134 matches
-
a dobândi prietenia lor, de ale aservi; au arătat cum toate mișcările în natură li păreau produse de spirite, cum vântul e reprezentat ca o mulțime de spirite ce biciuiesc frunzele pădurei și valurile apelor, cum zelirul e un spirit mângâios ce spune povești florilor, cari râd de toate aceste, Rămâind serioase numai pietrile bătrâne, care în viața lor lungă știu că acestea sunt deșărtăciuni ușoare. Mai ciudată este credința ca ființele au mai multe suflete, pentru a cărei ilustrare a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
viața vecinică, a cărui vecinicie constă tocmai într-aceea că-și ascunsese sufletele foarte bine. Credința că, pe când omul doarme, sufletul lui iese din trup și umblă pe unde vrea, au dat apoi naștere la vraja prinderei sufletului prin chemări mângâioase, a închiderei lui în ceară și într-o viță de păr și a nimicirii lui. Strigoii, luarea din urmă, făcutul, deochietul, făcutul de dragoste, toate se reduc în urma urmelor la unul și același princip, că adecă sufletul - după credința primitivă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima interioară, Solo Juster Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își lipea privirile de sânii fetei care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă i se scurgeau pe la colțurile gurii. În astfel de clipe de rătăcire, porumbii azvârliți de el ajungeau departe, la mama dracului, și Într-un rând se Întâmplase că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
față de pușca la care muncise cu dragoste și râvnă vreme de mai multe zile. Ieșise aproape o operă de artă. Patul era șlefuit cu grijă și rotunjit pe la colțuri; cu aparatul rusesc de pirogravat Închipuise În lemnul alb, neted și mângâios când trăgătorul Își proptea pe el palmele și obrazul drept, vânat de tot felul: mistreț, iepure, fazan, gâscă, cerb, prepeliță, căprioară și chiar, fioros și ridicat pe picioarele din spate, un urs. Desenele le copiase mai Întâi cu o foiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deține toate calitățile cerute într-o epocă în care formalismul purtării nu putea fi încălcat: „Da, fiinc-atâta de frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta de unduios/ Zburda, și-atât de luminos/ Căta, și-așa prietenos/ Vorbea, cu sunet mângâios,/ Cum n-a mai fost ca ea vreodată/ Minune binecuvântată.”652 Unicitatea este dublată de mister, căci perfecțiunea tinerei este percepută ca aparținând unei alte lumi: „Pe drept în ochi îmi apărea/ Ca fenix din Arabia/ Ce una-i doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
s-o cânt precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o nouă etichetă a frumuseții: „Era firească, blândă, bună.” 659 Discursul femeii trebuia să fie pe măsura calităților dezvăluite până acum: „vorba mângâioasă”, „dreapta judecată”, „măiastră-n elocință”660. Frumusețea nu uită niciodată să fie dublată de inteligență: „și mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de rând, Dar bătrân și uscățiv (...) Când acele fete sulugeace Au început să mă dezbrace, Iar una s-a lipit de mine, Apoi m-a purtat prin indigouri și aniline, Până ce-a ajuns cu mine jos Și mi-a șoptit mângâios: Vezi clădirea cea mare? Nu aia! O văd. Ei bine, acolo e Baia. Despre substituirile realului cu fantasticul, în mai toate colajele lui Dimov, vorbesc Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, Povesta acarului și a miraculoasei călătoare, O dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deținea un meșteșug excelent de prelucrare a informației culeasă din dreapta și din stînga, din cer și de pe pămînt, pusă în ecuație numai după priceperea ei. Imagini difuze la origine, derutante altele, căpătau lămurire și chip pe parcurs. Interogările obsesive, șoaptele mîngîioase, admonestările blînde, iertările, toate în regimul exorcizării, cum nici pe departe nu se pricepea baba Maranda, o conduceau pe calea cea bună, așa cum Maica Bătrînă din balada de curte feudală își descoperea fiul părăsit pe cîmpul de luptă doar smulgînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Madia Mangalena, Michael Hăulică Manechine, Paul Tumanian Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Portocale roșii de Sicilia, Rodica Dinulescu Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Romanul lui Tommaso Campanella, Dante Maffia Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu iluzii, Felix
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Tecuci", unul în casa „în formă de vilă modernă", străjuită de „perdeaua plopilor drepți și înalți, unde Doamna Amelia Papadopol-Calimach, fiica Plitosoaiei și stăpâna casei făcea primirile, casă în care „lumea invitată asculta muzică, tineretul dansa", iar alții „ascultau clavirul mângâios al gazdei", explică ce a fost cu cumplita dramă familială. Cumplita dramă familială, de care pomenește Lascarov- Moldovanu, se poate ușor desprinde din buletinele de morți ale arhivei protoeriei: Amelia Papdopol-Calimach, de vârstă 48 ani, căsătorită, moartă de viciu de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nehotărât unul (una): „... Făcuseră parte, pe rând, din nu știu câte plutoane, decimate, unul după altul, până în iulie...” (M. Eliade, Dionis, 396) • comparații stilistice dezvoltate sau arborescente: „Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă, Ca-ntr-un suflet cu durere o zidire mângâioasă.” (V. Alecsandri, 145) c. analitic: „Nu putem trăi confundând un rug cu focul lui Prometeu sau fiindu-ne indiferentă prăpastia dintre ele.” (O. Paler, Galilei, 156) d. propozițional (circumstanțiala modală de calitate): „Mă uitam la fețele împietrite ale inchizitorilor și-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Alesul așezat în Eden ut operaretur et custodiret eum (Geneza 2,15). Alesul, poetul, domnește asupra naturii încredințate, iar prin munca sa o umanizează. Nimic mai adevărat decât versurile: "Perdelele-s lăsate și lampele aprinse;/ În sobă arde focul, tovarăș mângâios,/ Și cadrele-aurite ce de pereți sunt prinse/ Sub palida lumină apar misterios.// ...O lacrimă...dar iată plutind pe-a mării spume/ O sprintenă corvetă, un repede-alcyon;/ Și iată colo-n ceruri pribegile din lume,/ Cucoarele în șiruri zburând spre orizon
