134 matches
-
poezia să: Singurătate Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte, Dulci iluzii. Amintiri Târâiesc încet că greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarma-n suflet trist, Cum în picuri cade ceară La picioarele lui Crist. Dulci tristeți, dulci tristeți, oh...o viata-n Bucurie deplină! deși, pe pamant nu a fost iubit cât a trait, cuprins și de tristeți profunde
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
negru, la hohotul astmatic al unui acordeon de bețiv în duminici după-masa, cînd se dansa îndrăcit, pînă la epuizare, la albeața pîcloasă, de ciment, a cerului, la subsolurile bîhlite ... Tăcea ... tăcea ... Apoi spuse hotărît, în ciuda viforului dinspre director, în ciuda privirilor mîngîioase ale profesoarei, în ciuda Ramonei cu codițele ei atîrnînd cuviincios, atît de cuviincios, în ciuda tuturor, a întregii lumi: “Nu, limba română nu este ca o duminică. Referință Bibliografică: Limba română nu este ca o duminică / Radu Părpăuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o niciodată. De aceea catedrala neamului românesc nu va fi terminată niciodată, și ce vom construi ziua se va surpa noaptea...(undeva departe, din adâncul unor codri se aud dangătele mângâioase ale unor clopote de biserici scufundate) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Hei, hei, hei, o luă gândul în altă parte... Unde rămăsesem cu gândul ?. ( respiră adânc) În același timp nu noi am venit pe lume, și ne-am făcut noi, și că am
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
să îmi mărturisești în câte culori ți s-au nuanțat orele. Nu vreau să îți împui capul cu întâmplările aerului, cu împletirile firelor de păianjen, îmi place când te simt luminos, rege peste lanul surâsului, îmbogățindu-mi crângul cu înfloriri mângâioase. Îmi place să te simt lipit de pielea bucuriei când mă îmbrățișezi cu toate chemările dorului. A cântat cocoșul de răsare cântec peste timpanul întâlnirilor, i-am zărit creasta aproape de căpițele însoririi. Îi auzi glasul tulburător? Nimic nu mă poate
DRAGOSTEA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370474_a_371803]
-
Clipocind dulce Iar eu să te țin toată viața în brațele mele dar nici acesta nu este un joc pentru că de când mă știu tu chiar ești un rău cu apă lină Clipocind dulce adormitor Iar eu chiar sunt malurile Tale mângâioase Care te poartă pe brațe de la-nceputul lumii ... Chiparoase Mi-ar mai plăcea ca eu să fiu zefirul dulce de primăvară Iar tu să fii câmpia înverzită Să mă aplec asupra ta mângâindu-te sărutându-ți fiecare fir de iarbă
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
Toate Articolele Autorului Te-am iubit precum iubesc albastrul florilor de viorea și in, cum văzduhul își iubește astrul strălucind pe-al cerului senin. Noi parfumuri se degajă-alene din al florilor superb potir și se-agață de-ale mele gene mângâioase, fine ca un mir. Te-am iubit precum iubesc un verde, clorofilă-n inima haihui, printre faldurii lucioși m-oi pierde și-mi voi agăța speranța-n cui, Să rămână-așa, cât mai aproape, de-al meu suflet umilit și
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
fost la biserică Și-am privit Ochii Tăi de Bătrân smerit Cu chipul bun Și înțelept Că sufletul meu S-a înmuiat încet Ai barba albă De nea C-am vrut să te mângâi Pe ea Iar privirea îți e Mângâioasă Că-mi vine să Te Iau acasă Dar e, Doamne, în Tine Și ceva înfiorător de Măreț, Că după ce te mângâi Îngheț SLAVĂ COPILULUI IISUS ! Doamne, Dumnezeule, Iisuse La pruncul din iesle mă gândesc Pentru El mă rog Și Lui
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
Damian, crezul lui poetic exprimat într-o formulă restrânsă și deosebit de concentrată. Chiar dacă nu am ști cine este autorul cărții, din lectura ei ne-am da seama despre cine vorbim, stilul lui Theodor Damian fiind inconfundabil în literatura română. Concis, mângâios, trimițând sufletul și mintea din pustie până la Dumnezeu și înapoi spre arderea în poezie („pustia te frige la inimă/ și-ți răscolește rărunchii/ și-ți risipește tăria/ din pustie iese cu adevărat poezia/ ca să scrii trebuie să te frigi/ ca
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
