcuri la tâlcuri se face mai lesne decât ar crede scepticii neclintiți din convingerea că Miller scrie cliteratură. Luxurianța textului millerian e slujită de Antoaneta Ralian cu o răcoritoare lipsă de stânjeneală.“ RADU PARASCHIVESCU despre Sexus, Plexus și Nexus de Henry Miller, Cuvântul, septembrie 2006 Cronologia cărților traduse Anna Maria Ortese, Ochelarii (traducere din italiană), EPLU, București, 1954 H.G.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
atu: nu știa că are geniu, nu se considera nici măcar scriitor. Nimic nu-l stânjenește, nimic nu-l sperie; dă năvală, se lasă dus de frenezia lui, fără să-și inven teze scrupule sau rețineri. Un suflet ecuatorial, de o luxurianță exorbitantă, devastat de propriile sale revărsări, incapabil să-și impună acele îngrădiri care decurg din deliberare sau din reculegere. Portretul în maniera lui La Bruyère: omul care întrupează un viciu sau o virtute, și unul și cealaltă cu un contur
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de schematică. Cu un lux de flaterii, în care rafinamentul se mai și pierde în înflorituri și zorzoane, feminista omagiază stăruitor frumusețea și o face nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
mereu, prin creație, propria sa eliberare. O eliberare care pe măsură ce opera se configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973: 328). Totuși, această interpretare, ce privilegiază dimensiunea soteriologică a scriiturii, este justă doar până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu, cât și scriitura propusă de acesta. În serenitatea unui Empireu există extazul pacific
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
informați că moștenitorii legali ai domeniului sunt doar rude îndepărtate, neamul aristocratic ștergându-se odată cu dispariția contesei Aranka. Proprietatea răposatului conte este un ținut dintre cele mai stranii, mlăștinos, cu un aer nesănătos exalat de bălțile necolmatate, adevărate fiefuri ale luxurianței insectivore. De altfel, pozitivistul și pântecosul Hotăran (numele însuși este o sursă de comic în descendența unor Alecsandri sau Caragiale) își consiliază însoțitorul să se înarmeze cu o doză cât mai consistentă de chinină: soluția farmaceutică ideală împotriva paludismului, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
e cuvântul CUM, fie că acest cuvânt e rostit sau tăcut. De aceea, vom respinge cu dispreț reproșul ignar ce i se face poeziei acestui timp că ar abuza de imagine și o va chema, sub acest raport, la o luxurianță tot mai mare”. Și mai departe: „imaginea analogică, în măsura în care se mărginește să lumineze, cu cea mai vie lumină, asemănări parțiale, nu se poate traduce în termeni de ecuație. Ea se mișcă, între cele două realități de față, într-un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rânduri îl va putea recunoaște și pe poetul român ca făcând parte din „familie”. Căci, în ultimă instanță, aceeași opoziție față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă întrevăzută în fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămâne însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizând mereu inițiativele transfiguratoare, pândit de conștiința eșecului și a însingurării. E ceea ce îl și individualizează ca spirit neliniștit în exaltările
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sugerată pregnant prin metafora „vaselor comunicante”. Primul lucru care frapează la lectura poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică. Textele poetului sunt suprasaturate de imagini: „ecuatoriala floră” - cum sunt numite în Incantații -, dar și alte numeroase trimiteri la luxurianța vegetației solare, cu liane, frunzișuri, preerii etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, în care nici o parcelă nu trebuie să rămână neocupată. Am văzut, pe de altă parte, cât de frecvente sunt metaforele înseși ale acestei lumi ce învestește aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mișcării zigzagate a semnificantului. Un fel de nerăbdare barocă și manieristă, o caracteristică instabilitate, un sentiment al provizoratului și tranzitoriului pot fi descifrate peste tot