169 matches
-
și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat după intrarea pe drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește Geneza (6, 2,4), părinții uriașilor de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din aur și purpură. Pe masă, o carte lungă de șase coți și lată de zece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le aducă chiar el în gura satului. De aceea, oamenii îl văd tot mai îngândurat, tot mai nemulțumit și închis în sine ca și cum nici n-ar mai aștepta ceva bun și frumos de la viață. Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și lui vremea și-l așteaptă seară de seară fetele de măritat la fântână sau în gura portiței, îl compătimeau suratele din vecini, chipurile, întâmplător. Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Tu ai prins câte ceva numai dintr-o vară! Dar eu știu mai multe încă de când Mariuța era în leagăn și Dobaru o pupa peste tot, și pe dinainte, și pe dinapoi, bucuros nevoie mare că nevastă-sa i-a făcut mândrețe de fată... Dar fata nu prea creștea și părea pitică, cu picioarele curbate, și oamenii îi ziceau crăcănata. Abia mai târziu s-a înălțat la normal, dar fugea de băieți spunând că ea îl are pe tata, că odată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ca atare, a încercat să-și muncească cele două-trei ogoare în regim privat. Dar ți-ai găsit regim privat cu tovarășii, că n-a lipsit prea mult ca să-l condamne pentru încălcarea proprietății obștești și i-au întors sub bazolă mândrețe de grâu de toamnă în vederea pregătirii unei sole mai mari pentru cultura cartofului. Și tot așa, ba că este, ba că nu-i colectivist, s-a trezit omul și fără bruma de produse ce o putea obține pentru un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unuia dintre maeștri cu care se căsătorise la plecare. Ben Iatan n-ar fi avut nimic împotriva Margueritei, dar măcar să fi știut și el că-i aduce Marcel noră acasă. Era fericit că fiul lui îi venise cu o asemenea mîndrețe de femeie în familie, dar suferea că n-avu-sese și el un cuvînt de spus în acest mariaj. Nu s-a știut dacă a murit de inimă rea sau de fericire că Marcel îl încuscrise cu cel mai de seamă bijutier
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]
-
și dna Cecilia vedea că la București nu găsește sprijin. Ce să mai piardă vremea aici, se duce la Medgidia, la prietena ei Virginia, care intrase într-o societate filantropică de femei. Mai, mai să n-o recunoască Virginica. Din mîndrețea de femeie care era Cecilia ajunsese o gălbejită cu fața cît pumnul și cu părul alb la rădăcină, de părea o babă vopsită. Era plînsă, dar în ochi îi rămăsese ceva din lumina lor verde strălucitoare pe care o știa
Martirul Paulică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7306_a_8631]
-
face noapte. Când e luat la sentiment, se poate spune că românul nu iubește. El are doar drag. De ființe, de noțiuni sau de oameni. De animale, de scaun, de păsări sau de trecut. Acest drag îi procură o anume mândrețe senzorială, dar cu înțelesuri abisale. Pe cel mai profund dintre ele îl alintă și-i spune dor (sau, dacă nu rezistă tentației hipocoristice, doruleț!). Un fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu iile în sărbători ( de Sânziene) Când oamenii erau curați La suflet, la pământescul trup Sub semnul divinității adunați În fața bordeielor de lut Sub razele sale, mângâietor Soarele cu duioșie le arată Mândrețea fascinantă a florilor Care încântă ochii de fată. - Vă iau cu mine, nu doar în gând Am să vă cos pe cămașa mea Zice o fată frumoasă râzând Și prima iie din cusătură se ivea! De-atunci suratele, la întrecere
CU IILE ÎN SĂRBĂTORI ( DE SÂNZIENE) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373703_a_375032]
-
Tânăra familie nu are avuții. Trudește de dimineața până seara ca să-și facă o amărâtă de căsuță în care să-și crească copilașii pe care și-i doreau cu atâta ardoare. El este un bărbat chipeș, atletic, iar ea o mândrețe de femeie după care toți întorc capul când ies duminica la horă în sat să mai uite de muncă și necazuri. Este o pereche curățică și elegantă în ciuda sărăciei. Sunt respectoși cu localnicii și au o bunătate care de multe
