49 matches
-
ți irosi gândurile cu iarba, frunzele, vântul, păsările sau animalele Însemna o evaziune de la Îndatoriri mai Înalte. Cred că papagalii i‑au reținut atenția pentru că nu se mulțumeau să se hrănească, ci se ghiftuiau hulpavi, or și el era un mâncău vorace. Sau așa fusese cândva. Acum mesele lui erau mai curând pretexte mondene de conversație. Serile cina În oraș. Nikki nu putea găti pentru toți cei care veneau să‑l vadă pe Ravelstein. Abe lua medicamentul uzual prescris pentru maladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vreo zece - la bufetul fiecărei încăperi aranjat pentru cei aproape cincizeci de musafiri dădeam de cîte o sticlă neagră, nedestupată, de Château - neuf du Pape... Rar am auzit de cărturari mari care să aibă cultul bucătăriei, fără a fi niște mîncăi, găsind în pregătirea bucatelor o pasiune de gospodine adevărate. Înțelesesem de ce Charles voise să-mi arate încă de la început bucătăria profesorului, lăsîndu-i pe ceilalți oaspeți să se întrețină cu gazda în holul principal de primire decorat cu cele mai năstrușnice
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
care o aveți și veți recunoaște adevărul acestor cuvinte. Două personaje perfect actuale: un informator și un călău. De ei a depins viața celui mai iluminat intelectual al nostru din secolul XVII. Pe turnător îl chema Tifescu. Era ori un mâncău, ori lumea îl văzuse într-o zi frigând o vită. Blândă și dulce-i vorbirea în Moldova. Dar să te ferească sfântul să-ți puie ea o poreclă. Frige-vacă! Nici lui Rabelais nu i-a dat în minte una ca
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
fumul havanelor lui, a luat masa cu Mitterrand în ziua învestiturii acestuia ca președinte și i-a remarcat gustul subtil, care făcea din el, nu un gourmand, ci un gourmet, după distincția pe care o face limba franceză între un mâncău și un cunoscător în materie. Nu lipsește un iubit american al Simonei de Beauvoir, încă tulburat de a fi fost abandonat de prima feministă din Franța, tovarășa de viață, cu intermitențe transcontinentale, după cum se vede, a lui Sartre.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit să toace cu vorba universul". Asemenea texte ar trebui publicate separat, aici părând rătăcite printre zecile de nume
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
de Olanda. Ca parlamentarii noștri de azi într-un cașcaval. Cum nu-i mai pasă dumnealui de șoricimea neamului său, silită să bată război contra inamicului natural, pisicimea,... împotriva poporului pisicesc,... contre le peuple chat... - șobolanului retras din lume, vasăzică, mâncău și cuvios. El nu e făcut călugăr (ceea ce biserica nu ar permite), ci numai derviș. Ca mohamedanii, indienii, - nici vorbă de creștini. " Lucrurile de-aici din lumea de jos nu mă mai interesează" - declară călugărul, situat în cele mai cerești
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
parcă în cartea cărților, în suma poveștilor și basmelor lumii, augmentînd funcția narațiunii și posibilitățile fără de frîu ale imaginației. Cine nu-și amintește revărsarea de cuvinte și de produse pagini întregi din oale și din cratițe, jertfe aduse, pe insula mîncăilor, Guvernatorului acesteia, Jupînul Gaster? ( Adică, Stomac.) Capitolul al cincizecișidoilea devine un elogiu al acestui personaj, "primul meșter pe lume al tuturor artelor" și al minunilor pe care le face atît de firesc. La porunca lui, tot pămîntul se zguduie și
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
consumată, această saramură trebuia să mai stea vreo oră, ca să pătrundă bine zeama în pește și invers, aroma peștelui fript să intre în apă. - Dar nu ne dai să mâncăm, nenea? întrebă Tarzan, care-și pregătise castronul. - Un bob zăbavă, mâncăilor. Până una alta, ia poftiți la o gură de tărie și la o tartină cu friptură, că mai avem și trebuie s-o terminăm. Pe urmă o să mâncați supă de pachet cu bucățele de crap fript și saramură. Eu eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să te scalzi și pe uscat ca găinile”, după cum, în cazul acelor blestemate de poște, autorul moral este cu siguranță Zaharia lui Ștefan, după cum rezultă din declarațiile martorilor și în plus, aceasta era singura modalitate de a scăpa de un mâncău ca Zaharia, a cărui tovărășie nu prea era dreaptă. Aș dori să adaug probelor, depoziția martorului Ion Mogorogea. Procurorul: Se admite. Aprodul: Să poftească în sală, martorul Ion Mogorogea! Martorul (după ce depune jurământulă: Onorată instanță, în seara zilei de 23
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
imposibilul, un personaj comic superb, de-o inteligență și inventivitate sclipitoare și fără nici cea mai mică urmă din imaginea tradițională a menestrelului negru Rastus. Dar cea mai mare realizare a lui Toole este Ignatius Reilly însuși, intelectual, ideolog, trândav, mâncău, fraier, care în mod normal ar trebui să-i repugne cititorului prin înfumurarea lui gargantuescă, prin disprețul lui bubuitor și războiul de unul singur împotriva a toți și toate - Freud, homosexuali, heterosexuali, protestanți și alte variate excese ale vremurilor moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că „o devorează”. După ce o citește „cu lăcomie”, „o digeră”. Metafore similare se regăsesc și în alte limbi. La sfârșitul secolului al XII-lea, directorul școlii teologice din Paris și autorul lucrării Istoria scolastică, Pierre le Mangeur (în latină, Comestor = „Mâncăul”), căpătase acest cognomen datorită renumelui său de „devorator” de cărți. La sfârșitul seco- lului al XVI-lea, Sir Francis Bacon scria următoarele : Unele cărți trebuie să fie gustate (tasted), altele să fie înghițite pe nemestecate (swallowed) și doar câteva să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
