742 matches
-
robotică, arhitectură, construcții, artă, medicină. Relațiile om-natură nu s-au stins, de altfel, nicicând, în perioada romantică natura fiind un loc de plăcere, oază de liniște și de calm. «Trăim în vremea fragedă a juniei, când codri, munți și ape/ Mângâietoare îmi păreau mai mult decât regeștile palate» (Ronsard). Figurat vorbind, arhitectura bionică poate aduce în palate foșnetul codrilor, priveliștea și aerul tare al munților, susurul apei cristaline. Fundamentată pe metoda analogiei dintre principiile și mijloacele de formare ale arhitecturii și
Agenda2003-6-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280677_a_282006]
-
fulgi, îngeri... Sub ninsori, Vedeam pe Dumnezeu zâmbind, pe fețe. E Gerul Bobotezei... Sacră iarnă... Cu amintiri, troiene, sănii, vis, Se-ntorc străbuni din timpuri, cer, abis, Cu chipuri dalbe, sfaturi să ne " cearnă ". E Gerul Bobotezei, sfânt și aspru, Mângâietor... Balsam pe Plai și răni! Cu suflet sincer, nuci și vin în căni, Să-I ascultăm povața de Sihastru! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: GERUL BOBOTEZEI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GERUL BOBOTEZEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384314_a_385643]
-
SUSPINUL PLOII Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUSPINUL PLOII Vin picăturile de ploaie peste amintiri Vestalele aprind focuri-n închipuiri Prind clipe fugare în tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
Bordașiu, după cum am enunțat și mai sus, se conturează și se identifică, cel puțin în mintea și în inima mea, prin câteva trăsături și calități distincte: - în primul rând caracterul, onoarea și demnitatea Părintelui apoi vocea sa inconfundabilă - caldă și mângâietoare; după aceea cultura teologică și nu numai cu care este înzestrat datorită muncii și tenacității Preacucerniciei Sale - care este un autodidact înnăscut și foarte perseverent; comportamentul, felul său de a fi și de a se raporta la semenii săi, la
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
cum crește suflet să exulte, Privind la darul ce mi-ai pregătit. Iubirii Tale m-am rugat s-asculte Și Fiului cu trupul răstignit, Cerut-am, Doamne, Ție, nu prea multe Și iată, astăzi, mult m-ai răsplătit. Cu duh mângâietor, în sfere culte Cuvântul să împart, m-ai ocrotit, Ferindu-mă de zonele oculte, Fulg de pământ, lumină-am dobândit. Cerut-am, Doamne, Ție, nu prea multe. Referință Bibliografică: Rondel de recunoștință / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RONDEL DE RECUNOŞTINŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378159_a_379488]
-
cu ceva unic și special, mai vie, mai luminoasă, mai colorată și mai veselă, se suprapune peste cea obișnuită cu o licărire misterioasă și creativă, ca un buchet de flori cu eternități de farmec eteric și de transparențe dulci și mângâietoare în ritmul pur al existenței, când Euterpe combină note, în succesiune și simultan, culese de la Nicula într-un vas de libertate anatomică, în tonuri subtile de roz, roz-mov și verde-oliv, armonizate cu brun, galben-ocru și albastru, formând un vitraliu ce
MIRACLE SUR VERRE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378334_a_379663]
-
ansamblu de racheți ca să ne cânte... prohodul! Din nefericire, atitudini de acest gen sunt întâlnite acolo unde în viața și în inima acelui nefericit nu și-au făcut loc nici ” Tatăl nostru”, nici Maica Domnului, nici ”Simbolul de credință”, iar Duhul Mângâietor așteaptă încă la ușa încuiată a inimii... O credință fără acceptarea faptului că Hristos este și Dumnezeu și Om nu e credință, ci e spoială. Un ”creștinism” care arată acuzator cu degetul înspre ierarhii Bisericii indiferent ce fac nu e
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
efortul îngerilor. În poemul „Pârgă”, „Îngerul nădejdii” trimis să-i fie poetului călăuză pe drumul vieții, a adormit zdrobit de oboseală la o răscruce, încolțit de „Arhanghelul Durerii”. Volumul „Poeme cu îngeri” umple lumea poetului cu prezențe angelice. O lumină mângâietoare cade asupra acestei lumi, scăldând-o cu sclipiri de icoană bizantină. Soarele poleiește cu aur juncanii, iar văcarul se preface într-un înger, fulgii sunt albine care au părăsit roiurile, topindu-se pe pământ de dorul Paradisului, poetul devine un
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
clipele par mai searbede sau când pericolul rutinei este sesizat, imaginația debordantă a autorului dislocă sistemul de relații și corespondențe obiective, identificând centrul nervos al realului și excitându-l liric. Această tehnică de surescitare bine ascunsă sub imaginile moi și mângâietoare este utilizată, după cât se vede, încă din "fragedă" tinerețe. Cântece de adolescent, superba plachetă grupând versuri scrise în 1957-1958, oferă mai multe exemple. Iată trei idile, una mai frumoasă decât alta: "Între izvoarele care desfac în jur/ Rănile uriașe de
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
rafinat simț al valorilor. Cu aceeași magie sonoră a fost restituită și Sonata în mi minor op.38 de Brahms, cu întreg arsenalul ei de idei, modulări de nuanțe, cu vârtejuri când vijelioase, când calmante sau avântate, ori cu adieri mângâietoare. Armonizați în stil și rafinament instrumental, Dan Cavassi și Mihai Ungureanu au imprimat întregului program o pecete de distincție, de măiestrie neobișnuit de înaltă și de eleganță bogat răsplătitoare.
