220 matches
-
peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Digby nu știa, Însă, cum o să se poată ține de cuvînt. MÎnat de o milă puternică, se simțea În stare să comită și-o crimă pentru a-l scăpa de chinuri pe nenorocitul acela. Îl vedea bălăcindu-se În apa mîloasă a iazului, cu ochii lui albaștri senini, cu mustața-i țepoasă de militar și cu expresia aceea de adîncă Îngrijorare și simț al răspunderii. Un lucru este limpede: nebunii Își păstrau personalitatea chiar și În acest loc. Nici o nebunie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o să-ți povestesc totul despre foarte limitatele mele relații cu Bill. — Grăbește-te, că altfel ai să-l rogi pe el, nu pe mine, să te plimbe prin oraș! Cerul Jakartei era o canava de un galben cețos, o culoare mâloasă, mohorâtă. Dacă Îl fixai o vreme, licărea palid, dar sigur, ca un tub de neon. De după perdeaua de pâclă, soarele Împrăștia o lumină tulbure. În orașul ăsta totul era nesigur, nedeslușit. ...De rămâi și noaptea, o să privești luna În golful
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iar el Îi ura pe toți cei care Îi nesocoteau persoana. Înălță privirea ca din Întâmplare. La un pas de el, o fetișcană blondă Își ștergea lacrimile de pe obraz cu o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iubirii lui Maurizio pentru ea, realizează că orice pas greșit din partea lui sau a ei, orice acțiune nesăbuită ce-ar mișca lucrurile din ipostaza lor stagnantă, ar distruge instantaneu relația. Scena 6 (Se aprinde mai întâi soarele peste un cer mâlos ca o cloacă, apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte. În mijlocul scenei stă Pulcheria cu floarea-soarelui în mână. Deasupra ei survolează o albină ce ezită între a se așeza pe floare sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
femurului, femeile aveau capetele acoperite cu cele mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semn ca pe stâlpii fixați în pământ pe o întindere de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere... Nimic... Gnomul îmi vorbește surd, iar eu mă întreb dacă voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le va atrage în larg. După o clipă, contururile eterice ale fecioarelor cu plete lungi pluteau pe deasupra apei luminând noaptea cu trupurile lor de un altfel de aer. Vestalele belșugului, după ce au făcut un cerc în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ame rica, celelalte-s meșteșuguri din fabrică. Pentru sine, a Înțeles că un iriș trebuie să fie vreun irlandez, țară unde știa că Biserica Catolică e la mare cinste, așa că patronul nu putea fi decît un om tare bun. Curgerea mîloasă a acestei viețuiri cu așteptări fără zare, cu scrisori rare, cu bani adunîndu-se prea Încet, cu vorbe noi și sucite dincolo de care nu se Întrezărea nimic, s-a oprit În pragul verii. Au bătut la poartă doi bărbați Întrebînd dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sau terenuri nivelate (provenite din foste depresiuni deltaice înmlăștinate), cu soluri aluviale stratificate diverse (aluviosoluri), de regulă molice (molice), insuficient maturate fizic (în care orizonturile organice sau nisipoase nu depășesc 10-15 cm grosime), variate ca textură, însă predominant lutoase - luto-argiloase (mâloase) (conținut de argilă de 30-45 %), moderat humifere (conținut de humus de peste 2,5-3 %), fără aport (sau cu aport foarte slab) de apă freatică. Tipuri de stațiuni: 9.11.2.0* - Silvostepă/stepă - incintă îndiguită din Lunca și Delta Dunării Pm-i, aluvial stratificat slab
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
se gândise să vindece rana spațiului, clădind acei pereți. Îmi imaginam ce-ar fi putut să fie afară acum cîteva veacuri, când nu existau ziduri, nici case, nimic, când exista doar spațiu deschis cât vedeai cu ochii, apă și insule mâloase, acoperite de buruieni. Vântul le mătura, femeilor le era teamă, petreceau împreună nopțile, copiii se ghemuiau între ele. De undeva se scurgea o lumină pe palierul din vârful scărilor. Există mereu undeva o lumină care rămâne aprinsă peste noapte: fără
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
stilului). Asta e o stare amară, dar oarecum euforică și mai ales generatoare de poezie. Acum însă e altceva. Păstrând aceeași comparație de mâna a doua, acum mi-e parcă în locul apei mari ar fi doar o baltă mică și mâloasă și totuși trebuie să mă bălăcesc în ea. Nu știu cum să-ți explic dar e o senzație îngrozitoare. Nu pot nici scrie. Poate e de vină și căldura îngrozitoare și locuința mizerabilă care presimt că va sări în aer în curând
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
Horia, un speculum mentis, se resemnează în căsnicia-iad, Pașadia cade în legile pe care le ignorase o viață, Pantazi se aruncă sub roțile metroului, iar Pirgu renunță la frenezia donquijotescă înainte de a porni propriu-zis într-o aventură a cunoașterii. Realismul mâlos nu lasă crailor indeciși nicio șansă de vindecare: melancolia devoră destinele, odată ce și-au acceptat o filiație - fie ea și livrescă, laolaltă cu „vocația genială a eșecului”. Prins în „circuitul malign” al Dianei, numai doctorul Ștefănescu, un crai fără tovarăși