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
în niște tufe pe lângă Turda, plângeam și mâncam mure. Ce-ai văzut în album e la mișto. La pension n-am dus-o rău: învățam latina și-o pieptănam pe maica Ravena, pe numele ei adevărat contesa Danuta Wodynska, o mândrețe de femeie, foarte credincioasă, că de-aia și intrase la mănăstire: se ruga o dată la castelul ei și s-a pogorât un înger, dar dimineața a văzut că era cazac, și încă ortodox. La opt ani puteam traduce din Tit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ferească Dumnezeu de lăcuste, că pe astea n-ai cum să le oprești - zise Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la ușă n-a mai ajuns decât o labă, c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod vos scitis, pater, mater, filii et filiae familiam faciunt. Pater in campo arat. Mater panem parat. Filii et filiae scholam frequentant. Da, și? - făcu Metodiu. — Ego filiam habeo, o mândrețe de fată. Et... - vru să continue hangiul, dar plânsul îl podidi iarăși. — Omule, nu ne mai fierbe atâta! Ce s-a-ntâmplat? — Hodie, de dimineață m-am sculat să dau la porci. Am cinci porci, nici mai mulți, nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
te-a-mpins încoace. Nu el, preabunule părinte - suspină femeia. Nu el. Căci de m-ar fi împins Dânsul, n-aș fi venit la milostenia voastră, ci m-aș fi dus să-mi caut piaptănul alături, la căpitanul Tresoro, o mândrețe de bărbat. — Mă rog - zise Metodiu. Da’ la noi cine te-mpinge? Domnul, cuvioase părinte - răspunse cu smerenie Laura. — Doamne - ridică privirea spre tavan Metodiu - dacă Tu ai împins-o-ncoace să ne-ncerci, du-o mai repede, căci, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din jur, ce începuse a da târcoale burduhănosului palat, excepționalei zestre și nurilor fetei. Și se întâmplă ceea ce se-ntâmplă pe la 17 ani: trupul fetei o luă înaintea lecturilor. Amada crescu, se împlini, arătând ca proaspăt scoasă de sub tipar, o mândrețe de fată. Dar ei nu-i păsa de asta: citea înainte. într-o seară, grăsuța și veșnic înlăcrimata sa mamă o luă deoparte și cu vorbe femeiești, mai pe ocolite, mai de-a dreptul, îi dădu de înțeles că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai abitir după ce o adusese acasă pe Ileana și Pop își văzu pentru prima oară nepotul. Dar oprește-te odată, măi omule! își apostrofase Maria bărbatul. Stai blând că ai să deochi băiatul! Lasă-mă dragă, tu nu vezi ce mândrețe de bărbat a făcut Ileana? Obosită și slăbită după naștere, fiică-sa zâmbea tăcută, ținând în brațe copilul care dormea dus, indiferent la agitația celor maturi. Să n-ai teamă! își liniștise Pop ginerele. Nevastă-mea știe să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine și nu-i mai era rușine să-l vadă lumea la volanul ei. Îi cam ieșiseră vorbe că era protejatul șefului, pentru că, na, nu-i puțin lucru să fii angajat de numai două luni și să conduci așa o mândrețe de camion, dar el nu-i băga în seamă pe colegi. Îi lăsa să vorbească și își vedea de treabă mai departe. Era mulțumit, lucrurile mergeau bine și câștiga destul cât să-și întrețină familia și să-i mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roboată și ea, pe care încercaseră s-o programeze nu numai pentru muncă, ci și pentru viață. Au încercat ei să programeze mai multe în producție de serie, dar n-au mai fost fonduri și-a rămas numai ea, o mândrețe de prototip. Vă dați seama că săraca, fiind singura de acest fel, se simțea stingheră, pentru că nu știu cum au construit-o, că ieșise mai mult pentru viață decât pentru muncă. Consuma și mai mult decât ceilalți, necesita o întreținere mai atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de cultură început cu mulți ani în urmă, este prof. Angela Olaru. Invitat special la acest festival, a fost poetul, editorul și omul de cultură Nicolae Băciuț. După festivitatea de premiere, am rămas vrăjita în fața unui chip mirific a unei mândrețe de copilă cu plete lungi, subțirica și puțin șatena, strălucindu-i ochii de bucurie dar și de stăpânirea de sine. M-a rugat să facem niște poze împreună după ce mentorul ei editorul și scriitorul Petre Rău, mi-a înmânat revista