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
și cinci de ani, domnu' Gică e "plin de snagă". Nu numai că își ține familia cu munca lui de cizmar respectat de o întreagă comunitate și căutat, într-o tinerețe glorioasă, de actrițe și cântărețe cărora le-a măsurat mângâietor piciorușele (cum tot povestește el cui stă să-l asculte), dar mai scapă și la băi, în excursii erotice și bahice, de unde se întoarce fără un sfanț, cu o dorință aprigă de reabilitare. Ciocioana, tovarășa lui de viață, este înțelegătoare
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
echipă. Referindu-ne la opera gândirii sale prin compoziția muzicală - unde i-a avut ca principali maeștri pe Tiberiu Olah și Anatol Vieru - aceasta poartă în primul rând amprenta unei naturi lirice, pentru care sunetul este o formă de atingere mângâietoare. Conceptual, S. Lerescu ia în vizor complementarele contrarii, de tip consonant-disonant, solo- multiplu, continuu-discontinuu, pe care le experimentează sonor în mai toate opusurile sale, adesea tematizându-și programul componistic pe coordonatele unor serii deschise, referite unor clase de compoziție denumite prin
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
vârstă fragedă, parcă voia să-și amintească anii ei de tinerețe falnică și fericită. Mi se plânse de mari dureri în picioarul drept, dureri de nesuportat, cu glasul sugrumat de lacrimi. O mare milă mă cuprinse și îi spusei cuvinte mângâietoare. Îmi povesti apoi despre fiica sa Ileana care tocmai adusese al cincilea copilaș pe lume și era tristă că nu poate să fie acolo la Sonnberg lângă copila ei cea mai iubită. Îmi luai rămas bun cu tristețe în suflet
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
acum mulți ani celebrul șlagăr „Moș Gerilă...” cu care, după opinia lui Ion Caramitru, studentul său la Facultatea de teatru, „A făcut un fel de dizidență muzicală” în epocă, reamintind contemporanilor de Moș Crăciun. Un cântăreț „cu voce ireală”, glas mângâietor de bas-bariton, cu umor ușor amar, în căutare de ideal, glorie și „cale dreaptă”, Gabriel Gheorghiu a creat numeroase roluri în spectacole din repertoriul liric românesc și internațional. Principalele roluri au fost Păpușarul - N-a fost nuntă mai frumoasă de
Gabriel Gheorghiu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84300_a_85625]
-
demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale. Cum într-un vers al lui Hölderlin, ruguri ne poposesc pe creștet, enigmatic, auzi aici foșnind șerpește, în unele tablouri, ardențe cromatice, straniu, mîngîietor răcorite. Pictorul le menește, s-ar spune, unui Infern care nu doare, aproape facețios, flăcări de roșu rece, cyclamen, dar și griuri matur decantate, se alungă volubil prin cîmpul imaginii. Accentele disruptiv expresioniste se alcătuiesc laolaltă, fără prejudiciu, mai degrabă
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
sunt izvoarele care-ți adapă setea și te răcoresc. Țara ta sunt munții care te Învață să urci pînă la cer. Țara ta sunt dealurile domoale care te leagănă și te ocrotesc. Țara ta sunt cîmpiile care-ți aștern covor mângâietor de iarbă și flori. Țara ta sunt oamenii care-ți vorbesc În graiul tău. Țara ta sunt păsările care-ți cântă. Țara ta sunt animalele care te cunosc. Țara ta sunt roadele pomilor care te Îmbie să le guști. Țara
