59 matches
-
cu cusuturi la guler după forma litera A. Iar cei ce au priimit port europienesc vor purta iarăși la zile de paradă capele în trei colțuri cu pană albă pă marginea ei, uniformă de postav civit, cu cusături la guler, mânici și buzunări după forma litera B“ (Buletin, gazetă oficială, 1834, nr. 32). Încercarea de a ordona într-o schemă logică tabloul epocii de tranziție relevă două aspecte esențiale: fenomene de coexistență și forme hibride. În principiu, distincția s-ar putea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fraise; haina de deasupra blănită, fraise; pălărie căciulă de blană în colțuri un fel de tricorn, cizmulițe galbene. Boer moldovan AI 11. haina dedesubt fraise brâu de șal galben; haina de deasupra verde cu blăniță brumărie (bordură și mâneci). Din mânicile hainei de deasupra ies mânicile fraise ale hainei dedesubt. Acoperământul capului nalt de blăniță brumărie, cu fund fraise covârșind mărginile. Șalvari galbeni, colțuni galbeni în meșă roșie. Ciubuc lung până-n pământ cu imanè de chilimbar (veac XVIII, XIX?). Ișlic, anteriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fraise; pălărie căciulă de blană în colțuri un fel de tricorn, cizmulițe galbene. Boer moldovan AI 11. haina dedesubt fraise brâu de șal galben; haina de deasupra verde cu blăniță brumărie (bordură și mâneci). Din mânicile hainei de deasupra ies mânicile fraise ale hainei dedesubt. Acoperământul capului nalt de blăniță brumărie, cu fund fraise covârșind mărginile. Șalvari galbeni, colțuni galbeni în meșă roșie. Ciubuc lung până-n pământ cu imanè de chilimbar (veac XVIII, XIX?). Ișlic, anteriu, giubea, taclit Cucoană moldovancă. Costum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atât de râvnită în anii dictaturii comuniste - a fost înțeleasă ca libertatea de a face orice sau de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și japonezilor, care după catastrofele din anii celui de-al doilea război mondial și-au suflecat mânicile și au făcut ca țările lor să renască din ruine și, în domenii esențiale, să-i întreacă pe învingătorii lor, a rămas străin plaiului mioritic. Dacă economia capitalistă ar fi fost dublată, în România Mare de o democrație autentică (așa cum
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lase pe dracul să fugă... Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc la biserică. Necuratul! Putoarea iadului! Chiu! popa-n biserică. Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! Pintilie! mergi de trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
voie sé deschidé ferestrele și se fécea un praf gros care putea a benziné și se vedea cum plutește În lumina ferestrelor. Șoferul se uită În oglindé și vedea totul. Nimeni nu putea sé deschidé fereastră, céci toți stéteau cu mînicile la nas. CÎnd coborau din autobuz, Angela și Sveta Își arétau batistele care erau negre acolo unde a fost nasul, și erau doué puncte și mai negre. Dar Șasa nu ținea nici mînecă la nas. El stétea pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de pe-un picior pe altul, dar atent, sé nu ne vadé nimeni. - Ți-a fost bine, Sonia, ți-a fost bine? Spune, cé poate vrem sé știm și noi! Spune cum ți-a fost! Sonia și-a dus amîndoué mînicile la ochi și a zis: nu! - Nu-u... zise Sonia și smiorcéi. - Cum? Nu ți-a fost bine? - Nu-u... zise repeté Sonia smiorcéind. - Și-ai sé mai faci? - Nu-u... și smiorcéi și se șterse cu amîndoué mînicile. - Vreau sé audé toaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-a dus amîndoué mînicile la ochi și a zis: nu! - Nu-u... zise Sonia și smiorcéi. - Cum? Nu ți-a fost bine? - Nu-u... zise repeté Sonia smiorcéind. - Și-ai sé mai faci? - Nu-u... și smiorcéi și se șterse cu amîndoué mînicile. - Vreau sé audé toaté școală. - Nu-u!!! - Mai tare, cé n-aude nimeni! - Nu! nu! nu! Sonia a Început sé plîngé tare și a vrut sé fugé În școalé, dar tatél ei a prins-o de mîné și i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu toporul și téia copaci simpli și-i lega cu sîrmé de spalier. Dar bine cé a aflat. Era fericit cé aflase șmecheria cu scară și abia aștepta sé vadé cum araté Dumnezeu. Își Închipuia un bérbat În cémașé cu mînicile suflecate, care merge prin pédure cu toporu-n méné. Avea și pantaloni și purta sandale că ale lui Ierofei Vasilievici. Cred cé se ducea sé cumpere pîine de la magazinul din satul vecin, unde erau mai mulți ucraineni și nu aveau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de samă că mama nu mai vrea să-mi răspundă, căci ea adormise, galbenă, cu furca-n mână și cu buzele ce zâmbeau abia. O gândire adâncă părea că o coprinsese; eu o trăgeam din când în când încet de mânică; dar ea mi se părea că nu vrea să-mi răspundă. A venit în urmă tata, oamenii a[u] întins-o pe-o masă - și a venit satul întreg... unii din ei plângeau; eu priveam la ei, dar nu știam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca [a] unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, când râdea, două, gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mânici largi, fota curată și nouă, iar picioarele goale. Cu cât o priveam, îmi părea mai frumoasă și-o sărutai încă o dată. - O! zise ea, râzând vesel, îți iei la guri parc-ar fi dentr-al tău... ia fii bun, mă rog
