22,583 matches
-
e o ,,alegere cruntă” (cînd e doar prozaica,utilitarista, oportună) și să deplîngi destinul hipermanagerului pentru că e prea ,,sumbru”(cînd de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragoș, fac pensionarii care trebuie să renunțe fie la mîncare fie la căldură pentru a-și plăti medicamentele.O alegere cruntă face un amărît care își vinde rinichiul sau o nefericită care se lasă deposedata de ovule.,, Destine sumbre” au avut Elisabeta Rizea, Ioan Gavrilă Ogoranu, Paul Goma și ceilalți
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
e o ,,alegere cruntă” (cînd e doar prozaica,utilitarista, oportună) și să deplîngi destinul hipermanagerului pentru că e prea ,,sumbru”(cînd de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragoș, fac pensionarii care trebuie să renunțe fie la mîncare fie la căldură pentru a-și plăti medicamentele.O alegere cruntă face un amărît care își vinde rinichiul sau o nefericită care se lasă deposedata de ovule.,, Destine sumbre” au avut Elisabeta Rizea, Ioan Gavrilă Ogoranu, Paul Goma și ceilalți
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
gând (nici, pe cale de consecință, suflet) DECÂT că “secreții” ale creierului, explicabile științific (la un moment dat; deocamdată nu am ajuns atât de departe). Un fel de: Spune-mi ce-ai mâncat la prânz ca să-ți spun cine ești; înlocuim mâncarea cu gândurile și avem fix aceeași situație. Chimie, biochimie. Iar “viziunile” sfinților și toate celelalte nu sunt decât efectele unei diete prelungite pe un fond de hipersensibilitate nervoasă. “Imaterialul” este TOT un produs - al materialului! Asta este filosofia mea prozaica
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea seara acasă, John Poe găsea mîncare caldă pe masă și, cum el avusese dreptate în legătură cu copiii, Hellen s-a dus la oraș și și-a făcut operația necesară, așa încît totul era okay, cu adevărat okay, ea era toată ziua ocupată, ceea ce ușura situația, el era
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
buzele mele.// Tu ești femeia/ du-te acasă și scrie versuri,/ mănîncă-le pe ele,/ bea din ele vinul,/ împarte pîinea,/ și-n apa lor astîmpără-ți setea.// Tu ești femeia,/ du-te acasă și mănîncă poeme!// Noi bărbații,/ mergem să mîncăm mîncare ca oamenii!" (Poemul) în același mediu al osmozei dintre masculin și feminin, apare imaginea elocventă a poemului care se naște în făptura poetului, așa cum un copil dobîndește ființă în pîntecele matern, spre a fi apoi inițiat în viață și dus
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
laude acest program. Cornul și laptele maschează de fapt un eșec al partidului de guvernămînt. Acela că n-a putut ridica nivelul de trai, astfel încît părinții care își trimit copiii la școală să le poată da un pachețel cu mîncare sau bani să-și cumpere măcar un corn. Mi s-a părut de-a dreptul insultător că premierul a putut afirma că e mai sigur să li se ofere copiilor la școală darul guvernamental, decît să li se dea părinților
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
și în momentul de față. încerc să descifrez ce fel de modificări s-au produs în mintea și în conștiința mea în cei aproape treizeci de ani de când mă frec zilnic de aceiași pereți semi-soioși, de când pășesc pe resturile de mâncare, pungile de plastic, bucățile de hârtie lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge acasă de la serviciu călcând
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
cea a concurentului, să fac scăpat, eu, Justiție, pe ucigașul "caprei vecinului"); să spăl banii "crăpării caprei"; să dau afară pe ("să intre în șomaj") x, nu y și nu eu; să nu mai aibă cu ce-și ține zilele (mâncare, încălzire, medicamente) cei peste 4 milioane de pensionari; să cresc taxele la universitățile particulare ori costul "meditației", ori peșcheșul pentru diplome (ca să derive, de aici, tendința ori, poate, îndemnul către furtișag din partea părinților). Să mai înșir, aici, navală drogurilor și
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