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și alunecând de lângă ea, și-abia când totul se isprăvi și trebuiră să urce rănitul pe bancheta din spate, o trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul lor. Ce minune purificatoare săvârșise-n ea noaptea aceea! Reținu fața lui palidă, topită de dragoste, ochii încețoșați de nesomn, încercănați, cu privirile duioase, mângâietoare, cu ceva nesigur în ele, ca și expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar fi fost oglinda propriei ei conștiințe. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dau voie. Pentru că mi-ai intrat în suflet. Definitiv. Ai toate calitățile din lume, de care aveam nevoie. Tandrețe. Înțelegere. Frumusețe interioară. Dar și a trupului, chiar și acum. Da, și acum, ascultă-mă bine. Mâinile tale sunt frumoase și mângâietoare. Ochii tăi - cei mai limpezi din univers. Sufletul, locul unde aș vrea să locuiesc o veșnicie. Tu meriți tot din ce aș putea să dăruiesc unui bărbat. Ești unic și special. Iar cei care nu au văzut și n-au
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Îl privea cu ochii ei mari, fără spună nimic, doar lipindu-și obrazul cald de pieptul lui, ori înălțându-se pe ușor pe vârfuri, în căutarea așteptatului sărut. Blestemată să fii, cu ochii tăi verzi, cu trupul tău felin, cu mângâietoarele tale șoapte! Nu vreau să te mai văd niciodată! Nu în viața asta! O ura. O oră, două, trei. O zi. Apoi, ca un făcut, se întorcea iar la sentimentele cele bune, iubind-o cu patimă. Uite acolo, lângă perete
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la mine? Uită-te și tu... - Chiar pe tine, răspundea ea, trecându-și mâna drăgăstoasă prin părul lui grizonat. Discuția se purta aproape în fiecare dimineață, devenise un obicei... Lui îi plăcea să audă răspunsul ei, să-i simtă mâna mângâietoare și să-i urmărească pașii pierzându-se printre straturile de flori din curte, după ce-și terminau cafeaua. De cinci ani de zile, tablourile lui nu aveau decât un singur subiect: Mia. Mia lui, în diferite ipostaze: gânditoare, melancolică, zâmbind
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe pielea ei albă. Inspiră adânc închizând ochii. Brațele lui puternice încă o strângeau la piept, într-o îmbrățișare tandră. Întinse mâinile, prinzându-se de gâtul lui, aducându-l mai aproape de ea. Buzele se atinseră ușor, ca o adiere caldă, mângâietoare. Sângele îi năvăli brusc în obraji și își intensifică viteza prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și spațiului. Înghiți încă o gură cu vin și murmură spune-mi o poveste, bunicule, dar nu aceea cu Harap-Alb, o știu, nu de Gerilă am nevoie acum, totuși... Se trase mai aproape de sobă, deschise ușița și privi încântat dansul mângâietor al flăcărilor. Acum aș putea să aprind și țigara, trase o concluzie care îl binedispuse. Am crescut, nu mă mai ceartă nimeni dacă fumez... Pufăi îndelung. Și sorbi încă o gură de vin... Apoi, ca și cum prezentul și trecutul ar fi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încurajat. Beatrice avea același fel blând, generos și înțelept de a fi ca și mătușa ei, draga de Clody... Îi seamănă atât de bine și fizic. Aceeași podoabă blondă, aceiași ochi ca floarea de in, aceiași privire caldă, aceiași voce mângâietoare... Trezește-te Petre, mi-am zis, lasă comparațiile și amintirile! Abia trezit din visări, a intrat pe ușă și Camelia, care m-a readus complet cu picioarele pe pământ. I-am dat vestea cu loja și doamna doctor a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu avusese curaj să le citească până acum. Îi ajunsese Jurnalul! Cu flăcările pâlpâind în șemineu, cu Toni cuminte la picioarele lui, aprinse veioza și desfăcu emoționat pachetul învelit în hârtie de mătase. Îl învălui un parfum suav, dulce și mângâietor parfumul lui Clody! Erau 10 plicuri, puse cu grijă unul peste altul, într-o ordine cronologică. Hârtia era fină, de mătase, scrisul lui Clody ca de copil, mărunt și îngrijit. Petre simțea că inima i-o luase la galop. Respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]