simt ca aluatul pus la dospit, ca floarea de cais primăvara, ca cel ce și-ar dori să-i fie clipa fericită, repetabilă... Minunea aceasta se întâmplă când, pe la curbura inimii mele, mă tresaltă, mă urcă și mă coboară, vorba mângâioasă, rostită clar, cu unduieri fabulos strunite, din glasul FLOAREI CALOTĂ. FLOAREA CALOTĂ are o voce, dăltuită de Cel de Sus, cu mare artă în străluciri diamantine. Cântecul ei nu e doar cântec. Este o zicere dumnezeită cu știința izbucnirii tunătoare
FLOAREA CÂNTECULUI de DONA TUDOR în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358778_a_360107]
-
tu să nu te miri, Kadalatar țuț te na chudis. Că uită-te-n albastrul cer Ka dikh and'o nilo tarpe Prin nouri lu' cum plutește Mashkar badala sar urel Ea tuturor împărtășește Voi savorengă hulavkărel A sa lumină mângâioasa, Pesko vudud kovlikano, Dintr-un oraș intra în alt, Yekhe dizestar del andre avreste, Și din acela vrea să iasă Thai te anklel kamel tar kodoles Lăsându-l iar întunecat; Tamlo pale mukindoi-les; Și cine poate zice lunei: Thai kon
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
minunați, asemeni mărgăritarelor ce străluceau încrustate în prețioasa-i diademă, cu un colț al șalului minunat din cașmir fin țesut cu mătase, într-o tentativă fugară de ași ascunde propria tulburare de acele priviri îndrăznețe. Îi răspunde cu o voce mângâioasă și cu multă dulceață în privirile-i de smarald: - Eu sunt prințesa Shokuktany, fiica regelui David urmașul direct al marelui rege, preot Ioan! Întoarce-te degrabă prințule în regatul domniei tale, înainte ca tata să prindă de veste că i-
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
undei Spre zările de iarbă și lumina? Trezind, natura din clipele de lene, Frenetic, coborați, pe val spumos, La masa vorbei plină de lumină, Cu spice grele, de argint lucios. Iar cand amiază chiuie-n văzduh, Sub razele de soare mângâioase, Suflet de om, uscat de pătimi, Vă sorbi, din unde răcoroase. Referință Bibliografica: Poeme / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elenă Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
sfioasa, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi luneca domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de petale, Prelung, mângâios și-ncet, Lăsându-și bucatele-n tinda, Cu taraf, mă invită la zaiafet. Băurăm la masa vin d-ăl negru ... Citește mai mult Din răsărit se-nalță soareleDe mâna cu Dumnezeu,Vesel îmi coboară -n casăAducând lumini din Empireu.Îl
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
lină, lucie , sfioasa,Coboară pe fruntea diminețiiși leagănă-armonii prin casă.Uimită stau, privesc cu nesaț,O rază jucăușa furată de vântCe- mi luneca domol pe braț,În priviri , în suflet și -n gând.Se desface -n flăcări de petale,Prelung, mângâios și-ncet,Lăsându-și bucatele-n tinda,Cu taraf, mă invită la zaiafet.Băurăm la masa vin d-ăl negru... XVII. MÂNA MAMEI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015. Să știi că-mi este
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
sfioasă, Coboară pe fruntea dimineții Și leagănă-armonii prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi lunecă domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de petale, Prelung, mângâios și-ncet, Lăsându-și bucatele-n tindă, Cu taraf, mă invita la zaiafet. Băurăm la masă vin d-ăl negru Și ne cinstirăm numai de bine Plecă soarele meu pe lumină , Lăsând să se-nteleagă că mai vine. Referință Bibliografică: Soarele
SOARELE MEU de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372996_a_374325]
-
Ce mă așteaptă într-o stea, cuminții, Să-și mai sărute-o dată scump odorul. Dar seara vine, iară moșul Ene Mă ține strâns în brațele-i vânjoase Și raze de speranță-mi prinde-n gene. Iar gânduri noi, curate, mângâioase Se zbenguiesc, plutind prin minte-alene Și se revarsă-n poezii duioase. 24 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Soborul poeziei (sonet) / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica
SOBORUL POEZIEI (SONET) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347348_a_348677]
-
se mistuiește, Fără noima, fără rost, Bine-ar fi, să nu fi fost. Vai de-acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie-a lui ce-a iubit. Puica cea dezmierdacioasa, Din ochi negri mângâioasa, Puica ademenitoare, Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculița Cu gușa de porumbița, Cu guriță mitutea, Cu gropite lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropite în obraz, Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