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poetă, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Dialog”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista română”. Debutul editorial se produce târziu, după un deceniu de experiență poetică, prin volumul de versuri Mângâios (1996; Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași). A tradus în limba engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu și Matildei Cugler-Poni, dar și creații proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield. Ca poetă, A. este dificil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
Eminescu și Matildei Cugler-Poni, dar și creații proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield. Ca poetă, A. este dificil de alăturat unei grupări sau unei generații, mai apropiată fiind de poezia anilor ’70. Textele cuprinse în volumul Mângâios aparțin unei tentative de recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alternează cu cel rimat, rezonanțe incantatorii, de descântec, se alătură formei șlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
tensiune, urmărind cristalizarea unor paradigme ale contrariilor, care nu sunt altceva decât expresia ultimă a chipului interior al autorului. A. valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o întreagă tradiție exegetică, dovedindu-se un critic și un interpret înzestrat. SCRIERI: Mângâios, Iași, 1996; „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, îngr. și pref. Florin Faifer, postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Turtureanu, Poeți amânați, CRC, 1997, 3-4; Gabriela Gavril, „Tristețea aceasta trupească a mea”, „Timpul”, 1997, 4; Gellu Dorian, Irina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
întâlnirea dintre un bulgăre de pământ și un nor. Cerul se află sub trupul care se îneacă în azur. Brațul acela smuls, uitat parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui deschisă și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi apără pe ceilalți de schije. Ușa căscată a unei barăci. Stiva de schelete în haine vărgate. Un neamț pitit îndărătul acestei grămezi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în această mizerabilă lume reală, ci ceea ce potrivit cu firea omenească, trebuie să se petreacă. Realitatea brutală e în artă numai fondul dureros și întunecat din care iese cu atât mai luminos la iveală multdoritul adevăr ideal, visul de-a pururea mângâios al firii noastre omenești 248. Bătrânul Slavici respinge "spitalul" lui Zola cu aceleași argumente cu care altădată susținuse "spitalul" lui Caragiale. Ceea ce e surprinzător e că propriul "spital" al eroilor Iorgovan, Pupăză, Bandi, Reghina din Pădureanca sau Mara ar cădea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Marea marea PREISTORIE Marea care freamătă în fața mea, în timp ce scriu, are o oglindă mai curând incandescentă decât scăpărătoare, sub lumina mângâioasă a soarelui de mai. Suptă în reflux, zace liniștită la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde întrun purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește în indigo. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urmă am zăcut și am meditat și mi-am îngăduit să nutresc speranțe, să fiu aproape fericit. Mai târziu, după cum am mai spus, am înotat. Marea îmi îmbrățișa mădularele fierbinți, înveșmântându-le, parcă, în solzi răcoroși. Apa se ondula calm, mângâios și lucitor la suprafață, ca o coajă de fruct. Chiar și fără „funia mea din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Tîrgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci Librării în care puteți găsi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Sfântul Soare! Nu vei ști ce rază salvatoare îți poate înnobila ființa. Oricând se poate ivi licărirea de chihlimbar. Menită a ți înflori ființa, sperând. Să-ncătușăm suferința și să-mbrățLșăm amintirea gândului senin. Dorul, sete neostoită, își va așterne covor mângâios peste toată firea. în timp, așterne-se-va tăcerea - „umbra unor strigăte ucise” (Octavian Paler) și între cele două surori va curge noaptea marilor așteptări. „Chemarea”, posibil, s-ar putea împlini, pentru a „ține în palmă sufletul” mult iubit, pentru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și mai intuitivă metaforă a cunoașterii "reflectoare", construită pe aceeași schemă a procesului fotografierii (cu etape și componente: focalizarea, reglarea, expunerea, impesia / amprenta pe hîrtia sensibilă, developarea, clișeele "negative") apare în finalul romanului Fecioarele despletite: "Căută orașul, cu o privire mîngîioasă, prin voalul ceței. Își reaminti atunci acel oraș întreg, în plină funcție a Uzinei lui omenești și pe care totuși nu-l vezi din pricina unei anumite cețe care nu s-a rupt; ale cărui aspecte nu prind pe plăcile sensibile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
iubirea de patrie”. Regenerarea unui popor se produce cu adevărat atunci când „vine din chiar sânul său, prin ai săi, iar nu din mână străină, fie aceea oricare, pururi egoistică, interesată, subjugătoare” . Este clară referirea la protectoratul rusesc. Sunt evidențiate „urmările mângâioase” pe care le-a avut mișcarea lui Tudor pentru Principate: „Domnia străină încetă; Poarta, mai vârtos după ce s-a văzut înșelată de atâtea ori în fanarioți, se văzu mișcată în a da principi pământeni în ambele Principate. Naționalitatea română și
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]