descrisă este presărată cu multe elemnte care întăresc autenticitatea situației. Studentul român al anilor '90 este bine surprins în unele momente: tînărul care încearcă să uite provincia de unde vine cu gînduri mari în capitală, care primește de acasă bani și mîncare la pachet, care încearcă să-și facă suportabilă camera de cămin. Relația celor două fete este în acest sens specială - întîlnim aici un spirit de solidaritate foarte răspîndit în "campusurile" românești. Găsim încercarea fiecăruia de a transforma radical un spațiu
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
vrea să ofere copiilor la școală un corn și o cană de lapte, Cronicarul a pus o piatră albă la activul executivului. Chiar dacă a crezut și crede în continuare că părinții trebuie să le poată oferi copiilor lor pachețelul de mîncare pentru la școală, Cronicarul și-a zis că mai bine o gustare frugală de la Guvern decît nimic de acasă. Ziarele centrale însă au vrut să vadă cine se va ocupa propriu-zis de această inițiativă guvernamentală inimoasă. S-au organizat licitații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
greu iar moara lui Rollic măcina din ce În ce mai rar. Și peste tot o mare de muște și de păduchi. Tânărul se Învârtea nerăbdător În cămăruța cât o chilie. Părea frământat, și neliniștit În egală măsură. După ce-și făcu rost de mâncare tot prin bunăvoința preotului, se Îndreptă spre malul Moldovei. Umbla de ici-colo pe malul apei adunând pietre albe, sfărâmicioase. Ajuns În chilie s-apucă să le sfarme până le prefăcu Într-o pulbere. Apoi scoțând din bagajele cu care venise
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
nimic pitoresc în aceste cetăți rivale înșirate de-a lungul unui rîu. Numele personajelor sînt ciudate și se amestecă între ele, viața nu are nimic strălucitor pentru că e vorba de o civilizație abia ieșită din grotă, în care domnește întunericul, mîncarea nerafinată și schematismul gesturilor. Culoarea decorului seamănă cîteodată cu aceea din desenele animate cu The Flinstones, altădată cu satul românesc abrutizat și mizer. Și pe fundalul acesta lipsit de culoare se petrece o poveste de dragoste între unul din preoți
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
din ascensor - și o ieșire inexistentă. Întrucât actorii nu pricep ce le spun, iar eu nu îi înțeleg pe ei, presupun că voi realiza o mare naturalețe a expresiei. După premieră, regizorul va fi mâncat - "Kottcottlets". E un fel de mâncare nou. Și o a treia limbă - a treia, deoarece ei au aici english și scottisch, iar acum au "Kottish"." Sau Berkeley, 3 decembrie 1967: "Pentru variație predau la cursuri pe greci, iar vara pun în scenă Oreste de Euripide cu
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
pedagogi ai teatrului mondial. - Care sînt persoanele care te-au marcat, a căror întîlnire este semnificativă? - Una este bunica mea maternă care în 1916 s-a dus pe jos, de la Buhuși, pînă la linia frontului, cu haine de schimb și mîncare pentru soțul lei. L-a găsit, s-au văzut și a plecat înapoi, făcînd cam o săptămînă pe drum. Așa încît, vestea morții bărbatului ei a ajuns acasă, prin poștă, înaintea întoarcerii ei. A doua este o mătușă, o soră
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
încît, vestea morții bărbatului ei a ajuns acasă, prin poștă, înaintea întoarcerii ei. A doua este o mătușă, o soră a mamei care și-a dorit ca odraslele ei să învețe carte. N-avea bani și le căra desagi cu mîncare, în fiecare săptămînă, traversînd dealuri pe jos, la un internat din Piatra-Neamț. Trebuie că este ceva aici, cu femeile astea din familia mea și cu drumurile lor, înainte și-napoi, făcute pe jos. -Ce spectacol porți cu tine, în sufletul
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să cumperi mâncare?" Surâzând, Iisus ține ușa deschisă. Iar războinicii luminii intră, nesocotind urletele isterice." Iluminat sau, mai exact, fecundat de scânteia divină, războinicul luminii aparține arhetipului primordial al eroului civilizator: ,,Războinicul luminii are în sine scânteia lui Dumnezeu. Destinul lui este acela
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
și la un număr a ieșit prin cupola circului prăbușindu-se În stradă unde a murit pe loc. După terminarea programului am ieșit afară, Începea să se Întunece, Îmi era foame, și tot gândindu-mă ce să-mi cumpăr de mâncare la banii pe care Îi aveam În buzunar, apare o doamnă și Îmi dă un soi de corn cu miere destul de mare ca să mă satur, dar a avut o clipă de ezitare, de fapt cornul fusese destinat altui copil. Cred
