58 matches
-
și eu miturile mediteraneene în acest fel. Să le umanizez. Mormântul lui Dionysos La Delphi mi-au arătat mormântul lui Dionysos. Mitul povestește că acesta, fiu al Persefonei, numit Zagreus, a fost sfârtecat și înghițit, încă de copil, de către Titani. Mâniat, Zeus a reușit să-i stârpească pe ucigași și, în același timp, să salveze inima fiului, care, în felul acesta a putut fi născut a doua oară de către muritoarea Semele. Dionysos e un zeu trac, iar geții, care, după Herodot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Stanciu. Nu pricep, te bucuri?! Cum să nu mă bucur?! izbucnește Ștefan. Greșeală peste greșeală... A pornit și-o să ajungă pe vipia lui Cuptor, că nu puteau veni, omenește, mai la toamnă, pe răcoare. Din aiasta se vede cât de mâniat e Mahomed. A dat ca orbeții : prima mare greșeală... Să pohtească! Îi stropșim! Îi... îi... se entuziasmează Mihail. Ciocu' mic! Nu te mai grozăvi! Vorbim noi la urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și a guvernului său, care găsea ecou la Suveranul abordat în culise. Regele Carol, dezamăgit de rezultatele activității guvernului Iorga, era deja hotărît să schimbe echipa. Revenind asupra reținerilor pe care le avea față de Titulescu a căror expresie directă și mîniată o constatasem în aprilie 1931 se gîndea la el pentru o nouă combinație ministerială. De la Geneva la București și retur, zburau mesaje al căror sens îl percepem, fapt ce m-a pus în situația de a trimite demisia mea suveranului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la lucruri nume felurite, Cum felurită le era simțirea, Când vitele chiar, necuvântătoare, Și fiarele scot glasuri felurite, Ori le e frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în haine de bumbac,/ Mohorâte-s d-argintite,/ Cu d-aur acoperite” (Zam - Hunedoara). Fata de împărat, fecioara inițiată, este singura care îl vede, motivul acesta cu răspândire mare sugerând de fiecare dată predestinarea și caracterul ales al „receptorului”. Tatăl mâniat, probabil de „pierderea” viitoare a fetei, îl supune pe flăcău la o ultimă probă: înlocuirea calului. La fel ca în încercarea alegerii bidiviului din basmele rusești, un singur cal poate fi dublul tânărului și ajutorul său magic. Refuzul de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Conciliazione și la via dei Fori Imperiali. Acestor evacuați nefericiți, în scurt timp, li s-au alăturat marginalizații orașului, imigranții meridionali și refugiații politici. Era, e adevărat, și lume care avea probleme penale dar, mai cu seamă, erau atâția turbați, mâniați, furioși și ostili față de străinii care voiau să se strecoare printre ei pentru a se informa și a profana sacralitatea umilinței lor. Era periculos și aventuros să te adâncești printre acele barăci și căsuțe, marcate pe «loturi» (lotul unu, doi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de joacă febrilă departe de orice intrigă și teamă? Nu era pregătită pentru asta, nu știa la ce să se aștepte. Închisă în camera ei, așa cum promisese, căută răspunsurile la întrebări în cărți. Citi câteva pagini și apoi le aruncă mâniată fiindcă nici măcar nu știa ce caută. Se apucă de scris o poveste de iubire ce urma să se termine în modul cel mai tragic cu putință. Ea avea să moară, el să se sinucidă, în vreme ce jumătate din populația globului cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât de crâncen nu putea să-și rateze efectul. Soțul lui B. citi groaznicul afiș întorcându-se acasă; într-o clipă îl smulse, fugi la soția sa, o copleși cu reproșuri năprasnice și lovituri. Ea se aruncă la picioarele soțului mâniat, își mărturisește greșeala, se supune la tot, îi imploră iertarea, dar cere răzbunare. Afacerea se răspândește și ajunge la urechile dnei C.; aceasta putuse lua afișul injurios înainte de sosirea soțului său. Aceste doamne se văzură, își spuseră totul și își
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