se mistuiește, Fără noima, fără rost, Bine-ar fi, să nu fi fost. Vai de-acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie-a lui ce-a iubit. Puica cea dezmierdacioasa, Din ochi negri mângâioasa, Puica ademenitoare, Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculița Cu gușa de porumbița, Cu guriță mitutea, Cu gropite lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropite în obraz, Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
drum. Se încurcau în el. L-au aruncat într-un râu, Apele s-au umflat, au inundat locurile, Oamenii au simțit că-i blestem. Tăcere, oameni buni, se auzi Vocea. Tăcerea e singura care nu minte. Un fluture a trecut mângâios, eu sunt inima lui, A rostit, nimeni nu l-a crezut, dar l-au lăsat Să zboare. Orchestra și-a reluat valsul. Alt vals, Alte perechi, dar nimic nu se schimbă. BMM Referință Bibliografică: Orchestra / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
ORCHESTRA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369130_a_370459]
-
ce mai gâlceavă degeaba. D. Dum. Brătianu trebuie să se știe că nu este înzestrat cu aceea ce se cheamă pe românește fiori; toată lumea-l cunoaște că d-sa este o natură cumpătată și dulce, de o înfățișare blândă și mângâioasă, nu un zvăpăiat hidalgo ca marchizul Campo-Basso de la Grenada; și ne mirăm ce a pățit onor. nostru reprezentant să ia așa la zor pe bunii turci, cu cari de aminteri se spune că d-sa trăia până acuma în cei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la Palat. Togo. Pe la mijlocul lui decembrie '89, ambasada română din Paris era sub stare de asediu. Zi și noapte, obloanele (obloanele albe ale Parisului!) erau lăsate. Se-apropia ora deznodămîntului. Dar cine credea în ea? Cum știam că Turnul Eiffel, mîngîios luminiscent, mi-ar putea alunga iritarea insomniei, m-am sculat și-am riscat ridicarea oblonului. Dedesubt, un dîrlău de negru c-o pipiță făceau vocalize: Communistes assassins! Communistes assassins! M-am îmbrăcat și-am luat-o spre Trocadero, scandînd, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poetă, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Dialog”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista română”. Debutul editorial se produce târziu, după un deceniu de experiență poetică, prin volumul de versuri Mângâios (1996; Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași). A tradus în limba engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu și Matildei Cugler-Poni, dar și creații proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield. Ca poetă, A. este dificil
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
Eminescu și Matildei Cugler-Poni, dar și creații proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield. Ca poetă, A. este dificil de alăturat unei grupări sau unei generații, mai apropiată fiind de poezia anilor ’70. Textele cuprinse în volumul Mângâios aparțin unei tentative de recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alternează cu cel rimat, rezonanțe incantatorii, de descântec, se alătură formei șlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
tensiune, urmărind cristalizarea unor paradigme ale contrariilor, care nu sunt altceva decât expresia ultimă a chipului interior al autorului. A. valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o întreagă tradiție exegetică, dovedindu-se un critic și un interpret înzestrat. SCRIERI: Mângâios, Iași, 1996; „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, îngr. și pref. Florin Faifer, postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Turtureanu, Poeți amânați, CRC, 1997, 3-4; Gabriela Gavril, „Tristețea aceasta trupească a mea”, „Timpul”, 1997, 4; Gellu Dorian, Irina
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
mine în hârjoană, Iar pe Prichici atuncea să-l iau *** la goană. (răsună cornul; ea stinge lumina). O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește O, cine ești, pierdute, tu, glas prea mângâios De ce nu suni tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]