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
partiturile solo, strădania, de-abia acoperită, de a da tuturor satisfacția aplauzelor la scenă deschisă. Desigur, această tratare duce la scăderi de ritm, momente de așteptare și de regrupare, dar publicul nu se plictisește când i se oferă feluri de mâncare frugale, pentru că știe că urmează un desert delicios. Viața pensionarelor permanente este determinată de intervențiile decisive ale lumii dinafară, pe care ele nu o pot influența. Ar putea fi o tragedie a claustrării, dar este doar o elegie a petalelor
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
Semaine de goût. Tînăra despre care am pomenit are o prietenă care e institutoare la Nice și căreia i-a trimis cartea mea. Iar această doamnă a ales Un brin d'aneth..., ca temă pentru clasa ei. Copiii au pregătit mîncăruri tradiționale românești. Pe urmă, mi-a trimis și o fotografie, cu clasa în care era harta României... În sfîrșit, asta m-a impresionat mai mult decît apariția unor articole în presă, care poate că ar fi fost mai convenționale. Era
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
curgător, pe care eu îl simt. De exemplu, în prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în care indici, cu precizie, gramajul și în care scrii "mămăliguța se face așa...". Tot ce se întîmplă împrejurul mîncării mă interesează mai mult decît mîncarea. Și, după cum știi, am luat ca subiect, perioada trăită cel mai intens: copilăria, cu personajele reale, care existau în timpul acela. Cartea era un mesaj trimis francezilor de o româncă trăind în Occident. Și pînă
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
De exemplu, în prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în care indici, cu precizie, gramajul și în care scrii "mămăliguța se face așa...". Tot ce se întîmplă împrejurul mîncării mă interesează mai mult decît mîncarea. Și, după cum știi, am luat ca subiect, perioada trăită cel mai intens: copilăria, cu personajele reale, care existau în timpul acela. Cartea era un mesaj trimis francezilor de o româncă trăind în Occident. Și pînă la urmă, a ajuns și în
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
la examen? Dar ce să fac, când din salariul meu de conferențiar nu-mi pot plăti nici ratele la bloc? N-am talente de bisnismen, n-am moștenit pământuri și păduri. Am, în schimb, trei copii care-mi cer de mâncare zilnic." Repet, e vorba de-un strălucit matematician, ale cărui cărți sunt publicate la mari edituri din străinătate. Există și varianta cinică: Păi tu nu vezi cum ne sfidează? Eu vin la cursuri cu autobuzul, mă înghesui printre plasele precupețelor
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
pe podea și plînge. Iar prințul s-a înfășurat în manta și s-a dus în turnul său, unde avea o cușcă. El, să vezi, creștea acolo găini. Iată că a ajuns prințul în turn, iar găinile țipă, cer de mîncare. O găină chiar a început să zbiere. "Bă, - zice prințul - , șantoclior! Liniște, pînă nu ți-am dat peste dinți!" Găina nu înțelege cuvintele și zbiară mai departe. înseamnă, deci, că găina face gălăgie în turn, prințul, deci, înjură de mamă
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
jumătăți de măsură ori cu mănuși și cu sărut mîna. E un ins dintr-o bucată, are o fire de luptător" (Monitorul de Brașov, 15 iulie 2000); "te mai duci cu săru' mîna la un prieten pentru o lingură de mîncare și un pahar de vin" (nebunii.ro/gratis) și chiar în îmbinări mai puțin stabile - "sancționează diplomația românească pentru că "a încercat cu sărut mâna"" (cartea.ro/ reviste) - , atestînd un proces de generalizare: "ne târăște spre atitudinile de "sărut mâna" și
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
definiții ale românului și românismului să ridice mîna... Dan C. Mihăilescu este omul temelor. Nimic mai de înțeles decît întîlnirea sa cu spiritul revistei Dilema, unde a putut să se exprime în stilul propriu despre cele mai diverse subiecte: bîrfa, mîncarea, ludicul și cîte altele. Mai toate cu numitorul comun că ne caracterizează pe noi balcanicii, românii, mioriticii etc. Iar cînd în sfîrșit renunță la tonul catastrofic la modă, Dan C. Mihăilescu emite un eseu de desprindere superior-ironică: "Catastrofismul e ultimul
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]