peisaj remarcabil, bogat în subiecte de studiu de tot felul. Naiadele se înspăimântară; strigătele lor speriate se manifestau sus și tare împotriva prezenței străinilor în undele lor. Aceștia se încăpățânară în studiile lor științifice; impasibili, umpleau paginile albumului lor; naiadele mâniate se avântară asupra fragilei luntre, ce se clătină ca urmare a eforturilor lor; cei doi savanți, scufundați din nou și din nou în noroi, fură aruncați pe pământ pe jumătate înecați, cu hainele murdărite și sfâșiate, cu fața brăzdată de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-l duce pe alegător concomitent la urne și la balamuc. Distinșilor locatari ai casei cu ferestrele vraiște este momentul să li se spună că, pe afară, bate un vânt de o asemenea viteză, încât poate azvârli pe geam canapeaua. Dacă mâniații locatari ai imobilului în chestiune nu intenționează să-și administreze otravă, să folosească pistolul, satârul, pumnalul, să pună foc casei, atunci bine ar face să închidă ferestrele și să-și prepare un ceai de tei, pe care să-l soarbă
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
pună probleme - au fost la fel de neinspirate. Am avut tot timpul o senzație de jenă în fața acestui spectacol trist, refuzul de a accepta realitatea, inevitabilul. Și mai supărătoare au fost lapsusurile, greșelile solistei, încheiate cu o scenă de comedie bufă: diva mâniată a sfâșiat partitura dirijorului, aruncând-o pe jos în aplauzele fericite ale publicului (!). Este adevărat că bietul dirijor nu a avut prezența de spirit să-i acopere erorile (sărise 11 măsuri, uitase orchestrația) dar tot atât de adevărat este că reflexele, rapiditatea
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
fular. Odată cu ea se strânse însă și combinezonul, spre mirarea muscalului care acum observă că, la înghesuială, cucoana nu rătăcise doar un pantof, ci și podoaba de chilot, plecat în lume fără să se-ntoarcă. Oare să nu poarte vara? Mâniat de ce-l poate aștepta a doua zi, îi trase rochia peste cap, fără împotrivire - dar și fără băgare de seamă -, păstrând doar combinezonul, perdea între naștere și moarte. Frumusețea femeii îl paraliză pe Spilka mai rău ca pe Gherasim, care
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
mai bună sau dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint." 3. Dar Nabot a răspuns lui Ahab: "Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!" 4. Ahab a intrat în casă trist și mîniat, din pricina cuvintelor, pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ți voi da moștenirea părinților mei!" Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mîncat nimic. 5. Nevastă-sa Izabela a venit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
căci Mabertus îi sucea un braț la spate, dar Hippolita, deși nu înțelegea ce spuneau, observă că vocea sa era frântă, de teamă sau mai degrabă de rușine. Cei doi schimbară câteva cuvinte pe un ton aprins: căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii din suita sa. Hippolita profită ca să-l întrebe pe soldat dacă înțelesese ceva din acel dialog însuflețit. Mabertus răspunse, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe progresul toleranței, pe tot mai multă toleranță. Omul tolerant ține fruntea sus, are privirea senină. E echilibrat. Netolerantul are înfățișarea animalului rău, care vrea să împungă. Omul tolerant e obiectiv, are concepția evolutivă a istoriei. Netolerantul e eternul judecător mâniat și mărginit. 9. Numai naturile tari sunt în elementul lor în natura forte. 10. Din punctul de vedere al perceperii realității, oamenii sepot împărți în două categorii. Unii percep mai ales raporturile dintre lucruri, cauzalitatea. Pe alții îi interesează în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai auzit de ea după 1919. — Anul cînd Carax a plecat la Paris, observă Fermín. — Trebuie să-mi promiteți domniile voastre că n-o veți agasa pe biata bătrînă ca să-i dezgropați amintiri dureroase. — Drept cine ne luați, preasfințite? Întrebă Fermín, mîniat. Bănuind că nu va mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se puse să jure pe un Nou Testament ce zăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ofensă precum îndoiala privitoare la Eropegov trebuia să fie picătura care umple paharul. Bătrânul se congestionă la față, își ridică brațele și țipă: — Ajunge! Blestem... plec din casa asta! Nikolai, adu-mi rucsacul, plec... de-aici! Ieși grăbit și extrem de mâniat. În urma lui se repeziră Nina Alexandrovna, Kolea și Ptițân. — Uite ce ai făcut acum! îi spuse Varia fratelui ei. Nu-i mare lucru să se ducă iarăși acolo. Ce rușine, ah, ce rușine! — Trebuia să nu fi furat! strigă Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă citesc!