864 matches
-
împrejmuitoare, să privești fără să auzi, dar să gusti spectacolul lumii, acela pe care un mare clasic englez îl judeca drept bâlci al deșertăciunilor. De regulă, omul coborât din foișor trece prin stări alternative, sfârșind, daca este filosof, a se mânia pe șine, iar dacă nu, a arunca în dreapta și în stânga anatema, vituperând pe seama rânduielilor, cu finalul regret de a se fi născut prea devreme. Ori prea târziu, daca nu cu însăși durerea de a se fi născut. Vezi ideile despre
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
locuitorilor de la Roșia Montana. "Noi avem nevoie disperată să mergem la serviciu pentru a ne hrăni copiii! Tot ce au putut să facă ei pentru noi a fost să ne aducă Fanfara Extraterestră să ne profaneze bisericile și să îl mânie pe Dumnezeu! Sataniști, plecați din Roșia Montană și nu vă bateți joc de sărăcia și suferința unei comunități milenare de mineri! Noi, cei din Roșia Montană, am reușit singuri să ne salvăm câtă vreme am fost lăsați să facem minerit
FÂNFEST: Mesajul locuitorilor din Roșia Montana pentru FÂNSENIȘTI by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21794_a_23119]
-
copacilor în lac/ au mereu aceleași forme, stupide și fixe/ că nebunia e în pădure și-n lac sau în decorator, nu în noi./ Ciorile ne-au privit cu ochii înțelegători ai tinereții/ și ne-au ajutat să ne înțelegem mânia” (pp. 7-8). Am ales să încep seria citatelor tocmai cu acesta pentru a nu lăsa senzația că judecata mea e una tematică. Primordială e, aici, atmosfera întru totul difuză, rezultat al unor proiecții de conștiință, al unor voluntare alterări a
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
Iar de aici, fericirea! ...Durerea, fată! a intervenit bunica. Nici tu pește, nici tu coadă... Și asta doar pentru că i-a luat mințile o vulpe șireată. Da? Și dacă o fi fost vreun vulpoi? Tot un drac e! s-a mâniat bunica și a plecat să ia albia. E, vezi? Acum pe cine să cred? Mda! Totul e să nu-ți ieși din minți și ai să vezi ce bine o să-ți fie când singură o să afli. Dar asta mai târziu
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o irodiadă/ mergînd pe manuscripte palimpseste./ Amarnic drog te mistuie, poveste” (Lentando - variantă). Poezia din Manuscrisul de la Înviere e a unui suprarealist rătăcind în vremuri
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
și el să bea cu mine dar n-are curajul.// atunci ridică înspre mine crucea cu mînie/ și mă amenință și atunci ridic și eu înspre el/ halba cu bere și-l ameninț/ și bat furios din picioare și se mînie și el/ și dă îndărătul ferestrelor din picioare și mîini.// poate nu ar trebui să vin duminica la birt/ chiar de la șapte dimineața. el își începe/ slujba la nouă. dar la șapte, exact la șapte/ se furișează și el în
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului S-a rătăcit apusul printre munți, Zburătăcit de vânturi și de ceață. Se clătinau luminile pe punți, Speriate că-și vor pierde din roșeață. Când astrul mâniat de întâmplare, S-a-ntors din drum, cercând să le învie, Le-a adunat pădurea pe cărare, Și le-a-ndemnat spre-a nopții colivie. Din cetini grele le-a făcut culcușuri, Grăbindu-le în pace să adaste Până în zori, când soarele-n suișuri
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380165_a_381494]
-
invitați” la „pahar dulce” de către organe. Dar, după cum vedeți, nimănui nu i s-a pus pistolul la tâmplă. Atunci de ce să stăm mereu cu frica în sân și să ținem în taină ceea ce ar trebui să știe o lume? Ridicarea mânii în sus și votarea hotărârii e doar primul pas, pe care românul bucovinean îl face pentru a-i da lumină verde Limbii Materne. Legea respectivă ce ne facilitează folosirea graiului în diverse domenii de activitate așa și va rămâne doar
ŞI LA CARAPCIU LIMBA ROMÂNĂ A DEVENIT REGIONALĂ [Corola-blog/BlogPost/93737_a_95029]
-
