5,997 matches
-
a cântat nemurirea lui Pingelică. Și că laudele venind din partea acestui producător industrial de vorbe goale sunt adeseori mai rele decât un anunț funerar. Sper că în P.D. sunt încă suficienți oameni lucizi dispuși să-l tragă pe Băsescu de mânecă până nu e prea târziu. Dacă precedentul Ceaușescu nu-i spune nimic, ar trebui să-l alerteze măcar experiența Ciorbea. Fost primar general al Bucureștiului și acela, juristului cu ochelari i s-a năzărit că la apariția lui s-au
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
condamnat atunci să rătăcească fără a ajunge vreodată la destinație. Omul nostru a afirmat că întîlnise deja în două rînduri caravana fantomă, dar că nu se lăsase înșelat. Călătorii rătăciți se înghesuiau zadarnic în jurul lui, îi zîmbeau, îl trăgeau de mînecă, încercau să-l îmbuneze, el se făcuse că nu-i vede, izbutind astfel să se ferească de vrajă și să-și continue călătoria. “După ce se putea recunoaște caravana fantomă?” întrebară tovarășii noștri de drumeție cei mai neliniștiți. “Nu există nici un
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
vorbească" ( aici: droguri, crimă, promiscuitate, dincolo: moarte sau Holocaust) dacă nu la prezent, în "aici-și-acum"-ul emoției? Nici o formă ( sau formulă) nu este inocentă, dar, dacă Cinema = Manipulare, forma devine secundară, ea avînd doar rolul de a te trage de mînecă să vezi filmul. Or, Cidade de Deus e un film care trebuie văzut pentru că - dincolo de formă - are ceva de spus. Ceva grav. Care nu te poate lăsa indiferent. Există atîtea momente extraordinare în acest film extraordinar încît un simplu inventar
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
a creat spontan o rumoare de simpatie, lumea a început să se foiască, pentru că n-aveai cum să fii recunoscută imediat, atît de mică și de fragilă între bărbații care te însoțeau, în aceeași ținută. Roba îți era prea mare, mînecile îți atîrnau, aveai aerul unui copil care se joacă și care a fost costumat pentru un spectacol. Care crezi că este adevăratul motiv al acelei rumori? M.P.: Cînd m-a întrebat dacă pot să fac Laudatio, i-am spus rectorului
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
directorul Timofte să scoată dovezile, și nu să le țnă doi ani, până când i-a căzut bine partidului să se descotorosească de-un element incomod. În noul context, nici un om normal nu mai dă doi bani pe hârtiile țnute în mânecă până s-au jerpelit. Chiar de-ar fi sută la sută autentice, ele s-au îngreunat de duhoarea pestilențală a șantajului și a manevrei politice. Ieșirea la bătaie a d-lui Timofte nu poate fi străină de "revizitarea" de către Apador-CH
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
două filme e de găsit la nivelul imaginii, una sterilă, alta aparent în degringoladă (ca elemente) dar luxuriantă. Traficantul de arme e atît de împănat vizual că te obligă să te concentrezi și atît de agresiv că te trage de mînecă. De la artificii nu lipsite de intertextualitate, inclusiv la montaj - zborul glonțului (point of view shot) de la începutul lungmetrajului e contraponderea noir a traseului săgeții din Robin Hood - pînă la filtre de culoare, filmul n-are cum să nu-ți amintească
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
mine. Ce bine, mi-am spus, ce bine, în timp ce ne sărutam, ne mângâiam și ne dezbrăcam cu gesturi stângace, ineficiente și încurcate din cauza amețelii produse de drog, totul avansa încet, pluteam, aveam capul plin de fum și ne încurcam în mâneci, nasturi și fermoare, dar n-avea importanță, îmi plăcea atât de mult să mă sărut cu Marcos, să-l mângâi, să-l dezbrac, să-i simt buzele, mâinile, degetele, tot corpul lipit de al meu, ce bine... Până ce a fost
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
trăi așa, declară omul nostru, profund afectat. E o tentativă de decapitare, o bătătoare la ochi manevră politică. Niște tipi care n-au fost turnători ne învinuiesc pe noi, care am fost, creindu-și un nemeritat beneficiu și scoțând asul din mânecă tocmai în clipa în care strângeam de pe masă potul. E inadmisibil! Sunt nevinovat, clamează din susul scării cel vătămat. Sau trântește portiera mașinii sale de lux. Dar să lăsăm de o parte problema stărilor sufletești ale celor hărțuiți pe tema
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
Ștefan Aug. Doinaș sau Ioanichie Olteanu) să intervină în vreun fel pentru a i se ameliora situația". Oricâte obiecții am putea aduna în contul acestui mușchetar vanitos, înzorzonat cu o amplă coleretă, cu pantaloni bufanți și cu dantele spumoase la mîneci, care e Marin Mincu, e sigur că fără d-sa literatura noastră actuală ar fi fost mai puțin vie, mai lipsită de culoare. Dacă, după ce l-am privit sub unghiul spectacolului baroc ce ni-l oferă personalitatea d-sale, îl
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
ea atîrnă Încît mai-mai să cazi pe spate, plină De năbădăi în clipa ce îți scurmă Sînii din față, și ei prea umflați De pofta îngerilor făr' de saț! Mînia lui Dumnezeu Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-aceea stau rușinați
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