“... Și ne-a citit entuziast cele mai plicticoase poezii pe care le-am auzit vreodată... „Ei?!“, a întrebat autoadmirativ... Profesorul a vrut să citească din nou, dar chiar atunci a intrat o colegă întârziată. El s-a întors mâniat și-a răcnit: „La naiba, nu întrerupeți Poetul!“... Colega, spre marea noastră distracție, s-a retras descumpănită, neștiind cu ce-a greșit. În fine, subiectele erau ușoare, niște generalități, trebuia să fii prost ca să nu scrii ceva... După un sfert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ca acela care cunoaște taina Labirintului și, implicit, felul în care putea fi ea dezlegată să fie chiar cel care l-a conceput și creat. Pe de altă parte, relația Dedal-fir-Labirint este încă o dată subliniată în episodul final al legendei. Mâniat că l-a ajutat pe Tezeu, regele Minos îl închide în Labirint pe Dedal, împreună cu fiul său Icar. Arhitectul legendar devine astfel „constructorul propriei sale închisori”, observă Paul Diel paradoxul (16, p. 47). S-ar părea că, fără ghem, nici
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fugiră prin dos; iar hangiul, văzând că tejghetarul nu mai vine cu banii, porni spre odăiță să vadă ce s-a întîmplat. Intrând, tejghetarul îl prinse deodată în brațe și-i strigă: ― Aha, tu ai să plătești! Dar hangiul, foarte mâniat, îi smulse legătura de la ochi, și, când auzi cum stau lucrurile, îi șterse două palme zdravene tejghetarului, strigîndu-i: ― N-au plătit hoțomanii aceia, și nici eu n-am să plătesc, cap de zevzec, ci ai să plătești chiar tu, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și de tîlhari. Să nu-mi spuneți că nu știți despre ce vorbesc. — Mă tem că n-am nici cea mai vagă idee, și nici vreun interes să vă mai ascult. Individul dădu din cap, adoptînd o poză ostilă și mîniată. — Atunci o să dați de naiba. Presupun că sînteți la curent cu activitățile cetățeanului Federico Flaviá. — Don Federico e ceasornicarul cartierului, un om pe cinste, și tare mă Îndoiesc că-i un derbedeu. — Vorbeam de pederaști. Am aflat că păpușelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în gură, trecu apa dintr-un salt și o porni șchiopătând prin pădure, spre escorta sa. Se opri, căci i se păru că inima avea să-i spargă pieptul. Aproape că nu putea înainta din cauza vântului. Pădurea era înspăimântătoare - zeii mâniați voiau parcă să smulgă copacii din rădăcini. Văzu din nou masca Morții pe chipul Velundei. Oare Moartea însăși îi vorbise prin gura vrăjitoarei? Alungă imaginea aceea îngrozitoare, fiindcă acum, când știa cum să dobândească puterea, Viața era aceea care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privirile pierdute spre vale. - I-am spus, începu deodată Ilaria. I-am spus, mi-a răspuns că ești prizonier, că nu te pot omorî... O să-ți găsim niște haine, o să te ascundem... Von Balthasar întoarse repede capul spre noi. Părea mâniat, dar și de data aceasta izbuti să se stăpânească. - Dacă au de gând să mă omoare, au dreptul. Au dreptul pentru că nu sânt prizonier. Civilii nu pot lua prizonieri. Eu nu m-am predat. M-am pus la dispoziția lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă treburile ținutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi, și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat tu!" 13. Atunci Nebucadnețar, mîniat și plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului. 14. Nebucadnețar a luat cuvîntul, și le-a zis: Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]