i foame... Nici mie nu mi-i foame, spuse și Vlad. Eu zic să-ncepem mai repede treaba. Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
specialist în ingrediente oceanice) din care Alexandre mușcă avid chiar acum, cu ochii măriți de acest dublu deliciu, al gustului și al poveștii. Poate tu, că ești tânăr, o să mai ajungi vreodată pe-acolo... — A, nu cred. Eu sunt doar mâncău, nu și artizan, râde el, căz nindu-se să nu deschidă gura prea mult. În plus, pe mine Nordul nu mă cheamă deloc. Sunt friguros. Ivan zâmbește și spune mai departe despre știucă și icre și midiile de la Galway. Alexandre îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
însă el jupise trunchiurile pe întuneric și mânca scoarță și asta erau turtițele negre Atunci a grăit el, zicând că i-a fost sfială să ne îndemne a mânca și noi, ca nu cumva să râdem de el, că-i mâncău și nesătul și mai dă ghes și la alții, să facă la fel Deci ispitirea încercată de el și experiența lui înaintată, cu scoarța de brad, le-am pus și noi în aplicare și parcă iar ne-am mai răvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a singularității l-a făcut pe Nietzsche să scrie; Sunt acel om predestinat care fixează valorile pentru milenii". Acest lucru îl împlinește în ton profetic, elan poetic, zbor metafizic eliberarea dincolo de cotidian, de omul comun apteric, pur digestiv homo manducans ("mâncăul"), după propria sa expresie. Iar vorbind despre propriul său destin: "Ești tu o Stea? Atunci resemnează-te să rătăcești fără Patrie!". "Unde este Patria mea? O cer, o caut, nu am găsit-o. O, Veșnic Pretutindeni, Etern Niciunde!" Nietzsche caracterizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane țâșnită din abdomenul unui mâncău, ginecologi trimițând scurt în obiectul muncii sale securistul de serviciu... Cei mai mulți n-o făceau nici pentru cartușul de Kent, care venea oricum, nici pentru plasele care se aglomerau oricum cu te miri ce la ușile lor, nici măcar pentru plicul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
copilul pe care îl ajutasem să se nască. Ea s-a bucurat că am întrebat-o și și-a așezat greutatea pe un scăunel, pentru că lui Shery îi plăcea să aibă ascultători. Copilul era bine, a spus ea. - E un mâncău și a epuizat-o pe mama lui sugând întruna, a zis Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se părea mai plăcut între îndeletnicirile unei vieți. Judecat după toate astea, n-ar fi fost decât un mâncău, dar Veterinara nu așa îl văzuse, ci o ademenise din prima. Gazda o invitase la cheful pe care îl pregătiseră chiar în seara venirii lui, nu fiindcă Godun adunase un „harap“ de pe drum, ci pentru că așa petreceau înaintea Anului Nou
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Omul începu atunci să se jeluiască în fața oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încremeni. Respira greu, cuprins de mânie, dar și de poftă. Dacă își dădea frâu liber mâniei, băiatul avea să moară, iar el ar fi trebuit să renunțe la plăcerea mâncării. Ca să-și satisfacă această plăcere - știa că faima lui de mâncău era mai mare decât cea de luptător -, trebuia să cruțe viața băiatului, ba mai mult, să-l lase să muncească în bucătăria lui și să-l plătească. După privirea lui obraznică, își dădea seama că micul gal era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi i-am jurat credință lui Galba, zise hotărât. Galba e împăratul nostru. El reprezintă ordinea constituită, pe care noi, adepții cultului lui Mithra, am jurat s-o respectăm. — Vitellius, ticălosul ăla, mâncăul, prietenul unor oameni corupți, la fel ca el... Cum îndrăznește? Și ceilalți... Valens... Caecina... Hoți, profitori, jefuitori ai provinciilor noastre... Scursura Imperiului... Profită de lipsa de disciplină a legiunilor și de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
10% față de 1982. Țara este pusă pe picior de război printr-o procedură de contracte-angajamente ierarhizate în vederea unei lupte a cărei finalitate nu este înțeleasă. Șeful statului cere să se realizeze un program de alimentație științifică: românii ar fi prea mîncăi, se impune deci o planificare a caloriilor! Doar invectivele autorităților împotriva politicii de exploatare și discriminare dusă de Vest se mai fac auzite. Românii împietresc într-o mentalitate de asediați. Frica, riscul la care omul se expune corespondînd cu străinii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Muntenii care nu putuse păgubi lui Antioh-vodă "numai se trânteau și plesneau de ciudă". Duca, abia înscăunat, dacă auzi că Antioh, posibil pretendent, este scos din închisoare, "îndată se îmbrăcă cu cămeșă de ghiață". Avea casă grea "cu mulțime de mîncăi" și îi fugiră curând boierii "și-și aprinse poalele de toate părțile". Mihai Racoviță "se făcea a nu-i place să primească domniea, ca și fata ceea ce zice unui voinic: Fă-te tu a mă trage, și eu oi merge
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
natal e înălțată și sălbăticită, făcută, spre plăcerea expediției, impracticabilă. O mare doză de savuros donchișotism intră în maniera povestitorului, a cărui Rosinantă se cheamă Pisicuța și care are și un Sancho Pancha în făptura unui tovarăș leneș, somnoros și mâncău, înveșmîntat pe jumătate cetățean, pe jumătate militar. Homerismul lui Hogaș e acela romantic al lui V. Hugo, cu aceleași enormități, realisme fantastice și monstruozități. Jurnalul scriitorului român e și el o "legendă a secolelor" proiectată în spațiu, în care se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]