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru ca să mă faci fericită. - Aide de! Sofia, zisei eu ridicînd-o din genunchi și punînd-o să șadă pe genunchii mei. Taci, copilul meu, cum poți vorbi astfel. Ea tremura de iritațiune și d-o durere convulsivă și pasionată. Își ștersese cu mânica lacrimile, iar eu [O] strângeam la pieptul meu și o legănam pe genunchi astfel cum leagănă un tată pe copilul său ce se bosumflă. Ea plânse convulsiv, ascunzîndu-și apăsat fața pe pieptul meu, pîn-își răcori inima ei plină de durere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cezara într-un domino negru a cărui glugă era lasată pe spate... Era frumoasă astfel... fața ei de marmură contrasta cu dominoul de mătase neagră și părul ei propriu care cădea în șuvițe lungi, strălucite, negre pe umerii ei... din mânici se iveau mânuțele ei de regină cu degețelele lungi. De sub poalele dominoului se iveau picioarele mici în botinele lor lustruite... Ea cântă... Era atâta dulce tristeță, părea c-o esperiență lungă și dureroasă vorbește din acest frumos demon, era atâta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. - În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lese pe dracul să fugă... - Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. - D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea iadului! - Chiu! popa-n biserică. - Țineți, mă, nu lăsați ușa. în fereasta bisericii: Beh! - Pintilie! mergi de trage
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de pe când eram holtei, de pe când îmblam să stricăm casele oamenilor, adaose el râzând, și uită și tu ce-i pe capul tău... știi, vorba ceea... capu să trăiască, belelele curg. - Drept ai... bine zici, zise Rufă ștergîndu-și cu vârful mânicii o lacrimă involuntară... capu să trăiască, că belelele curg din mila Domnului... De la D-zeu vin toate, și bune și rele, să le primim așa cum vin dacă nu le putem schimba. Frumoasa damă de casă se ivi și Porfirie-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt ciorapi negri; așteaptă numai, o să vezi cum o să te-mpodobești preafrumos. (aleargă la scrin și scoate o cutioară cu ornamente vechi de teatru pe care le freacă cu mînica) Privește numai ce strălucitoare sunt pietrele astea. O Doamne, de câte ori a trebuit să mă-npodobească pe mine astea! Ți le dăruiesc, să, le porți tu astăzi; ia cată numai cât de frumos lucesc, cum scîntie. (șede) {EminescuOpVIII 433} FELICE Iți mulțumesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe cei ce veneau îi purta de-a rostogolu... Nimeni nu-i putea prinde. Îi lua sforul apei și-i mâna în Dunăre... Ș-apoi Dunărea cine știe unde îi ducea!... Moș Gheorghe tăcu. Flăcăuașii așteptară un timp, apoi unul trase de mânică pe celălalt, îi făcu semn de îndemnare cu capul și plecară. Așa stăturăm o vreme. Soarele asfințea departe, deasupra Siretului, luminând pâcla zării, împrăștiind pe luciu și înaintea noastră ca o pulbere aurie. Podarul se sculă, scuipă într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l îngropa... ș-am vrut să duc la târg un car de lemne. Începu să tușească... Își șterse domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întoarse la vatră ca să așeze în traistă merinde de drum, la lumina gazorniței. Când intră flăcăul, moș Calistru se încingea strâns cu cureaua peste cojocel. C-un zâmbet de înțeles arătă din cap spre mohorâta mătușă Varvara, apoi trase pe mânici și sumanul nou de noaten. După ce-și luă din fundul casei, de lângă cuptor, pușca și-i cercetă oțelele, apărate cu coadă de iepure, se întoarse spre icoane și-și făcu cruce. Apoi își îndesă căciula în cap și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și căutând în toate cotloanele o sută de lucruri. Câteodată se oprea și gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi își stropi ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unui om care nu cunoștea să atingă gentil, mi-a luat palma în mâinile sale mari și mi-a întors-o foarte grijuliu, de parcă s-ar fi temut să nu se spargă, cu fața în sus. Apoi mi-a tras mânicile până mai sus de cot. Oare ce vroia? Să-mi vadă antebrațul? Nu pot să zic că nu era interesant spectacolul și tot ritualul ăsta, dar devenea într-adevăr plictisitoare toată acea examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]