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
la balivernele lui. Povestea cu lux de amănunte cum păzise el avanpostul de observare de pe râul Cerna să vadă când termină romanii podul ca să dea alarma în tabăra dacilor. Povestea de sacrificiile făcute de romani închinate lui Zamolsis, cum sacrificase mândrețe de copii aruncându-i în sulițele soldaților daci ca sufletul lor să se urce la cer să-l îmbuneze pe Zeus. Cei din spital spuneau că nu se vedea piele de om pe el, era tot înfășurat în tifon, doar
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
bagajul la mașină și am plecat spre casă. Acolo, am ales și împărțit peștele pe sortimente, cel mic pentru pisicile care mă așteptau cu nerăbdare, celălalt în pungi de două kilograme, pentru comercializare. Hanusul l-am pus separat, fiind o mândrețe de pește capturat în ziua aceea. După ce am pus totul la congelator, mi-am preparat câțiva hanuși mai mici, asigurându-mi astfel prânzul de burlac. Eram foarte atent la curățarea peștelui și pregătirea lui pentru prăjit, având grijă să-l
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
mai aflai că Ariadna mai scrie și poezioare, șî nu din așelea oarecare, ci din așelea cu iubire mare, cu dragoste șî îmbrățișare, di toată lumea se uimește, șî pi tot șentrul se vorbește, cu mult drag șî cu temei, despre mândrețea, armonia șî frumusețea ei. Șî despre dânsa se mai spune că, la Canada când pleca, șî prin Ottawa se plimba, toată lumea o admira, iară ea cu capul pe sus stătea șî di drumul ei își vedea. Multe lucruri se pot
TOP MODELA DI PI ȘENTRU de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368485_a_369814]
-
la parter, iar sus se aflau spațiile de locuit. De la balconul casei noastre vedeam Dunărea până hăt departe în amonte și aval, și tot malul sârbesc, ceva mai înalt și frumos înverzit. Și multe alte case erau în Orșova, o mândrețe, pe toate le-au culcat la pământ afurisiții, când cu hidrocentrala lor, de ne-au cocoțat să locuim pe un deal, mereu în pericol aflându-ne ca într-o bună zi să ne prăvălim, cu toate șandramalele de pe coastă, în
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
calul continuându-și drumul. Frumusețea acestei femei îi mișcă până și sentimentele lui, în ciuda faptului că prefera mai mult imberbi, decât femeia cu desfătările ei delicioase pe care le-ar fi dorit oricare alt bărbat zdravăn, pofticios al trupurilor muierești. Mândrețea Elisabetei, ambiția și dârzenia grăitoare nu i le putea lua nimeni nici acum, în drumul spre robie. Ochii-i mari, frumos conturați, ca un sâmbure de migdală, chipul fin cu trăsături delicate, gura-i mică ca o inimioară însângerată formau
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
bagajul la mașină și am plecat spre casă. Acolo, am ales și împărțit peștele pe sortimente, cel mic pentru pisicile care mă așteptau cu nerăbdare, celălalt în pungi de două kilograme, pentru comercializare. Hanusul l-am pus separat, fiind o mândrețe de pește capturat în ziua aceea. După ce am pus totul la congelator, mi-am preparat câțiva hanuși mai mici, asigurându-mi astfel prânzul de burlac. Eram foarte atent la curățarea peștelui și pregătirea lui pentru prăjit, având grijă să-l
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
de apă din voință Divină spre a-ți fi locuință ție și familiei tale până la a zecea spiță. Scorbura a fost realizată de fulgerul mânuit de Dumnezeu în arborele secular spre a-ți oferi un adăpost temporar. Pentru a construi mândrețea de catedrală care nu servește cu nimic slava Dumnezeirii decât prin mărime și înzorzonare, tu omul nemernic ai distrus zeci de peșteri și mii se scorburi făcute din voia Domnului. Omul, Biserica chiar, a deschis astăzi un război fățiș cu
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]