patru zâne, iar restul păsărilor aveau să se ocupe de masă, de invitați și de păstrarea secretului. După ce adunarea păsărilor se încheie, cucul își luă zborul spre palatul împăratului, căruia îi dezvălui de îndată planul supuselor sale. Tare se mai mânie Petruș - Împărat. Hotărî pe loc că nu avea să la facă jocul păsărilor, pentru că el unul nu avea gânduri de căpătuială. Acestea fiind spuse, își luă armele și calul și părăsi împărăția, ducându-se încotro vedea cu ochii, numai să
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
nemusulmani.” (p. 142) Bizar e că fiecare monoteism, în funcție de perioada de elan sau de decădere, a trecut prin același algoritm de dispoziții: fie lamentația persecutatului cînd religia îi era oprimată, fie aroganța despotică atunci cînd sorții îi erau favorabili, fie mînia răzbunătoare atunci cînd dispunea de puterea legislației. Așa se explică terorismul arabilor față de opresorul apropiat (Israelul) și față de opresorul îndepărtat (SUA), tactica evreilor de a respinge orice critică invocînd antisemitismul, la fel ca blazarea neputincioasă a creștinilor care se resemnează
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
vărul meu cel șmecher de la București. — Ba pe asta, se repezi și Cornel cu accentul lui do mol de ardelean și împinse cu piciorul o altă piatră în calea camionului ce se apropia. — Ia stați voi la un loc, se mânie Ileana, deși ei erau mult mai mari ca să țină seama de spusele sale. Ei nu, dar eu da, așa că am oprit sub picior piatra des tul de colțuroasă pe care tocmai mă pregătisem să o împing spre marginea asfaltată. Camionul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Bulzan, cu o prefață de Teodor Dima. 2 Teoria geniului, a cărui paternitate o datorăm lui Schopenhauer, este acceptată de Nietzsche în concepția sa despre supraom, apoi de ideologia nazistă a superiorității rasei. 3 "Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; și cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului." 4 Leandro Fernández Moratín (1760
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nici măcar nu știa când este ziua de naștere. Îl tot Întreba pe Dumnezeu: -Doamne, când este ziua mea de naștere? Iar Dumnezeu Îi răspundea: -Mai este, mai este... Altă dată Dumnezeu Îi zicea: -A fost, a fost... Atunci Sântilie se mânia, Îl punea pe Ilie-Pălie, vizitiul său să Înhame caii la căruță și gonea prin cer, izbindu se când de norii mari, când de norii mici, lăsând În urma lor tunete și fulgere, ploi zdravene și vânt neîndurător. Povestea se repeta În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
le vor subvenționa campania electorală; bășcălia lacrimilor izvorâte la ore de vârf sub obiectivele canalelor de televiziune și a mătăniilor executate pentru jurnalele de actualități; bășcălia trusturilor de presă conduse de foști ofițeri de Securitate care demască plini de sfântă mânie plevușca informatorilor care tremurau și atunci și tremură și azi de frica lor; bășcălia înlocuirii limbii române de un dialect anglo-rrom; bășcălia diplomelor universitare contra cost; bășcălia torționarilor lăudându-se în cărți și pe ecrane cu felul în care îi
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă în sine cum au putut veni aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
o am la îndemână. Și de mai crâcnești mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o dezlega popa! Ți-am spus că mă mânii! ANISIA: Iaca tac. Fă ce știi tu. ISPAS: Apoi taci! Zi, Dănilă. DĂNILĂ: Bădie, iaca ce rugăciune am: în casă nu se mai găsește chiar nimica de mâncare, și-aș fi făcut un drum la moară, să mai leg ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să pui cloștele într-însul. ANISIA: Te miară! Vedea-o-aș și pe asta, și-oi spune că mai am de trăit câțiva ani. DĂNILĂ: Ai s-o vezi și ai s-atingi suta, cumnată Anisie! Numai să nu te mânii prea des, că te zbârcești fără vreme... Ei, mulțumesc pentru sfat bun și mai rămâneți sănătoși! (pleacă) ISPAS: Umblă sănătos, Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dragostea cu mierea cea limpede de albine, alta cu șerbetul de zmeură, iară eu i-am spus că-l iubesc cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Cu adevărat, așa a fost! LIANA: Tatăl meu, Pricină-Împărat, aici de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții mele, la care a binevoit să vină, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