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
o notă de ambiguitate ireductibilă. Fiecare dintre personaje e, pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și de fobii, e legea umanității din Do Not Cross. Foarte interesant rămâne, în romanele Dorei Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puțin „deviat” decât cel al protagoniștilor. Dacă prozatoarea s-ar fi mulțumit să inventeze, în ficțiunile
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul nu a văzut surparea digului unul nu a văzut cum puhoaiele învolburate mătură din calea lor recolte neculese turme de oi șine de cale ferată când apa mâloasă le-a ajuns aproape de umeri și-au amintit că e timpul să plece acasă Localitate ideală Patru sute de oratori ocazionali patru sute de directori generali patru sute de polițiști nervoși patru sute de consilieri comunali patru sute de contabili miopi patru sute de scorpioni patru sute
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
acoperă încet de umbre, poate că alături în odaie sunt haine fără oameni și te așteaptă veioza unui cosmonaut, lumina improprie pămîntenilor sare ca șarpele la beregată și-i noapte pe toată întinderea pielii, arunci ancora unui crin în insule mîloase, îți răbufnesc în față primele scîntei ale focului împrumutat unghie de la unghie de morții din gropile comune ale războaielor lumii, iar văzduhul îți dă înapoi copilăria prin simpla rotire a unui nor pe cadranul lacului. Cineva privește totuși și îndeamnă
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
-Fiule, îi spuse stolnicul Constandin lui Ștefan, să nu fii aidoma torentului, viiturii ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, lăsând pământul sterp, ci aidoma mâlosului fluviu, ce sigur ajunge la țintă și cară pe maluri fecund cernoziom și ține pe maluri mănoasele holde și când auzi aceste cuvinte, Ștefan își aminti de gândurile lui, de visul său, de pofta de a fi povestariu, pentru a
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
maluri fecund cernoziom și ține pe maluri mănoasele holde și când auzi aceste cuvinte, Ștefan își aminti de gândurile lui, de visul său, de pofta de a fi povestariu, pentru a pune în cuvinte și fraze viața aidoma unui fluviu mâlos și mănos, dar se și întreba dacă ar putea oamenii să vadă fluviul în curgerea lui majestuoasă și trândavă și neîntreruptă, sau oamenii, sărmanii, nu pot vedea decât bâldâbâcul unei pietre azvârlite în apă și orice alta ar atrage luarea
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
ploii, a ruperii de nori ce se destrămau acum în petece albe, rătăcitoare, ci a sfaturilor primite de la tatăl său cu o zi înainte, să nu fii aidoma torentului, viiturii, ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, ci aidoma mâlosului fluviu, iar Ștefan se simțea acum ca un fluviu mâlos și care abia înaintează cu apele lui grele și somnolente și magnifice, nepăsătoare și fără conștiință, încât abia își mișca mâinile, dar gândi că nu e deloc ușor să fii
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
petece albe, rătăcitoare, ci a sfaturilor primite de la tatăl său cu o zi înainte, să nu fii aidoma torentului, viiturii, ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, ci aidoma mâlosului fluviu, iar Ștefan se simțea acum ca un fluviu mâlos și care abia înaintează cu apele lui grele și somnolente și magnifice, nepăsătoare și fără conștiință, încât abia își mișca mâinile, dar gândi că nu e deloc ușor să fii fluviu, ci mai degrabă, în acea clipă, s-ar fi
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
-nceput de colind, dar acum pâlpâind că se-aude ningând pe afară... CROITORUL HAINELOR DE STEA „Și-acolo dac-au ajuns Steaua lor li s-a ascuns...” „Dacă voi n-ați fost stea niciodată, de ce mă mustrați ca o ploaie mâloasă și grea ce-ți bate-n ferestre? Cât a trebuit să vă trag cămilele și vorbele purtătoare de pleavă de hamul tocit și căpestre? Pe cerul inimii voastre nu știți că numai spinii cresc și pălămida care mi-au sfâșiat
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priviri indivizii mai slab pregătiți și-i înșfăcau cu iuțeală, târându-i în adâncuri. Crapi maiestuoși, mușchiuloși, doldora de lapți, căutau crapi doldora de icre. Somni pe care apa abia putea să-i mai încapă, vegetau nemișcați în fundul unor gropi mâloase, visând la vremea când erau mai mici. Tineri bibani pe care nimeni nu putea să-i înghită din cauza țepilor tari din înotătoarea dorsală se învârteau încoace și încolo după vreun gheșeft. Șalăi cu gura strâmbă și avați cu ceafa groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la poalele dealului nostru. Când mă duceam pe potecă, spre magazin, vedeam fundațiile mici turnate aproape de drumul pe care îl tăiau acolo. Dealul nostru nu creștea așa repede ca altele, totuși. Era prea abrupt ca să construiești bine și era teren mâlos, ziceau. Mie îmi părea bine. Noi eram pe deal de atâta timp, că nu voiam să îl văd plin de căsuțele alea. Mă întrebam ce o să se întâmple cu ele acolo jos, la poalele dealului, când o să vină o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]