259 matches
-
grijă mare, fraților, în taină, în mare taină să-l primiți! Aici trufia se îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mic expozeu de astronomie, un fel de preludiu la partea a treia a cărții. Din secțiunea a doua, „Parabolele sau poemele lui Enoh”, am ales doar câteva capitole. Tema recurentă este aceea a Judecății, a împărțirii sufletelor în două categorii (mântuite și condamnate, după cum au neglijat sau urmat preceptele Comunității aleșilor, așadar a esenienilor). În capitolul XLVI intră în scenă Fiul Omului (figură preluată din Cartea lui Daniel 7,9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se îndreaptă către poarta strâmtă, chipul i se luminează și el se reașază pe tron „râzând de bucurie”. „Poarta strâmtă este a drepților; ea duce la viață și cei care trec printr-însa merg în rai” (cap. XI). Proporția între mântuiți și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat după intrarea pe drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doi tineri, englezul cu haine gri și cal pag, În timp ce italianul avea să-i facă seama tânărului În haine maro care călărea pe șarg. Fără focuri de pistol, fiindcă totul trebuia să se desfășoare cu discreția suficientă pentru ca, odată treaba mântuită, ei să scotocească prin bagaje, să găsească documentele și, bineînțeles, să-i ușureze pe răposați de banii pe care Îi aveau asupra lor. Dacă făceau prea mult zgomot și apărea lume, se ducea totul dracului. Pe deasupra, Casa cu Șapte Hornuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
postul, spovedania, rugăciunea, Rugăciunea lui Iisus în inimă. Dar câți oameni o practică?! Câți oameni au auzit măcar de Rugăciunea lui Iisus în inimă?! Faptul că te naști sau că ești botezat într-o religie nu înseamnă că ești și mântuit, ci că ai o șansă în plus. Ortodoxia se practică, și atunci când practici apar și acele haruri pe care unii le numesc calități paranormale, virtuți cu care sunt dăruiți sfinții: palmă tămăduitoare, levitație, înțelepciune... Dumnezeu unește, iar preoții se folosesc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie, în același timp, identificat, sancționat și mîntuit.
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
să nu fi auzit de Lao-Tzi care a fost scriitor, arhivar al regelui și inițiatorul Taoismului? Revenim la întrebarea: filosofia sau religia ajută imaginației literare? Cu cât un scriitor este mai cultivat și simte că dincolo se află un „domeniu mântuit" pe care nu-l confundă cu poezia sau romanul, cu atât universul de inspirație este mai elevat. Dacă Tolstoi a devenit religios la bătrânețe și nu a mai scris nici o capodoperă, exemplele contrare sunt numeroase: Dostoievski (Demonii - Spovedania lui Stavroghin
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
alinieze tipului uman standard, ci o adîncire în izolarea crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de avarie a normalității mîntuite. Recurge astfel la minirealisme care-i disciplinează declinanta umoare: „Laptele dimineții scaldă picioarele tale”, „Un depozit de chibrituri se aprinde sub pernă”. Caută un refugiu în finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd „blîndețea unui calm șlefuitor de pietre și femei
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
s-o întruchipeze, dovadă că filozofia nu e dispută de abstracțiuni seci, ci înfruntare drastică între persoane vii. Judecat după emulația pe care a răspîndit-o în generațiile care s-au succedat după 1989, Gabriel Liiceanu se poate considera un dascăl mîntuit. În ultimele două decenii, din contingentele de studenți care i-au trecut prin mână s-au ales o serie de intelectuali care, revendicîndu-se ei înșiși de la tabăra fenomenologică, s-au supus ordalițiului de împlinire cerut de maestru. Și cum epistolarul
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea supremă, ci renașterea în formă umană (cu acel infailibil instinct meditereanean al formei, despre care Mircea Eliade vorbește atât de convingător), în materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre a sfârși apoteotic romanul
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine”. În această lume-ocnă („Porneau în lanțuri spre ocnă, convoi după convoi”), poetul revoltat propune soluția mistică a apocatastazei reconstituind situația inițială a prezenței divinității în univers prin întoarcerea „sfinților mântuiți” din ceruri pe pământ: „Aici sus nu ne putem bucura ca zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi iadurile și focul / Noi ne jertfim toți și le luăm iubiților noștri locul, / Coborâm la ei să-i alinăm în amarele
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
eram eu însumi, pentru stupida ei retragere ermetică în sine însăși, trebuia s-o pedepsesc și o izbeam cu toată forța, cu toată furia iubirii mele neasemuite, o izbeam și sângele șiroia pe fața sa și deodată mă simțeam eliberat, mântuit, împlinit, era ceva extraordinar, ca și când aș fi făcut dragoste cu ea, aproape ajungeam la ejaculare, ea mi-a fost sortită, ea era croită pentru mine și în afara dragostei mele, în afara imperiului pe care îl țesusem pentru ea, un imperiu cu
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