ca niște pomi dezgoliți cu scoarța tăiată iar între noi se naște o putere de viață pe care noaptea nu o poate distruge și dimineața nu o poate alung din gâturi iese semiumbra care îmi țese rochia și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi. 4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul își iese din fire lovește cu furie clapele să smulgă din ele restul de sunete de parcă și-ar scutura totul din mînecă. 20.01.2007, Kronstadt Una la fel pentru Yorick Ceva se anunță: Pantofii pașilor tăi, șireturile pantofilor tăi, tivul pantalonilor tăi, șuvițele părului tău. La scurtimea mînecilor tale mă abțin să mă gîndesc. 19.04.2008, Reșița
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
să smulgă din ele restul de sunete de parcă și-ar scutura totul din mînecă. 20.01.2007, Kronstadt Una la fel pentru Yorick Ceva se anunță: Pantofii pașilor tăi, șireturile pantofilor tăi, tivul pantalonilor tăi, șuvițele părului tău. La scurtimea mînecilor tale mă abțin să mă gîndesc. 19.04.2008, Reșița
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva există femei nu-și amintesc mumele nici tristețea din care acestea le-au țesut cămășile, din fatalitate nu li s-a arătat nici cât e posibil; își suflecă mânecile, urcă platoul verde nu se cunosc între ei, au cuțitele ridicate, filmul muntelui se derulează în luciul lor: o armată cu mii de picioare. îi presimt părinții antichității din creasta de aur, pasărea care din tril a făcut zi copți
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
pierde! - a luat-o la fugă, cît să fi alergat? O oră sau mai mult și uite că tot nu se făcuse noapte. Dîrdîind, cu buzele vinete de frig, ștergîndu-și franjurii de muci care-i atîrnau peste bărbie cu dosul mînecii canadienei ude, făcea semn mașinilor care zburau parcă prin dreptul ei. După felul cum arăta, de bună seamă că nu prezenta destulă încredere. Și dacă s-ar pune în mijlocul șoselei, la viteza cu care trec ăștia... În mijlocul acestui gînd opri
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Emil Brumaru Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-aceea stau rușinați
Îngerii de duminică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7361_a_8686]
-
poate. Numai câteva secunde în plus? Cred că tocmai am făcut o prostie. Da, știu. Dar poate n-are importanță. Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara, când joacă fotbal pe stradă. Buzunarele
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
zeci de mii. Peste tot, pe sub toate tufișurile, în cuștile maimuțelor aborigene, pe carapacele uriașelor broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage nimeni de mânecă sau de urechi. Simplu și curățel îmbrăcați, fac un vacarm, că răgetele leilor îți ajung la auz ca niște jalnice chițcăituri. Oricare ar fi părerile cu care voi pleca de aici, una va fi dintre cele mai bune: cea cu privire la
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
iubesc și am să fac tot ce pot ca să fie fericit și să-și poată vedea de lucrul lui. Și eu pe lîngă el. Încearcă să mă înțelegi. Ai auzit tu cîte ceva despre mine de mă tot tragi de mînecă atît de discret că eu mă fac la fel de elegant că nu pricep despre ce este vorba. Am crescut și eu, dragă mamă. Suntem acum doar două femei față-n față, care încearcă să se înțeleagă. Am făcut și fac ce
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de lemne uscate. Nu sare așchia lor departe de trunchi precum cuvintele din rugăciune și căldura va coborî până-n rărunchi, în rădăcini de hrean și de pir, lângă dune
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a câta oară smulgi din ziduri scoabe Pământul e-o cămașă ruptă-n poale, la gât, la mâneci, doar la piept e-ntreagă, cum chipul Tău în giulgiu vrea s-aleagă doar sufletul eliberat de carne și de țoale. Doar sufletul întreg în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii vechi și tulburi la fiecare sfârșit, iar fereastra își gonea florile și bătrânii, să vadă mai bine ce se
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
perfectă, în felul ei, o lume unde nu există, ca-n paradis, nici întristare și nici suferință. Totul se vinde și se cumpără (ba se mai fac și mici daruri), după legi ce n-au nici în clin, nici în mânecă, cu U.E. și cu integrările. Succesul lor provine din intuirea constantelor psihologice ale românilor: teama de schimbare și spaima de risc. De ce să dăm din mână pasărea comodă a muncii la stat, când orice aventură pe cont propriu se termină
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
cauză e o „bază de date”, ce include și o vastă bibliografie a scriitorilor români abordați de cronicarul N. Manolescu, ilustrată cu o sumă de citate referitoare la autorii socotiți mai însemnați. Iată-l așadar pe Laszlo Alexandru trudind cu mînecile suflecate pe ogorul reconstituirii literare, ogor pe care, departe de-a se resemna cu factologia și inventarierea, îl însămînțează cu puncte de vedere și reacții proprii: „Dacă propunem astăzi o analiză de istorie literară, ține a preciza exegetul, nu înseamnă
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]