m-am urcat În el, dar dacă trecea acceleratul...”. Păi dacă și Dorel Vișan se plînge de insatisfacții profesionale...ce să mai zică talentații anonimi din teatre, care n-au văzut În viața lor personalul?! Eu zic să nu-l mînie pe Dumnezeu artistul clujean. Și Îl asigur că ăla În care s-a urcat era chiar...rapidul. Mai sunt șanse să apară și Inter-City-ul, nu?... O știre dintr-un cotidian central avertizează virtualii spectatori ai piesei lui Peca Ștefan Ziua
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de așa o încrâncenare, moșule? - a întrebat Hliboceanu, cuprins de fiori. Era! Și cum îți spuneam: Dumitru mi-a zis printre dinți: „Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” „De ce să mă omori Dumitre? Ce ți-am făcut eu ca să te mânii atât de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar...dar lui Costache ai de gând să-i faci! Și asta nu-i bine, Pâcule! Nu-i bine deloc! De ce umbli după Măriuța? Ai? Tu crezi că dacă ai s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asfalt era blocată. Automobilele păreau niște case mititele, situate pe aceeași stradă, din care oamenii ieșiseră, ca niște vechi vecini, spre a discuta strania Întâmplare În care erau implicați. Odată depășite ritualul datului la cheie și intervențiile chirurgicale, fiecare se mânia pe automobilul proprietate personală ca pe o vită care nu răsplătise suficient Încrederea stăpânului. Ce era Însă de făcut? Unui cal care și-a rupt piciorul poți să-i tragi un glonț În cap, cum să procedezi Însă cu o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
celălalt capăt al camerei. — Și ce-ați aflat? am întrebat. Palmer privi din nou spre Antonia. Ea răspunse peste umăr: — Totul, Martin. Și despre copil, totul. Avea glasul încărcat de emoție. Mi-aș fi dorit să simt că mă cuprinde mânia. Nu aveam decât un cumplit sentiment de vinovăție. — În fond, nici nu cred că trebuie să faceți atâta caz de chestia asta, am spus. Antonia scoase un sunet nelămurit. Palmer mă fixa în continuare cu privirea lui rece și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
reacționează adesea astfel. Nu există nici urmă de răzbunare în sufletul lor, vor doar să știe ce s-a întâmplat. Asta-i tot. Carla se lăsă pe spate în scaun, cu o privire abătută. — Nu știu ce să zic... Oswald se va mânia dacă o să spun ceva... Mma Ramotswe o întrerupse. — Oswald știe și e de acord. Atunci de ce nu-i spune el? ripostă Carla, dintr-o dată furioasă. El a făcut-o. Eu am mințit doar ca să-l acopăr. Mma Ramotswe dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sau îi aruncase într-o boală cu febră puternică, care-i sleise de puteri. Până târziu, în adolescență, fuseseră urmăriți de această îndoială a mulțumirii. Lăudau pe Domnul, cu lacrimi în ochi, când le aducea împlinirea tuturor dorințelor dar se mâniau amarnic când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana visă că mama ei a murit. Simți o durere sfâșietoare, care-i rupe sufletul în două. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, tăind în carne vie. Dar, în ciuda suferinței, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl intrigat, mâniat pe acești parveniți, cum păreau a fi proaspetele lor rude, spunea că fără o sumă considerabilă nici nu calcă pe acolo. Voia să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de ocară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]