în scrisul lui Ilarie Voronca - „miliardarul de imagini”. Abia coagulat, sâmburele metaforic germinează în acea luxurianță „tropicală” a discursului, ce antrenează, parcă mereu nesatisfăcut în imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Dora Mezdrea a adunat din Arhiva CNSAS documentele procesului lui Mircea Vulcănescu, rezultatul fiind un volum gros, a cărui lectură întărește impresia de pandecte juridice: proceseverbale, recursuri, pledoarii, acuzații, note, termene, ședințe, petiții etc. - în totul un labirint de înfiorătoare luxurianță birocratică, în spatele căreia se ghicește o singură intenție: condamnarea unui nevinovat sub pretextul de a fi deținut meschina funcție de subsecretar de Stat în Ministerul Finanțelor, între ianuarie 1941 și august 1944. Contrastul dintre ambitus-ul minții lui Vulcănescu și îngustimea
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
A patra trăsătură a scriitorilor de diapazon e vibrația viscerală, adică trepidația joasă a cadențelor ca scop în sine, așa explicîndu-se senzualitatea mergînd spre timbrul trivial. Unde lipsește viziunea, tonul licențios prisosește. Urmarea este o încolăcire de sunete plăcute, o luxurianță de nuanțe lascive, întrun cuvînt o ostentație de ingeniozitate fără finalitate în gînd. Melodicilor le place jazzul, bluesul, lamentația orientală sau ritmurile latinoamericane. Canonicilor, orga, corul de catedrală sau psaltica aspră. La Vulcănescu, vibrația e înaltă, aerată sub influența privirii
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
dialogul Charmides, a cărui temă e chiar virtutea cumințeniei (sophrosyne), personajul pe care l-a avut sub ochi trebuie să fi semănat cu Horea Paștina. Singurele pînze care contrazic alura aerisită, de colțuri de lume liniștitoare, sînt cele care înfățișează luxurianța obositoare a unor grădini exotice (grădina lui Dan Nasta, din strada Rozmarin), unde privitorul se sufocă de înghesuirea prea multor detalii pe unitatea de suprafață. Densitatea de flori îți provoacă sațietatea și, în consecință, dorința de a fugi din fața pînzei
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
cuvintelor...” Avem de-a face - într-adevăr! - cu un povestitor „oriental” prin excelență, hedonist și visător, un extraordinar creator de atmosferă balcano-levantină, pentru care intriga reprezintă mai degrabă un pretext. Un Panait Istrati baroc și un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul unui estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
păcatului: "Pasăre și om mîncăm în bună voire/ soră o simt, de mine ea nu se mai teme,/ fîlfîie fericită la picioarele mele/ ferecată-n arginturi: o carte" (Rîndunica). Graurului i se consacră un imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut după petele mari de pe gît/ din Zerolandia vine, ce are hotarele dincolo/ de frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului/ astă iarnă, de frig, dintr-acolo sosește,/ din Țara Nimănui" (Graurul). Nu
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
zicem Cuba, dar nu și republica Moldova, să sperăm! Artist de factură swiftian/argheziană, dotat cu un ochi în mii de fațete, ce vede enorm, însă dislocat, înzestrat cu simțuri exacerbate, prozatorul pare născut și format într-un ambient de luxurianță ce ar părea străin meleagurilor noastre aceluia care nu s-a încurcat în inextricabile tufișuri de tineri curpeni, tei, în smeurișuri, vițe de vie cu apucători cârcei, acolo unde naturii i se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
palier, erau însă adevăratul vector al primelor două volume (din cele șase preconizate) - "cea mai închegată dintre lucrările noastre istoriografice" (cum am numit-o în Istoria critică a filmului românesc contemporan), în care "scientismul branșei atinge maximum de amplitudine și luxurianță, cu un aparat auxiliar exhaustiv", "fără a uita să vizeze, cu aceeași instrumentație detaliată, "raporturile dintre creația autohtonă și evoluția mondială a cinematografului"". Grea ștafetă de purtat pentru secundul B. T. Rîpeanu, după dispariția prematură în 1975 a șefului de
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]