Dă-mi ultimul loc din cerească-mpărăție, Credința tâlharului celui bun dă-mi mie! El a fost primul suflet ce a intrat-n ea Gustând puterea Domnului și-nțelepciunea, Pe lemnul crucii lumina Ți-a simțit, Înviat în suflet văzutu-s-a mântuit Și Raiul intr-o clipă Tu i-ai dăruit Văzându-l cât de mult a pătimit!... E iarăși Paște, viu ești sărbătorii Tale, aievea! Citește mai mult Rostim simbolul de credințăDe mii de ani, cu ușurință,Mărturisim în glas HristosulDumnezeului
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
inimă fiori Iar gândul zboară către cer...spre Cel ce este Împărat Și-aduce mulțumiri prin cântec căci totul ește minunat! Osana...slavă și mărire Celui ce viața Și-a vertfit La Golgota...pe lemnul crucii să pot fi astăzi mântuit.... Ce ne-a iubit fără hotare, pășind prin moarte și prin chin... Glorificat să fii Isuse...Stăpân și Mielule Divin! Referință Bibliografică: Omagiu divin...de sărbătoare / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1941, Anul VI, 24 aprilie 2016
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
Dă-mi ultimul loc din cerească-mpărăție, Credința tâlharului celui bun dă-mi mie! El a fost primul suflet ce a intrat-n ea Gustând puterea Domnului și-nțelepciunea, Pe lemnul crucii lumină Ți-a simțit, Înviat în suflet văzutu-s-a mântuit Și Raiul într-o clipă Tu i-ai dăruit Văzându-l cât de mult a pătimit!... E iarăși Paste, viu ești sărbătorii Tale, aievea! -Spune-mi, Doamne, Tu crezi că știm ce-i Învierea?... Referință Bibliografica: -Astăzi vei fi cu Mine
-ASTĂZI VEI FI CU MINE-N RAI! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385075_a_386404]
-
a plecare și rugă. Plânsu-mi stingher se revarsă, Ca o haină cu multe poveri... Lumea aduce depărtarea în față Să curme al speranței temei. „N-am să te las niciodată!” - Suspină cu drag Dumnezeu. „Eu îți sunt pururea Tată, Și mântuit ești prin Fiul Meu!” Mâna Lui scrie iubirea în mine Și veșnic mă va însoți. În verile calde, toride În fiecare pas și în orice zi. Cluj Napoca, 3 iunie 2016 Început de vară Vara asta a început cu o ploaie
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
toți înțelepții, Căci nu e omenească Slova, ci insuflată de Duh Sfânt, Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți mă copleșesc, Tresalt sub mila și-ndurarea ce de la Tatăl le primesc. Cu forțe noi, șterg fața plânsă și ochii-n noapte-mi strălucesc, Exclam cu glas șoptit: "Rabuni! Atât de mult eu Te iubesc
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lucrurile fundamentale, o inițiere prin imagini esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună în limină nu zenitul, ci nadirul latent, nu fenomenele, ci esențele, structurate grupal (autorul, matematician, se servește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un cer senin, înalt", adormind între ierburi, simțind în suflet măreția naturii precum odinioară Coșbuc în poezia Vara, "mântuită" astfel de păcatul de a trăi într-o "lume aflată în plină isterie". Aceeași spontaneitate și suavitate o întâlnim și în poeziile Georgetei Olteanu (Pastel de primăvară, Splendori în iarbă, Parfum de toamnă), ale Răduței Vasiloschi dar și în pastelul
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
explicație psihologică și “orice pricepere” umană. Pacea Domnului Isus Hristos! Pentru a fi însă prieten cu Creatorul, omul trebuie să-L recunoască ca Stăpân și pe Domnul Isus ca Mântuitor și Domn, pocăindu-se de păcatele săvârșite. Fiind, astfel, iertat și mântuit, luând hotărârea de a-L urma pe EL. Este primul pas spre regenerarea prin Duhul Sfânt. Altminteri fiecare om rămâne în vrăjmășie cu Cel ce L-a creat, cu Yehova Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri. Și odată prieten cu Stăpânul Universului
DESPRE LEGĂTURI VEŞNICE ŞI TEMPORARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362323_a_363652]
-
Cristos a înviat și este viu în vecii vecilor. Învierea lui Isus este semnalul și garanția multor altor învieri din morți de același fel care vor urma. Credință sau necredința în Cristosul înviat din morți împarte lumea în 2: în mântuiți și în pierduți. Cristos a înviat! Dacă spui din toată inima "Adevărat că a înviat!", ai înțeles esență Paștelui. Documentar radio realizat de Ioan Ciobota pentru Radio Vocea Evangheliei. Referință Bibliografica: Ce s-a întâmplat de fapt de Paști? / Ioan
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
Liturghie - ca topologie a paradisului - nu face decât să trezească și să hrănească nostalgia originilor - subliniază același Mihail Neamțu. În centru universului revelat, descoperit de axa liturgică a gândirii teologice, destinul întregii lumi pare să atârne de soarta fiecărui suflet mântuit și restaurat după chipul veșnic al Cuvântului. Nu întâmplător, Andre Scrima realizează în Patima și Învierea lui Hristos „prima liturghie” din istoria Bisericii. Din acest punct de vedere, fiecare Sfântă Liturghie recapitulează și recuperă structura sacramental - duhovnicească a evenimentului pascal
PARINTELE ANDRE SCRIMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367335_a_368664]
-
spălat de sângele jertfirii divine și de lacrima rugăciunii. Ea a dovedit că se poate birui spaima morții prin credința dată sfinților odată pentru totdeauna. În fața morții, nu mai suntem catolici sau protestanți și nici măcar cardinali sau mireni. Suntem numai mântuiți sau nemântuiți. Suntem numai cu Christos sau fără El. Cardinalul era cu Christos.” Un alt articol care merită menționat este cel dedicat memoriei lui Traian Dorz, cel care a fost conducătorul mișcării Oastea Domnului din România. Traian Dorz, fiu de
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]